Sa spunem ca in viitorul mai mult sau mai putin inderpartat o sa reusim sa creem roboti cu o inteligenta artificiala care sa le permita sa aiba emotii, inteligenta...sa gandeasca exact ca un om.

Care este punctul in care aceste,,masinarii,, pot fi catalogate ca fiinte care au viata? Poate chiar ca oameni.

Care este elementul definitoriu care defineste viata si omul in general?
Constiinta? Si daca ea poate fi creata?
In ce punct un robot care gandeste, care poate simti emotii, isi pierde statutul de robot si devine o fiinta vie?

Nu ar putea fi considerate drept fiinte care au viata intrucat nu sunt masinarii biologice, iar ideea de viata este un concept strict biologic, biologia studiind organismele biologice. Noi,sigur,folosim viata in limbaj colocvial tot atat de mult cum folosim si termenul "energie", iar acceptia se pierde.
Acceptia biologica a termenului "viata" consta in mai multe concepte. Viu este organismul care le cuprinde pe toate. De exemplu metabolismul. Metabolismul consta in schimbul de substante dintre organism si mediu. Schimb ce nu are loc in cazul unui robot, el nu interactioneaza nu natura si in acest fel.
Al proces este dezvoltarea organismului, orice organism trebuie sa se dezvolte. Altul este inmultirea, capacitatea de a se reproduce. Etc,etc.
Caracteristicile unui robot contravin acestora, deci el nu poate fi considerat o fiinta vie.
Eu am luat doar doi factori din DEX (pe al 3-lea,metabolism, il stiam), dar ei sunt mult mai multi.
Dupa cum vezi, notiunea de viata nu este una atat de simpla.

Cu tehnologia actuala, cu toata nanotehnologia, dimensiunile unui asmenea creier ar fi cam cat Parisul.
Problema este ca nu stim ce creaza sentimentele, modul in care sunt create, asa ca ar fi nevoie sa cream un robot tocilar, care stie aproape orice context posibil si modul in care trebuie sa se comporte.

Oricat de inzestrate ar fi masinariile, tot masini vor ramane!
de ce?
Fiindca ar face doar ceea ce ar fi programate prin cip, prin miile de permutatii, nu ar avea liberul arbitru de care dispunem noi oamenii!
Si nu ar crede singure sau nu in Dumnezeu!
Atei ori nu, asta ne defineste pe noi oamenii! Suntem dupa chipul si asemanarea Lui...
Constiinta nu se poate crea! este insasi sufletul cu care te nasti, te deosebesti de masini!

Pana nu reusim sa facem un creier artificial intocmai cu cel uman, nu putem vorbi despre egalitatea dintre om/masina...sa fie exact ca al nostru, cu toate conexiunile lui, cu centrii nervosi, cu neuroni...si restul, da, pana si iubirea este o reactie chimica! Si ce reactie absolut magnifica:
,, Doar iubirea!"

"Care este punctul in care aceste,, masinarii,, pot fi catalogate ca fiinte care au viata? Poate chiar ca oameni."
--In momentul cand incepe sa foloseasca sentimentele pe care le are in facerea de asocieri.
Cand intelege ca un lucru e rau si altul bun.
Cand intelege ca a lovi pe cineva provoaca durere si suferinta in suflet.
-Sau ca atunci cand se poarta frumos provoaca reactii placute la cei din jur.

Cand invata din propriile experiente si din folosirea sentimentelor.
-Cand creeaza situatii bune sau rele prin folosirea corecta sau nu a sentimentelor si cuvintelor pe care le detine si le emite.

--Nu cred ca constiinta poate fi creata.
Chiar nu vad cum. Creierul e inca un mister pentru stiinta si va fi intotdeauna.

-Nu stiu ce "mana" a putut crea organul numit creier si toate sinapsele care ajuta la asociere, la extensia gandirii umane si folosirea ei cu ratiune in realitate.

Recomand filmul "I, Robot". Mi-a placut, mult chiar

Poate chiar asta suntem noi, niste roboti organici.

