Relatia minte-corp trebuie sa fie una echilibrata, de cele mai multe ori complementara insa avem atatea situatii in care acest echilibru se rupe determinand corpul sa nu asculte mintea si invers, cu rezultate dezastruoase sau chiar fatale. Ce credeti ca determina ruptura legaturii dintre cele doua, distrugerea relatiei si implicit nasterea dezechilibrului; lipsa unei experiente asemanatoare, capacitatea de decizie sau pierderea acesteia? E organismul in stare sa transmita mintii ceea ce e mai bine pentru el sau mintea este factorul principal de analiza si decizie? Cum putem pastra acest echilibru atunci cand avem o personalitate puternica dar un corp slab si invers?
Da, de exemplu am intalnit o tipa naspa si vreau ca mintea sa-mi pacaleasca corpul.Te inteleg, analiza, decizie, te inteleg perfect!
Sa stii ca "Mens sana in corpore sano" nu-i de colea nascocita, cam asa pastram un echilibru intre cele doua.
Singurul echilibru in cazul unei personalitati slabe, este cel de pe bicicleta.Prefer sa fiu ca Stephen Hawking decat Mike Tyson.Mai bine stau intr-un ring fara margini, decat la inghesuiala printre mentalitatile altora.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
E vorba doar de necunoastere de sine nu din neputinta cit mai ales pentru respingerea acestei cai, din falsa impresie ca am detine toate adevarurile posibile.Aici nu mai are loc personalitatea, ea fiind produsul factorilor externi asupra noastra.Nu exista decit corp si sine, deci una si aceeasi, un intreg, exact ca mintea si corpul.
Răspunde
Imperfectiunea este de vina. De multe m-am gandit la aceasta relatie, minte-corp, si am putut ajunge la concluzia ca da, mintea este factorul principalde analiza si decizie. Daca organismul transmite mintii ceea ce e bine si ce nu, inseamna ca nu esti in toata firea, cum se spune.
Cum putem pastra acest echilibru? Cunoscand eul nostru.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
