Am inceput sa observ cum orele zboara, zilele, lunile, anii... Totul trece cu viteza luminii, simt ca nimic nu ramane si ma simt in pericol, totul trece prea repede, am 19 ani si nu stiu cum am ajuns la varsta asta, parca ieri aveam 9 ani. Voi ce experiente aveti din viata? Cati ani aveti? cat de repede au trecut anii pentru voi?

Anii nu trec, noi trecem prin ei. Încearcă să nu te gândeşti în mod insistent la acest aspect. Fiecare vârstă e frumoasă în felul ei. Era frumos şi la 9 ani, e frumos şi la 19, va fi frumos şi la 30 şi la 100 (vei fi acumulând înţelepciune cu caru') şi poate va fi frumos şi somnul cel de veci, o odihnă bine meritată după atâta agitaţie...

Cu siguranță nu cu viteza luminii și cu siguranță nu zboară că n-au aripioare.

Este foarte greu de exprimat modul in care timpul trece si modul in care noi percepem timpul.
Dar, intr-un cuvant, repede, extrem de repede.
Ma tot gandesc cat de frumoasa a fost copilaria, si nu o pot aduce inapoi

Mi mi se pare ca trec greu. Mi-ar placea sa treaca mult mai repede, sa vina moartea odata.

Asa este... parca ieri era prima mea zi de școală

Incearca sa iti schimbi rutina zilnica. Daca faci aceleasi lucruri zi de zi, atunci poti avea aceasta senzatie. Si eu simt la fel, aproape. Scoala imi ocupa 70% din timp, iar in cei 30% ma odihnesc. 6 ore la scoala, inca 4 sau 5 la invatat, nu prea mai ai chef de nimic dupa aia.

Foarte repede trec anii, asa este, si eu am observat.Iti spun eu cine e de vina, astia de la nasa space cu experimentele lor

Stiu ce zici... te inteleg perfect si eu simt la fel uneori

Stiu cum e. Am 15 ani, am locuit in multe orase, multe locuri, totul a trecut prea repede. Ma gandesc de multe ori daca as putea da timpul inapoi doar ca sa nu mai fac ceea ce am facut in unele situati. Dar ma gandesc si ca trec peste si voi ajunge la casa mea, voi avea o meserie pe care sa o practic cu placere. Cel mai bine e sa nu te mai gandesti la trecut ci la prezent si viitor. Timpul petrecut in ganduri la trecut ne fura prezentul.

Te inteleg perfect straine drag
De mic viata mea a fost plina de mutari, de la sat la capitala, din capitala in alta tara.In urma imi ramaneau prieteni, cunoscuti.Din aceasta cauza am devenit foarte necomunicabil, rau social adaptat si foarte mult timp petreceam si petrec pana acum in singuratate.Anume din cauza singuratatii eu aveam foarte mult timp sa ma gandesc asupra multor chestii si una din ele fiind moartea.
La inceput aceste ganduri ma stresau,ma stresau chiar foarte tare,zile la rand nu puteam adormi,si mai rau facea faptul ca sunt ateist si ca realizam ca nu va fi nici o lumina la sfarsitul tunelului nimic,pur si simplu intuneric.
Am inteles insa ca amume asta si face viata asa de pretioasa,faptul ca ea are un sfarsit,anume asta te face sa muncesti asupra unor lucruri,realizarea ca la un moment dat nu vei mai putea face nimic.
Sens al vietii nu-i,viata este doar o gluma proasta a evolutiei.
Incearca sa nu te gandesti la asta deoarece din cate am inteles eu cu cat mai mult te gandesti asupra cu atat in mai multi pereti te vei opri.
Timpul trece repede,nu ai cei face, unica ce ne ramane nouam, oameni care gandim e sa traim din plin momentele, sa ne gasim o ocupatie, sa ne dezvoltam, sa intelegem mai bine cum lucreaza lumea din jurul nostru pana cand ochii nostri nu se vor invhide pentru intotdeauna