Sa luăm 2 categorii de oameni: oamenii integri, cu anumite principii (si aici nu ma refer la oameni fixisti), morali si oamenii flexibili din punct de vedere al capacitatii lor de a ae adapta/mula in fiecare situatii, fara principii foarte bine inradacinate, practic niste persoane lipsite de limitari si constrangeri. Spun asta deoarece despre un om integru s-ar putea spune ca are anumite limite (impuse chiar de catre sine in 'goana' dupa integritate). Asadar, se poate spune ca prima categorie are o anumita stabilitate morala, un fel de echilibru ravnit de multi oameni. Dar ce se intampla cand ajungi sa fii o astfel de persoana, dar care nu reusesti in viata. Si aici ma refer pe plan financiar, familial, cariera, etc. Vorbim despre o persoana (in ambele categorii) cu un anumit intelect. Sa zicem peste mediu. Asadar, de ce ai mai avea nevoie sa fio un om integru, cu pricipii, daca nu reusesti, dau exemplu, sa cresti in grad la locul de munca pentru ca nu ai acea 'vrajeala' pe care individul din a doua categorie ar putea sa o aiba. Cred ca ati inceput sa va dati seama unde bat. De ce ai mai avea nevoie ca intr-o societate noua unde ai ajuns, ajungi sa-ti pastrezi pricipiile, dar nu reusesti sa te apropii foarte bine de oameni, sa socializezi mai mult, chiar daca ti-ai dori asta, dar stii ca inseamna o renuntare. Nu spun ca nu exista oameni integri care au reusit in viata. Au fost si sunt multi, asta si datorita contextelor sociale in care s-au nascut si aici fac referire la cei cu situatoo financiare bune, cu un caracter dominant, care au reusit sa se mentine neavand nevoie sa faca acele compromisuri, asta pentru ca puteau obtine oricum ceea ce vor. Aici ma refer la ceilalti fara aceste posibilitati. Ce parere aveti? Cum ati raspunde la cene mai sus?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook