Să vedeți cum arăta o zi din viața unui rege. Suntem în secolul XVII și e vorba, cred că deja ați ghicit, de unul dintre cei mai mari regi care au existat, supranumit Regele Soare. În timp ce citiți descrierea de mai jos, așa cum apare ea în Memoriile vremii, încercați să vă răspundeți la întrebarea: "Mi-ar plăcea să trăiesc o astfel de viață?". Deci,
În jurul orei opt, în timp ce regele încă dormea, un ofițer punea lemne pe foc în odaia lui, pajii întredeschideau încet ferestrele, luau gustarea (ceva de mâncare lăsat acolo, în caz că regelui i s-ar fi făcut foame peste noapte), mortierul (un fel de veioză) și patul de veghe (patul pe care dormea valetul de cameră). După asta, valetul care dormise în odaia regelui și care între timp se îmbrăcase în anticameră intra în odaie și aștepta până când pendulul bătea ora opt și jumate și îl trezea pe rege. --- Trec peste cele ce ar urma, ca să nu scriu prea mult și să ajung la orele de seară. Deci,
La ora zece seara, regele se așeza la masă. Cu un sfert de oră înainte, slujitorii de serviciu gustau pâinea, sarea, cercetau farfuriile etc. Carnea îi era adusă după un ceremonial fixat printr-o ordonanță, adică era precedată de două gărzi, de un ușier, de dregătorul care aducea pâinea, de controlorul general, de controlorul bucătăriei; toți aceștia erau urmați de două gărzi care nu dădeau voie nimănui să se apropie de carnea adusă regelui. --- iar mai sar peste.
Către miezul nopții, regele se retrăgea și retrăgându-se își hrănea câinii. Apoi trecea în odaia de culcare și își făcea rugăciunea. Pe urmă, începea dezbrăcatul. Se aducea regelui gustarea de noapte. Bărbierul pregătea toate cele necesare pentru toaleta de a doua zi. Regele se îndrepta spre fotoliu, scoțându-și cordonul și cravata. Apoi se așaza pe fotoliu; atunci, unul dintre valeți îi scotea jartierele, pantofii, ciorapii și pantalonii. Imediat doi paji îi aduceau papucii.---Mă opresc că deja am scris cam mult.
Cred că ați reținul întrebarea de mai sus.
Și o întrebare suplimentară: Ce credeți că îi place mai mult unei păsări, să stea într-o colivie frumoasă, într-o atmosferă controlată și hrănită cu bunătăți? sau să zburde liberă prin crânguri?
P.S. Cele de mai sus sunt culese din "Memoriile" lui Saint-Simon și din "Ceremonialul regilor".
Ordonare:
După relevanţă
Bine s-a spus că istoria este cea mai frumoasă poveste. Decât să vorbim despre aventurile lui Dănilă Prepeleac, mai bine povestim despre lucruri care chiar s-au întâmplat.
Răspunde
Normal ca mi-ar place sa fiu rege, faci ce vrei, ai banu gros, servitori, nu sa muncesc o viata pentru sa o duca el bine.
Cu, colivia, eu stau in casa 99 % din timp si n-am nici o treaba, daca as avea si banetul regelui, eram super. Daca stii sa-ti faci activitati de casa, nu te plictisesti niciodata, acasa sunt mai multe de facut decat afara.
Si sa fiu printre pomi vai de mama mea, ce folos?
Nu, nu mi-ar placea.Tu zici aici de rege, insa pentru femeile de la curte era pur si simplu stupid sa isi piarda jumate din zi cu imbracatul si dezbracatul plus umblatul de ici colo, frecand menta,,, socializand'', depinzand de barbati.Iar slujitoarele erau sclave, lesne de inteles.
Nu degeaba exista expresia,, libera ca pasarea cerului''. Daca pasarile erau menite sa stea pe sol, captive si sa se bucure de o asa viata, nu mai aveau aripi de la bun inceput, de la facerea lumii.
Femeile de la curte se imbracau jumate de zi ca asa vroiau, ca daca nu vroiau, nu vroiau, dar se perpetua prostia asta din generatie in generatie.
Imi vedeam de ale mele si gata.
Daaaa si liberi ca pasarea cerului suntem acum si multi nu au bani sa-si plateasca caldura, ce sa zic, libertatea de a face frigu si foamea, si sa mori cu zile in spitale, sa ne drogam in scoli, etc.
Sa avem voie sa zicem orice ca oricum nu conteaza, si tot asa.
Răspunde Nu aveau niciun drept de a alege. Fie te nasteai cu acest privilegiu al averii, fie nu. Din moment ce barbatii conduceau totul, mintea lor sclipitoare a decis ca femeile imbracate simplu nu pot fi doamne, mai ales cele provenind din medii sociale sarace si precare, primind chiar si eticheta de c u r v e, ca doar trebuia sa ai oricum bani si servitori pentru a pune pe tine toate acele obiecte vestimentare scumpe, chinuitoare, iar pentru sex n-ai nevoie de prea multe haine, nu? Acelasi lucru valabil si pentru barbati.Hainele de la curte se traduceau de la o posta drept bogatie si privilegiu, clasa nobila, spre deosebire de plebe.Tu ai alege comoditatea, ca apoi sa fii urat si batjocorit de intreaga societate, numit c***a? Ma indoiesc.In ziua de azi poti alege sa te imbraci simplu daca ai bani sau nu prea ai, pe cand atunci nu era cazul.
Ai uitat să menționezi faptul că: Ludovic al XIV-lea nu s-a spălat niciodată. Era șters cu prosoape umede de către slujitori și se parfuma abundent.
Rege mi-ar plăcea să fiu dar nu în pielea lui Ludovic al XIV-lea.
Oare lui Ceaușescu îi scotea cineva ciorapii și pantalonii? 