Robotii sunt doar niste obiecte,niciodata nu o sa poata avea emotii,indiferent de cat de mult o sa evolueze tehnologia.
Pornind de la o replica simpla de genul,, Ma simt fericit'', pentru ca un robot sa spuna asta cineva trebuie sa il construiasca in asa fel incat sa spuna,dar el e doar o gramada de fiare(doar o expresie)cu un difuzor,nu constientizeaza si nu se simte in nici un fel ci doar reproduce ceea ce un om la facut sa spuna.Un robot poate rade,dar asta nu inseamna ca a inteles gluma,poate doar sa fie inzestrat cu un senzor care sa se activeze atunci cand simte ironia in vocea povestitorului.
Niciodata ceva sa zicem la un nivel mediu de inteligenta nu poate crea ceva mai bun ca el,asta inseamna robotul, ceva care sa dureze mai mult si sa fie mai eficient ca un om. Dau aici si exemplu omul, care a fost facut de ceva ce e mult mai puternic ca el, poate sa fie forta universului, sau dorinta unui batran spirit, nu o sa stim niciodata, cert e ca e peste noi ca forta care a creat omul il depaseste din toate punctele de vedere.
Un om simte, da si telefonul cu touch simte ma contrazicea un coleg de clasa, ca doar se aprinde atunci cand apesi pe el.Nu e chiar asa, telefonul doar stie sa se aprinda, nu simte caldura si cat de fina e pielea, nu se gadila, nu simte durerea ca il zgari cu unghia. Foarte multa lume a fost uimita de senzorul de amprenta de la Iphone, mie mi se pare chiar primitiv, adica sa fim seriosi, exista senzor de amprenta si acum 100 de ani, doar o strategie de marketing care sa fure ochii oamenilor.
Un robot niciodata nu o sa poata inventa el ceva ce creatorul sau nu a putut inventa, o sa stie fix atat cat un om la facut sa stie.Si chiar daca ar deveni un robot om,nu cred ca ar vrea lucrul asta,cred ca ar renunta la multe functii care il deranjeaza si s-ar autoprograma. Exemplu,orice om ar vrea ca noaptea sa nu o piarda dormind ci sa o petreaca exact ca o zi normala,dar fara sa oboseasca,sa nu aiba nevoie la toaleta,sa se spele, sa tuseasca, sa ii fie rau, sa nu aiba dureri de cap ...etc.Deci daca un om nu ar vrea toate lucrurile astea,un robot om ar renunta la ele fiind inutile, si iar distantandu-se de a deveni om.
Am auzit foarte multi oameni vorbind astfel despre telefoanele de ultima generatie,, Ba, dar asta e mai destept ca mine'', omule sa spui ca un obiect e mai destept ca tine inseamna ca esti mai prost ca o piatra.

N-ai nevoie de rasp. din partea noastra, poftim, priveste "Artificial Intelligence: AI (2001)".Si "I, Robot" este bun, dar primul imi permit sa-l ridic la rangul de capodopera cinematografica.

Cred că pui problema greșit. Eu personal definesc viața ca reproducere cu ereditate. Dacă mă întrebi când voi spune că roboții sunt o formă de viață, voi răspunde: când se vor reproduce cu ereditate, dar nu e nevoie de cine știe ce inteligență pentru asta, la fel cum bacteriile nu au nevoie de prea multă inteligență.

Cred că întrebarea corectă e: ar putea ajunge să aibă aceleași drepturi ca oamenii? Adică, ar fi considerați persoane, cetățeni cu aceleași drepturi ca noi?

Părerea mea e că dacă se vor construi roboți inteligenți, programatorii vor evita să le dea sentimente, fiindcă nimeni nu vrea un robot cu figuri. E ca și cum ai veni acasă obosit, te așezi în fața calculatorului și vrei să vezi un film, dar calculatorul îți zice că nu are chef azi.

Mulți vor spune că roboții nu vor putea avea vreodată sentimente, sau dacă vor avea, nu vor fi reale în felul în care sentimentele noastre sunt reale. Totuși, sentimentele roboților pot fi la fel de reale ca sentimentele ființelor vii, dar nu cred că vrea cineva asta.

Conștiința nu e foarte greu de creat, bănuiesc că e nevoie de un fel de feedback, dar iarăși, nu prea văd sensul. Am o bănuială că roboții vor avea funcții practice, nu filosofice. Roboții cu conștiință și sentimente vor fi niște experimente și nimic mai mult (părerea mea).