Sa admitem ce-ti doresi intens dar fara izbanda (punct ochit, punct lovit). Probabil parintele s-ar amuza de raspunsul copilului, nu de alta dar este copilul lui. Normal ca reactia ar fi deosebita deoarece copilul-parinte are o carenta pe care nu o poate compensa sub nici o forma, aceasta se numeste EXPERIENTA DE VIATA care va face ca un parinte sa reactioneze diferit fata de o persoana lipsita de aceste acumulari informative, in speta copilul.
Sunt multi copii care si-ar dori alte reactii din partea parintilor (vorbim despre cazuri de copii si parinti NORMALI) dar se trezesc cu alte rezultate, este normal sa fie asa. Cam "nesuferit" raspunsul dar normal pentru o situatie normala.
Interesanta intrebare.Raspund in calitate de parinte:
-Pana pe la 10 ani este ´un joc´ de pus in practica realmente, nu doar de imaginat.Ramai uimit cat de matur poate gandi uneori un copil.Am probat asta cu fetita mea, cand avea vreo 9 ani.
Azi are aproape 12 si inca mai tin cont de sfaturile ei( eu le numesc sugestii) si asta fara a ne mai ´juca´.
-Dupa 15 ani intervine conflictul intre generatii, nu stiu cum va fi! Sper bine! Nu stiu daca va mai accepta atunci jocul nostru sau daca il va juca corect, dar cu siguranta mi-l voi imagina!
Intrebarea e extraordinar de buna dar nu pot raspunde deoarece nici un parinte nu e identic cum nici un copil nu e identic cu altul deci exista o gama mare de factori care ar influenta subiectii acestui experiment. Dupa parerea mea unii copii sunt mai inteligenti ca unii parinti...
Probabil ca ar reactiona la fel ca noi... au experienta si uneori fiind adulti au tendinta si impresia proasta ca pot controla orice ca noi adolescentii nu prea avem niciun cuvant de spus, avand impresia ca noi nu trebuie sa avem dreptate. nu cred ca mama mi-ar urma sfaturile, le-ar considera probabil prea copilaresti pentru a tine cont de ele sau macar a fii atenta la ele.
Sunt convins ca tata m-ar asculta mai mult din respect, dar s-ar feri de mine. Pe de alta parte eu as simti asta si as face tot posibilul sa-l las sa-si traiasca viata asa cum crede de cuviinta si sa nu-i cer foarte multe lucruri.
Situatia reala e asemanatoare - in sensul ca eu il respect pe tata dar nu-l ascult, sunt convins ca e mai bine pentru mine sa fac asa cum cred de cuviinta. Iar de cealalta parte el s-a saturat sa incerce sa ma schimbe, se fereste sa-mi mai ceara ceva si ia lucrurile ca atare.
Sunt sigura ca parintii ar reactiona mai matur decat copii, pentru ca parintii au experienta de viata, ei stiu mai bine ca sa faca in situatii mai complicate.
Dar le-ar prinde si lor niste sfaturi din cand in cand...
Parca era la Prima TV o emisiune de genul asta. Mama mergea la scoala si copilu' la serviciu. N-am avut rabdare sa suport emisiunea de la cap la coada, nu stiu deznodamintul. Dar, cel putin la inceput, copila distrugea tot pe ce punea mina la seviciu si mama se facea de ris la scoala ca nu stia nimic. Adica si mama si fata erau proaste facute gramada