E atunci când nu mai poţi răbda durerea aşa că înveţi să treci peste şi să zâmbeşti.
eu asta cred că vrea să spună
Durerea nu e fericire, dar în acelaşi timp, fericirea nu poate exista fără durere. Totul e prin comparaţie: bunătate-răutate, lumină-întuneric etc... Nu poţi înţelege aceşti termeni dacă ei nu au şi o idee opusă, altfel nu ar exista, ar exista doar o stare constantă, o stare de normalitate. În plus, mai e vorba şi de raportul celor două, fericire şi durere, cantitatea în care au fost sau sunt prezente în tine. Cu cât ai căzut mai adânc în groapă, cu atât apreciezi mai mult momentul în care ieşi la suprafaţă (intensitatea sentimentului fiind mai puternică).
Fericire / durere = 2 poli opusi care nu pot exista unul fara celalalt.
Nu exista notiunea de fericire in absenta nefericirii pentru ca nu poti face diferenta.
Viata ar fi monotona si nu ti-ai pune intrebari> creier nefolosit in rezolvarea problemelor>dead brain.
Omu cat traieste-nvata si cand moare tot prost.
(Poate nu si-a canalizat energia in mod corect/risipa/parerea mea)
Melancolia este sentimentul ca nefericirea are sa te copleseasca chiar in mijlocul paradisului.
Interesant, eu interpretez citatul in felul urmator... Da! Exista fericire in durere, dar, cum si de ce? Prin durere ajungem la fericire, deoarece, omul prin durere invata cel mai bine. Asta nu inseamna ca trebuie sa fii un masochist )...