Putem cu adevarat uita? Putem sterge cu desavarsire o amintire, o intamplare sau orice altceva din mintea si sufletul nostru?

Daca" a putea" este un act de vointa,exprima acea capacitate omeneasca de a avea puterea de a infaptui ceva, nu putem face ceea ce tu crezi, sau mai degraba speri, ca putem:sa intervenim in sfera uitarii.Nu stiu daca simti la fel,dar mie mi se pare ca,cu cat mai mult vrem sa uitam ceva, cu atat acel ceva devine mai puternic in constiinta noastra, cu atat el staruie si revine tinzand sa devina obsesie.Nu putem sterge nimic din mintea sau sufletul nostru printr-un act voluntar; ai crede ca suntem destinati unei vesnice nefericiri sau unui vesnic disconfort sufletesc; dar nu-i deloc asa; fiindca dincolo de vointa noastra avem un prieten fidel si aceasta este insasi memoria noastra; se stie de multa vreme ca ea este selectiva si ca,din fericire este si protectiva:are tendinta de a retine mai degraba intamplarile fericite ale vietii noastre decat pe cele nefericite; este o memorie pozitiva,optimista,care ne ajuta sa ne suportam viata si sa mergem linistiti spre final. Uitam ceea ce ne-a produs candva suferinta,rana s-a cicatrizat, insuportabilul de atunci devine usor, usor suportabil.Nu te stradui cu tot dinadinsul sa uiti ceva; memoria ta are grija s-o faca. Daca intrebarea izvoraste dintr-o intamplare nefericita, nu insista asupra ei readucand-o mereu in memorie.Ai incredere si rabdare. Timpul lucreaza in favoarea inseninarii tale; iar memoria e complicea lui.Numai bine.