Rana din suflet cine ti-o vindeca?
Esti constient de ea?
Cum poti trece cu atata nepasare peste ea?
Ce te sensibilizeaza mai tare aici?

Tu singura si numai tu.
Ne nastem si murim singuri,nu ne insoteste nimeni in clipele astea,doar viata ne-o impartim cu ceilalti si ii alegem dupa cele mai stranii criterii.
De ce,daca ai avut curajul inconstient sa te nasti,nu crezi ca vei gasi puterea sa-ti vindeci rana din tine?
In esenta,singuri lasam ranile sa-si faca loc in noi,cu totii avem sensibilitati nebanuite si reactii neasteptate,dar asa cum le permitem sa intre,pot sa si iasa,orice moneda are doua fete,nu fii tentata sa vezi doar una singura,cauta echilibrul intotdeauna.
Inteligenta emotionala primeaza,din punctul meu de vedere,prefer un EQ ridicat,unui IQ confortabil,informatia poate ca m-ar interesa,dar ma va atrage irezistibil rasul senin sau lacrima unui om,ca si tot ce premerge acestora!
Cel ce nu e constient de rana personala este,probabil,un singuratic robotizat sau un prost iremediabil, pe toti ceva ne doare, nemarturisit si inimaginabil, dar fiecare invatam fie sa ne vindecam, fie sa traim cu rana din noi.
Zilnic.

Cu voință și timp, orice rană, oricât de adâncă ar fi, se vindecă.
Cum spunea dineva, dă-i timpului timp, căci le rezolvă pe toate.

O seară frumoasă!

Timpul vindeca aceste rani

1. Timpul, schimbandu-ti gandirea.
2. Dap, se simte ca un gol, nu?
3. Sa nu te mai gandesti la ea.
4. Neputinta, cand o vad in jur.

Care rană, care suflet?

Sufletul nu există."Rănile sentimentale" sunt vindecate atunci cănd capeți un comportament rece și nepăsător.
Da, sunt.
Eu nu trec cu nepăsare.Mereu cănd simt că am această rană încerc să devin rece.
Cel mai mult mă sensibilizează... hm, nu știu.

1.Nimeni.
2.Da.
3.Simplu.
4.Nimic.
Tocmai fiindca m-am indepartat de sentimene.

Nu uita ca timpul vindeca tot, dar cicatriciile raman tot restul vietii.

1. Uitarea.
2. Da.
3. Uiţi de ea.
3. Mâţele.

Trebuia sa simplifici putin...

1 Ti-o vindeca creierul prin trei posibile moduri: "mutarea" gandurilor de la ea, autosugestie, ori prin functia numita uitare, in timp.
Mai poate fi vindecata de actiunile exterioare ale apropiatilor, cei identificati de suflet ca..."prieteni de suflet", o sa fii surprins, dar intotdeauna reusesc.

2 Daca nu esti constient, intrebarea 1 cade, nu mai inregistrezi informatia ca "rana" ci ca simpla intamplare.

3. Idem punctul 2. Daca poti trece "cu nepasare"...nu mai e rana.

4. Nimic nu ma sensibilizeaza pe un site de intrebari.

Unde aici?

Eu insami, cand o descopar. nu mereu. incep prin a o accepta asa cum e si vad unde ma ghideaza de acolo. Imi place pamantul in sine, cam tot. la asta am ajuns prin a-mi rezolva problema cu ranile .

Nimeni.poate va trece rana ramane cicatricea, ca la orice rana.Da esti sau cel putin noptile petrecute in baruri, plansul pe ascuns si etc te fac sa fii constient de ceea ce ai devenit in urma unei dezamagiri.Nu poti trece.cei care pot zice ca trec cu „nepasare" mint, din orgoliu poate ori prostie.Ce sa te sensibilizeze? nimic.nimic.

1. Uitarea iti vindeca rana.
2.De fiecare data mai intens.
3. Tocmai ca nu pot.
4. Ce ma sensibilizeaza in jurul meu? Copiii si animalele.

Numai timpul vindeca ranile din suflet! da-i timpului timp

1.Tu,singur,cand vei invata ca intr-o societate toti sunt impotriva ta
2.da
3.ignorand totul si facand ceea ce imi place sau ma atrage
4.prietenii

Timpul vindeca orice rana, asa o sa-ti zica prea multi, dar daca nu incerci sa te vindeci singur, timpul o sa fie necrutator si o sa-ti largeasca rana / trauma / o experienta definitorie oricum vrei sa-i spui. Tu singur/a, sau persoana/ele pe care le lasi, acelea te pot ajuta.
Poti sa ai mai multe defecte decat calitati sau mai multe calitati decat defecte, dar peste intotdeauna o sa fie traume sau cicatrici pe interior mai multe. Normal ca sunt constient de ranile mele, poate am soric si prea multe slaba pe mine, dar ranile alea pot sa taie asemeni unui cutit incins in unt. Caut solutii la o "rana de suflet", dar imi da cu virgula, asa ca prefer sa astept sa ma loveasca in cap solutia, ca atunci cand te astepti mai putin si in ultimul loc posibil, acolo gasesti ceea ce cauti.
As vrea sa pot trece ca gasca prin apa cand vine vorba de vestitele rani, dar problema mea este ca simt totul la o intensitate prea mare.
Ce ma sensibilizeaza? Sunt prea multi catalizatori la ceea ce am eu acuma, chiar pe TPU gasesc prea multi declansatori, chiar si la cele mai obscure intrebari, in viata reala nici nu mai spun, dar asta este singura mea calitate, sa tin minte prea multe si sa le corelez prea repede.