Nu cred. În Orizonturi roșii Pacepa a scris multe neadevăruri. Ceaușescu a fost un țăran sărac ajuns în poziția primului om din statul român. Avea bucătar personal, menajeră, etc. Ajunsese, ca stil de viață, la nivelul lumii bune burgheze interbelice - dar era destul de modest in comparație cu actualii îmbogățiții post '89.
Celor care sapa cu tarnacopul si cazmaua, nu le place sapatul in sine. O fac pentru un scop, si cred ca le place sa fie sapatori (sau cum se numesc ei), pentru ca se plateste bine. ''Ritualul curtii'' ce ii aducea lui Ludovic al XIV-lea? Poate ca merita cu varf si indesat ce obtinea in schimbul celor cateva ore cheltuite cu maimutareala. Dai de inteles ca regele nu era liber. Dar el a luat hotararea de a revoca Edictul din Nantes, fara sa fie obligat de nimic sa o faca. A luat de cateva ori hotararea de a ataca Provinciile Unite, care nu voiau altceva dacat sa ii fie aliate. A schimbat aliantele Frantei, si ale intregii Europe in consecinta, aliatii traditionali au devenit inamici si invers, din proprie initiativa. Ce om din lume mai avea libertatea sa ia aceste initiative? Era cel mai liber om din lume, mi se pare.
Este interesant cum același lucru are mai multe fațete sau, privit din diferite unghiuri poate apărea diferit. Și nu mă refer doar la tema acestei postări. Din ce ai scris tu chiar rezultă libertatea de care se bucura acest om. Dar, având în vedere cele menționate de mine, la care să mai adăugăm responsabilitățile care au apăsat tot timpul pe umerii lui, plus dezamăgirile de care a avut parte în special în ultimii ani ai vieții...Și comparând asta cu viața unui om liber, care se culcă la ce oră vrea, mănâncă ce vrea și când vrea, se duce pe coclauri ne însoțit și ne controlat de nimeni, te poți gândi să compari cele două feluri de viață.
Si Ludovic al XIV-lea manca ce voia, Putea sa ceara orice specialite pe care sa o manance la orice ora, putea sa plece dupa femei sau in hoinareala si sa nu fie insotit, decat de o garda la distanta, ca orice sef de stat modern, DAR se supunea cateva ore pe zi unui ritual al curtii, creat tot de el, in foarte mare parte, si care ii aduceau niste beneficii care nu puteau fi obtinute altfel. Exista o parte repetitiva si non creativa in aproape orice munca, aceste cateva ore pe zi reprezentau partea banala, repetitiva a muncii regelui.
Totuși, să stau pe fotoliu și cineva să-mi scoată pantofii, ciorapii și pantalonii...m-aș simți ca un handicapat. Ce, eu nu pot să mă dezbrac singur!
Trebuie privit ca obligatie de serviciu, toate obligatiile legate de ritualul curtii, zilnice, saptamanale, lunare, anuale, la un loc, cat pot dura? As zice ca nici nu se apropie de patru ore pe zi. Poti sa te imbraci si singur, daca iti place, in restul timpului, dar un om practic nu ar pierde timpul cu asa ceva. Nu te simti ca un handicapat; este o obligatie plictisitoare, dar nedureroasa si care nu cere efort, inventata tot de tine, in vederea atingerii unui scop extrem de important, complet contraintuitiv.
Mai tine cont de un lucru: imbracatul era dificil, toti cei care isi puteau permite, se lasau imbracati pana acum o suta si ceva de ani, ba chiar o suta. Bunicul meu, nu mai departe, inainte de a fi sofer, era fecior in casa, adica ajuta la imbracarea stapanului.
De ce crezi că a revocat Edictul? Din proprie convingere sau la insistențele (a se citi capriciile) doamnei de Maintenon? Aia fusese una din cele mai bune realizări ale bunicului său, menită să calmeze spiritele în țară.
1. Unitatea religioasa, uniformitatea religioasa mai bine zis, era vazuta ca un avantaj major pentru o tara de aproape toata lumea pe atunci, si mai ales de Ludovic XIV. Toti supusii impartasesc religia suveranului, care are grija bisericii; asta merge perfect cu ideologia absolutista. 2. Ludovic al XIV-lea a tot incalcat drepturile protestantilor, fara o opozitie serioasa, asa ca revocarea Edictului parea posibila. Iar doamna de Maintenon era bigota, si sub influenta ei a devenit si regele bigot, iar bigotismul ii dicta sa ii persecute pe protestanti.
Știu că e vorba de un decalaj de vreme și de generații. Dar ideea e cu bătaie mai lungă, dacă pur și simplu este sau era de invidiat o astfel de viață, chiar și pentru cei din vremea lui. Mulți se gândesc, când aud de rege, că trebuie să fi fost un privilegiu excepționat să trăiești în felul acela, ascultat și respectat de toți. Dar, să trăiești după un ceremonial, în palate de lux sau să trăiești liber. Cam la asta se referă întrebarea. Și vezi și completările făcute de userul de mai sus despre femeile de la Curte.
Nu mi-ar plăcea să trăiesc o astfel de viață, pentru că este una lipsită de libertate, de spontaneitate și de sens. Regele Soare era un tiran care își impunea voința asupra tuturor celor din jurul său, fără să țină cont de nevoile și dorințele lor. Era un sclav al propriului său ceremonial, care îl obliga să respecte o rutină rigidă fără să aibă ocazia să exploreze lumea, să învețe lucruri noi, să se bucure de frumusețea naturii sau de plăcerile simple ale vieții.
O pasăre într-o colivie frumoasă este o pasăre care nu mai este o pasăre, ci doar o jucărie sau un accesoriu pentru stăpânul său.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
