Rousseau era de parere ca oamenii la inceput, adica in mod natural, erau ''buni'', dar prin evolutia civilizatiei si prin integrarea lor in societate se ''degradau moral''. Asadar, capatau vicii, orgoliu, mandrie. In scrierea lui despre arta si stiinta (si efectele ei asupra moralitatii) il pomenea pe Socrate care afirma, iar aici o sa sintetizez putin, faptul ca artistii si poetii se credeau intelepti din pricina mandriei, cand de fapt ei nu stiau nimic. Stim deja ca Socrate era de parere ca noi, in fapt, nu stim nimic, ci doar credem conceptii/idei/teorii. Numai mandria ori stupiditatea ne-ar indemna sa avem parerea despre noi ca stim ceva cu certitudine. Rousseau, bazandu-se pe aceasta idee a lui Socrate si inclusiv pe cea conform careia oamenii la nastere sunt buni, dar societatea ii corupe, a considerat ca arta si stiinta degradeaza moralitatea, tocmai pentru ca ele sunt produse ale societatii si ca sa spun asa: nu au precursor o nevoie ''autentica'' a omului, ci mandria lui de a se afirma, de a avea o prestanta in fata lumii (prin cuvinte sofisticate, prin cunoastere ce nu are motivatia intrinseca de a cunoaste, ci de a face parada cu informatia dobandita). Legat de aspectul daca e ''indobitocit'' si ''ingust la minte'', nu, chiar nu. A prezentat un aspect, o latura. Nu e un adevar cu A mare, dar e o perspectiva, un mic adevar care in unele cazuri are loc. Consider ca e un soi de plasa in care unii oameni pica daca nu-s atenti.
E o exagerare asta a lui Socrate "Stiu că nu stiu nimic". Stia chiar foarte multe. Si stim si noi azi o mulţime de lucruri. Că nu stim tot, e adevărat, dar să nu exagerăm.
Jean-Jacques Rousseau was a Genevan philosopher, writer and composer. Born in Geneva, his political philosophy influenced the progress of the Enlightenment throughout Europe, as well as aspects of the French Revolution and the development of modern political, economic and educational thought, așa spune
Wikipedia.
Astfel el a trăit într-o perioadă pre revoluționară.
Acea perioadă a fost foarte efervescentă din punct de vedere cultural și artistic în Occident, unde Franța, Parisul dădeau tonul modernității așa cum azi îl dau America și Holywoodul. Rousseau a fost și un moralist. În raport cu moravurile așezate și aparent senine ale perioadei medievale, răsturnările de valori care urmau să culmineze cu revoluția burgheză din 1789, se răsfrângeau în creația artistică.
Arta era reflexie a unor stări de lucruri din societate, dar el refuzând să le vadă, sau fiind obtuz la acestea, da vina pe tablou, în loc să dea vina pe pictor, și pe cine a comandat sau a plătit tabloul. Iar știința este ceea ce a făcut posibilă revoluția tehnologică, prin care s-a trecut de la manufactură la fabrică, de la zaraf la bancher, de la banul pus la ciorap, la capital.
Acest progres a făcut să se nască clasa burgheziei care avea o altă morală decât a aristocrației nobiliare feudale.
Toate aceste schimbări sunt evoluția de dinaintea revoluției sângeroase.
Unde e evoluție el vede decadență. Din acest punct de vedere el nu era chiar ușă de biserică. Nu comentez biografia lui aici.
Deci este o apreciere personală în care el dă vina pe niște componente - știința, și niște reflexii, arta, ca responsabile pentru schimbări sociale mult mai complexe.
Îmi pun întrebarea, dacă ar mai fi trăit un pic și ar fi văzut în piața publică ghilotina Terorii revoluționare, tâind zilnic capete de nobili, dacă tot pe artă și pe știință ar fi dat vina.
Rousseau este domnul care a scris cartile de educatie(Emil sau despre educatie) pentru copii care si acum sunt baza pedagogiei. Asta in conditiile in care pe proprii copii nu si-a recunoscut si le-a facut vand la orfelinat. nu este singurul scelerat care ne modeleaza in continuare lumea.
''ne modelează în continuare lumea''
stai să vezi când îi termină doamna Oana Bogdan de citit în întregime opera...