"Credințele sunt cele care despart oamenii"- este adevarat pe deoparte, deoarece s-au dus si de duc conflicte pe tema credintei, pe de alta parte "indoiala ii uneste" suna cam vag, nu are legatura cu prima fraza.
Mi se pare că totul este relativ. Şi îndoiala şi creinţa desparte, separă oamenii şi pe cealaltă parte îi uneşte.
Sunt prezentate cam în antiteză, fiecare parte îşi uneşte conţinutul şi între ele va exita întotdeauna un gol.
O vorba de spirit nu poate fi analizata logic, tocmai pentru ca e ilogica si prin acest aspect starneste contradictii. Care contradictii nu se nasc decat cu un minim efort intelectual. Si asa am ajuns la scopul primordial (dupa mintea mea) al unei asemenea expresii: acela de a stimula gandirea. Se pare ca expresia citata aici si-a atins scopul. Felicitari Nicotine pentru intrebare!
Oamenii in general sunt inclinati de a impune modul lor de gandire si celor din jur,ei uita un aspect '' minor '' fiecare individ este unic, nu gasesti doi oameni la fel in gandire.
Zestrea nativa joaca un rol foarte important in viata noastra, practic pe ea incepem sa ne cladim gandirea si caracterul.Conflictul de idei aproape mereu a dat nastere la dispute,si de la disputa la razboi nu mai e decat un pas.
Eu nu cred ca indoiala uneste,din contra, cand nu sunt sigur de ceva devin precaut '' ma retrag '', fac un pas in spate si incerc sa descos dilema.
Doar dragostea de semeni poate unii oamenii.
'' Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.'' ( 1 Corinteni 13:13 ).
Ca toti avem indoieli e adevarat si e un lucru bun, ne motiveaza la cautare care poate duce la credinta. Cred ca nu atat credintele despart ci dorinta de a impune altora credinta noastra sau ca alegem sa respingem pe cineva ca om pentru ca are o creidnta diferita de a noastra.
anonim_4396 întreabă: