Puteți demonstra existența liberului arbitru? Îmi puteți prezenta o circumstanță în care o alegere este 100% independentă, fără nicio influență genetică, socială, culturală, biologică sau de mediu?

Foarte simplu. Acum am văzut întrebarea ta și am în față două opțiuni care nu au nici un impact asupra mea, îmi e indiferent pe care o aleg. Pot să-ți răspund sau nu. Am decis să-ți răspund... până și cuvântul a decide implică un liber arbitru, o decizie necesită mai multe lucruri între care ai de decis. Dacă toate deciziile noastre ar fi influențate atunci nici măcar nu am mai putea vorbi de decizie. Sunt oameni care decid să se sinucidă, unii se răzgândesc în ultima clipă, dar este decizia fiecăruia. Eu nici nu percep o lume fără liber arbitru, o lume în care nu am fi decât niște marionete trase de sfori.

Argumentul tău este superficial și nu demonstrează existența liberului arbitru. Faptul că ai avut „două opțiuni" și ai ales să îmi răspunzi nu dovedește că alegerea ta a fost 100% independentă. De ce? Pentru că orice decizie pe care o iei este influențată de factori biologici, psihologici și de mediu.

De ce liberul arbitru nu există în forma absolută pe care o presupui?

Creierul tău procesează informații pe baza structurii sale, care este rezultatul geneticii și al experiențelor anterioare.
Studii de neuroștiință (precum cele ale lui Benjamin Libet) arată că deciziile sunt luate la nivel neuronal înainte ca noi să devenim conștienți de ele. Asta înseamnă că senzația de „a decide" este doar o iluzie, deoarece creierul a luat deja decizia.

Fiecare om este produsul societății în care trăiește. Valorile, moralitatea și chiar preferințele sunt modelate de educație, familie, mediu și cultură.
Chiar și atunci când crezi că faci o alegere „liberă", acea alegere este influențată de trecutul tău. Dacă ai fost educat într-un anumit fel, vei lua decizii compatibile cu acea educație.

Emoțiile, traumele și dorințele subconștiente influențează fiecare decizie.
Un om care decide să se sinucidă nu o face dintr-un liber arbitru absolut, ci dintr-o combinație de factori psihologici și biologici.

Când ai citit întrebarea mea, ai avut senzația că ai ales liber să răspunzi. Dar de ce ai ales să răspunzi și nu să ignori? Pentru că ai avut un set de factori care te-au condus la această decizie:

Poate ego-ul tău te-a împins să răspunzi.
Poate ai fost educat să nu ignori întrebările.
Poate ai o dorință de a-ți apăra viziunea asupra lumii.
Toate acestea sunt influențe. Așadar, nu ai ales liber, ci ai fost determinat de factori interni și externi.

Dacă susții că liberul arbitru există, demonstrează-mi o alegere care să fie 100% independentă de orice influență externă sau internă. O aștept.

Simplul fapt că factorii externi te "influențează" și nu te "obligă" spune de la sine că avem un anumit grad de libertate de decizie.
Dacă nu am avea liber arbitru, atunci criminalii, ped0filii și alți infractori ar fi scutiți de orice răspundere cu privire la deciziile lor.

Dacă tu spui că această simplă decizie de a răspunde sau nu a fost influențată de ceva aștept să-mi spui și de ce anume. Factorii psihologici, experiențele trecute produc cadrul prin care analizăm și interpretăm informația, modul în care acționăm depinde doar de noi, există destule exemple de oameni care și-au depășit condiția, care au decis să aleagă altfel decât părinții lor. Dacă nu am avea putere de decizie am fi doar niște roboți care ne-am copia strămoșii la nesfârșit dar uite că nu e așa, Edison ar fi încercat de 999 de ori să inventeze becul și nu a reușit. Creierul lui îi spunea că e imposibil, toți din jur îi spuneau că e imposibil, experiențele anterioare nu le permiteau să admită măcar faptul că un bec ar fi putut funcționa și totuși omul a perseverat, a luat de fiecare dată decizia de a încerca din nou în ciuda influențelor exterioare și interioare.
Fă un experiment simplu. Fumezi? Dacă nu atunci aprindeți o țigară. Dacă ești nefumător ți se va părea ceva oribil acest obicei chiar înainte să-l încerci, ai avea o repulsie instinctivă față de acest viciu, practic creierul și corpul tău îți spun că nu e bine ce faci dar uite că nu e așa de simplu, noi nu suntem doar niște roboți controlați de la distanță și avem dreptul la alegere. Uităte la cei care consumă droguri puternice de exemplu. Au fost cazuri de oameni care au murit din cauza sevrajului de la heroină. Oamenii ăia au fost atât de puternici încât au preferat să moară din cauza sevrajului decât să mai ia acel drog, chiar dacă toate celulele corpului și creierului lor strigau după drog.

Răspunsul tău este o combinație de erori logice și presupuneri nefondate. Hai să le analizăm pe rând.

În primul rând, faptul că factorii externi „influențează" și nu „obligă" nu demonstrează existența unui liber arbitru absolut. Influența nu înseamnă lipsa determinismului, ci doar că deciziile tale sunt rezultatul unor factori pe care nu i-ai ales niciodată: moștenirea genetică, educația, experiențele de viață și structura biologică a creierului tău. Senzația că „alegi liber" este doar atât, o senzație, nu o dovadă a unei libertăți absolute.

În al doilea rând, argumentul tău conform căruia „dacă nu am avea liber arbitru, criminalii nu ar trebui trași la răspundere" este o eroare logică de tip non sequitur. Responsabilitatea juridică nu necesită existența unui liber arbitru absolut. O societate funcționează pe bază de reguli și consecințe, indiferent dacă oamenii au ales sau nu „liber" să le încalce. Noi pedepsim comportamentele nocive nu pentru că cineva are o „alegere absolut liberă", ci pentru că trebuie să menținem ordinea socială și să descurajăm astfel de acțiuni în viitor.

Mai mult, presupui că „un anumit grad de libertate" este echivalent cu „libertate absolută". Este o confuzie între libertatea percepută și libertatea reală. Senzația că iei o decizie nu înseamnă că acea decizie este independentă de factorii care au condus la ea. Experimentele neurologice (Benjamin Libet, John-Dylan Haynes) arată că deciziile sunt luate de creier înainte să devii conștient de ele. Asta înseamnă că ceea ce percepi ca fiind „o alegere liberă" este doar o raționalizare a unei decizii deja luate în subconștient.

Așadar, dacă vrei să demonstrezi existența liberului arbitru, trebuie să arăți o alegere 100% independentă de orice factor extern. Până atunci, ceea ce ai prezentat este doar o reafirmare a unei credințe populare, fără nicio bază logică sau științifică reală.