Rana din suflet cine ti-o vindeca?
Esti constient de ea?
Cum poti trece cu atata nepasare peste ea?
Ce te sensibilizeaza mai tare aici?

Timpul vindeca orice rana, asa o sa-ti zica prea multi, dar daca nu incerci sa te vindeci singur, timpul o sa fie necrutator si o sa-ti largeasca rana / trauma / o experienta definitorie oricum vrei sa-i spui. Tu singur/a, sau persoana/ele pe care le lasi, acelea te pot ajuta.
Poti sa ai mai multe defecte decat calitati sau mai multe calitati decat defecte, dar peste intotdeauna o sa fie traume sau cicatrici pe interior mai multe. Normal ca sunt constient de ranile mele, poate am soric si prea multe slaba pe mine, dar ranile alea pot sa taie asemeni unui cutit incins in unt. Caut solutii la o "rana de suflet", dar imi da cu virgula, asa ca prefer sa astept sa ma loveasca in cap solutia, ca atunci cand te astepti mai putin si in ultimul loc posibil, acolo gasesti ceea ce cauti.
As vrea sa pot trece ca gasca prin apa cand vine vorba de vestitele rani, dar problema mea este ca simt totul la o intensitate prea mare.
Ce ma sensibilizeaza? Sunt prea multi catalizatori la ceea ce am eu acuma, chiar pe TPU gasesc prea multi declansatori, chiar si la cele mai obscure intrebari, in viata reala nici nu mai spun, dar asta este singura mea calitate, sa tin minte prea multe si sa le corelez prea repede.

Rana aia e de fapt in creier, nu la propriu, e respingere sau abandon, suflet nu exista si se poate dovedi usor. O boala psihica sau o lovitura puternica la cap iti poate schimba personalitatea, oare de ce, ca doar sufletul e alta treaba, nu? (tu zici ca e alta treaba). Cu sentimentele e la fel, da-i cuva care nu te place oxitocina, o sa te placa , oare de ce? Da-i unui depresiv dopamina, o sa iubeasca viata, oare de ce?

Daca nu am avea suflet, am gandi toti la fel, iar rubrica aceasta ar cuprinde raspunsuri identice. Numai bine.

Care rană, care suflet?

1.Tu,singur,cand vei invata ca intr-o societate toti sunt impotriva ta
2.da
3.ignorand totul si facand ceea ce imi place sau ma atrage
4.prietenii

Nu uita ca timpul vindeca tot, dar cicatriciile raman tot restul vietii.

Tu singura si numai tu.
Ne nastem si murim singuri,nu ne insoteste nimeni in clipele astea,doar viata ne-o impartim cu ceilalti si ii alegem dupa cele mai stranii criterii.
De ce,daca ai avut curajul inconstient sa te nasti,nu crezi ca vei gasi puterea sa-ti vindeci rana din tine?
In esenta,singuri lasam ranile sa-si faca loc in noi,cu totii avem sensibilitati nebanuite si reactii neasteptate,dar asa cum le permitem sa intre,pot sa si iasa,orice moneda are doua fete,nu fii tentata sa vezi doar una singura,cauta echilibrul intotdeauna.
Inteligenta emotionala primeaza,din punctul meu de vedere,prefer un EQ ridicat,unui IQ confortabil,informatia poate ca m-ar interesa,dar ma va atrage irezistibil rasul senin sau lacrima unui om,ca si tot ce premerge acestora!
Cel ce nu e constient de rana personala este,probabil,un singuratic robotizat sau un prost iremediabil, pe toti ceva ne doare, nemarturisit si inimaginabil, dar fiecare invatam fie sa ne vindecam, fie sa traim cu rana din noi.
Zilnic.

Sa-ti spun ca mi-au lipsit cuvintele tale? ...Hm, nu! Dar am sa-ti spun bine ai venit, Greece!
Uite, te intampin cu irisi:
https://www.youtube.com/watch?v=wAVDXi0Uw_I