Nu inteleg rationamentul profesorului tau. E prima oara cand aud o asemenea generalizare dar banuiesc ca este o referire exacta la spusele Luceafarului in ultima strofa a poemului:
"Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece
Ci eu, in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece"
Sa nu uitam, insa ca, pana la a ajunge la aceasta sceptica cugetare, Lucefarul era dispus sa-si sacrifice nemurirea pentru o clipa de iubire.Si ar fi renuntat la existenta vesnica daca cea pentru care ar fi facut jertfa ar fi meritat sacrificiul.Numai ca ea a preferat o viata trecatoare alaturi de un trecator anonim prin viata ca si ea.
Toti neintelesii romantici ai lumii ar fi emis acea cugetare; dar geniul a scos-o de sub cenusiul banalelor tradari.In alta ordine de idei:"Daca dragoste nu e, nimic nu e". Iar partea cea mai frumoasa a poeziei eminesciene e tocmai cea in care, indragostit, el exclama:
E-un miros de tei in cranguri,
Dulce-i umbra de rachiti
Si suntem atat de singuri
Si atat de fericiti!
Numai luna printre ceata
Varsa apelor vapaie
Si te afla stransa-n brate
Dulce dragoste balaie!"
Sa nu ne inselam:toti am avut in viata momente in care iubirea ne-a parut nedreapta prin nepasarea-i aparenta fata de propria-ne iubire, dar nimeni dintre noi nu=-si poate inchipui o viata ce merita a fi traita fara iubire. Eminescu a iubit si a dat marturie de neasemuitul farmec al iubirii printr-o opera inca neegalata.Si inegalabila, cred, in masura in care lumea-i facuta din unicate chiar daca insumeaza miliarde. Un alt Eminescu nu exista si nici nu va mai exista. Dar opera sa l-a facut nemuritor.
Putem spune ca este vorba despre un geniu a carei singuratate este trista dar de inteles, geniile sunt greu de patruns dar nemuritori in universul lor. Iubirea fiind legata de oamenii obisnuiti, moare la randul ei mai devreme sau mai tarziu, dar ceea ce ramane in urma ei e foarte asemanator cu trairile pe care le are luceafarul in singuratatea lui : '' tristete, singuratate, un frig in inima, un gol in suflet, o lacrima ce vesnic va curge din ochii tai, o flacara a dorintei ce va arde in inima ta. '' Ce zici de asta?
Am renuntat de doua ori la iubire pentru ca vroiam un viitor mai bun pentru el si. supriza! el a renuntat la un viitor mai bun pentru mine! Acum sunt nemuritoare? Dar nu vreau sa fiu! daca nu este si el nemuritor...
Pana acum nu am iubit cu adevarat un om.Am crezut ca iubesc de mai multe ori, nefiind, insa, reciproc, a fost doar un esec al iubirii. A fi iubita si a-l iubi pe el este un miracol prin care doi oameni devin o singura fiinta, desi se afla la kilometri departare.
Poate se referea la nemurirea numelui. Eminescu a fost un geniu care a renuntat la iubirea asta comuna, pamanteasca. Stim bine ca pentru el iubirea era absoluta, eterna. El a ramas nemuritor prin opera sa.
A iubi este boala sufletului. A iubi inseamna si bucurie, si zambet, si traire, dar si lacrima si durere! Daca sufletul nu ar trece prin aceste sentimente, trairi, poate l-am conserva intr-un ambalaj frumos, si-ar fi nemuritor! Da, sufletul ar fi nemuritor... iar noi de mult, epave!
Daca renunti la iubire iti moare sufletul, ce ai rezolvat cazi din balta in putz
@BitterSweet -Citeste bine: IUBIREA E VESNIC NEMURITOARE!
Ne nastem din iubire, suntem inconjurati de iubire, murim iubind...
Fiind un subiect de filozofie, hai sa aratam putin talent...
O floare in inima iubirea iti aduce;
Se asterne in sufletu-ti atat de dulce.
Iubirea... e cel mai greu cuvant.
E singurul ce nu se pierde-n vant.
Iubirea... e cel mai pur sentiment
E singurul ce dureaza doar un moment.
Hai sa aratam putina pasiune, putina gandire, sentimente... Nu amintiri, povesti; doar e vorba de filozofie.
Fiecare roman in adancul sufletului este poet!
Nu are legatura cu Luceafarul, acolo e vorba doar de iubirea dintre o stea si o femeie, doar iubire; plictisitoare, fara prea multa filosofie. Insa cine a studiat poezia lui Eminescu in special capodopera Oda(in metru antic) ar fi stiut de unde acesta idee: Singura cale spre nemurire este renuntarea la iubire. In aceasta poezie intalnim(viata, iubirea si moartea; relatia dintre om si univers, o poezie filosofica, pentru mine este cea mai frumoasa)
Renuntarea la iubire inseamna sa atingem starea de ataraxie, unde suntem inconjurati de tristete si nu ne pasa de nimic.
A renunta nu inseamna doar a te desparti de cineva, pentru ca in adancul sufletului mai ramane un jar al iubirii.
A renunta la iubire nu inseamna doar despartirea dintre un barbat si o femeie, iubirea reprezinta tot ce ne inconjoara, sa renuntam la intreg universul pentru linistea sufleteasca; acest lucru fiind imposibil, iar ca rezultat vedem prea bine, suntem muritori si preferam sa iubim.
Nu avem nimic, dar avem totul!
Iubirea e cea mai frumoasa traire a omului, daca ai iubit niciodata inseamna ca nu ai trait cu adevarat, nemurirea nu exista doar iubire vesnica.
anonim_4396 întreabă: