Sfarsit tragic, pentru ca un inceput nu are cum sa fie. odata ce creierul se opreste practic. nu mai simti nimic, nu mai faci parte din ceea ce exista, dar mai stii. poate exista lumea de dincolo, orice e posibil.
Sall. Este o noua viata. Aceasta pe care o traim acum este a 9a, iar noi mai avem 12 vieti. Se spune ca cine traieste in aceasta perioda, plateste pentru alte vieti. Este ca un vel de pedeapsa. Eu personal nu stiu ca sa cred, dar ------traieste clipa, traieste prezentul si lasa aceste lucruri in grija universului si a intregului. Pa!
Eu zic un inceput fericit deoarece se spune ca abia dupa ce murim vom fi fericiti
Citește primele pagini măcar din "Pe culmile disperării" de Cioran, are o perspectivă interesantă Referitor la întrebare, un sfârșit care poate fi fericit.
Salut
In opinia mea, moartea este un sfarsit tragic pentru uni, dar un inceput in fericire pentru alti
Este un sfarsit tragic pentru oamenii care sunt rai si neacultatori de Cel de Sus
Dar pentru credinciosii crestini este o bucurie cand mori..."Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig"
TE pup:*
Parerea mea e ca nu e buna exprimarea. Un sfarsit, nu este cu siguranta din punct de vedere spiritual. Din perspectiva trupeasca este un sfarsit. Inima bate, creierul nu mai functioneaza asa cum a zis si Reek54. Dar tragic inseamna un sfarsit dureros dupa o perioada de maxima fericire.
De ce nu este un sfarsit? Prin simplul fapt ca este un inceput. Inceputul vietii vesnice in cazul celor credinciosi care ajung in Rai. Sufletul paraseste trupul si merge la judecata de apoi. Un om ce in timpul vietii a fost rau, moare. Adica ajunge in Infern. Sper ca te-am lamurit!
Sfarsit tragic!
Sincera sa fiu,mi-e frica de moarte, insa mai tare de batranete.(Lol, am o problema))
Moartea e ceva... urat!?
Sper sa n-o apuc)
Moartea e-un chaos, o mare de stele,/Când viata-i o balta de vise rebele;
Moartea-i un secol cu sori înflorit,/Când viata-i un basmu pustiu si urât.
Mihai Eminescu-Mortua est-
@CrysisMD De azi te numesc Baronul Rosu, datorita avatarului.
Moartea este sfarsitul, fin, the end, do not collect 200 $ do not pass go.Inceput fericit este pentru acei crestini care traiesc o viata buna si corecta si care viseaza sa cante alaturi de Frank Sinatra, cu o aureola pe cap.Nici sfarsit tragic, nici inceput fericit, doar sfarsitul.Cateva bonusuri ar fi, dupa ce mor, dupa ce nu mai am carne pe oase, o sa pot agata mai bine.Acuma sunt gras si scarbos, dar cand o sa fiu doar oase, o sa fiu slab.O idee mai buna ar fi sa ma strecor in locul unui sfant si ca sa fiu luat drept oase sfinte. Dupa ce vine un lingator de icoane de la turul lui, vine si da un pup si mie.
Chiar totul trebuie sa aiba o continuitate? Nu scrie pe nici o piatra funerara "Canta in Rai" sau "Tipa in Iad" doar RIP.Ma gandesc sa inventez un mp3 incorporat in piatra funerara, macar sa aiba ce asculta nepotii.
Moartea asta este ca un somn...atata tot, nimic complicat si nici iesit din comun; la invierea de apoi afli daca va fi un sfarsit tragit pentru tine, sau un nou inceput
Fiule,iata ca eu am murit,ingropat am fost,si am inviat dupa trei zile dupa cum pretioasele Scripturi graiesc,m-am inaltat de-a dreapta Tatalui spre ceea ce parea ca va fi vesnicie, dar iata ca m-am intors, spre a-i aduce pe oameni inapoi pe calea cea dreapta.Si,ca raspuns,ea este doar o continuitate prin simbioza ce-o realizezi cu Domnul si iubirea Sa pentru crestini,vei ajunge, daca in viata respecti pe Domnul si lucrarea Lui, intru fericirea vesnica si belsug in Rai.Deci,moartea reprezinta numai un alt inceput de drum, o alta cale, pe care toti trebuie s-o pretuim caci ne duce la Dumnezeu Tatal.Amin!
Oricum ar fi eu nu as dori sa traiesc vesnic pentru ca m-as plictisi enorm aici dupa 9o de ani.Mi-as dori moartea ca pe cea mai mare recompensa.
Daca nasterea este un inceput si cum totul in viata are si un sfarsit cum ar putea fi moartea un inceput fericit?
Poate fi un inceput fericit sau un sfarsit tragic depinde cum ai trait si de faptele tale un inceput fericit in rai sau unul tragic in iad de tine depinde totul
Moartea, evenimentul care creează cea mai mare durere emoțională, în realitate deschide ușa marii bucuri eterne. Vorbind despre propria Lui moarte, Isus a folosit comparația cu femeia aflată în durerile nașterii: Ea simte durerile până în momentul nașterii, iar atunci extazul înlocuiește imediat suferința " Ioan 16:21 ".
Moartea asemănătoare cu nașterea - analogia are implicații profunde. Imaginați-vă nașterea dpdv al fătului. Lumea ta este întunecată, singur și lipsit de pericole. Te scalzi într-un lichid cald care te ferește de șocuri. Nu faci nimic pentru tine însuți. Ești hrănit automat și bătăile unei inimi te asigură că există cineva mai mare decât tine care îți împlinește toate nevoile. Viața constă doar din așteptare; nu ești sigur ce aștepți, dar orice schimbare pare îndepărtată și înspăimântătoare. Nu întâlnești obiecte ascuțite, dure sau pericole. O existență frumoasă, senină.
Într-o zi însă simți o smucitură. Pereți încep să te apese. Acești pereți odinioară moi și protectori pulsează acum sălbatic și te împinge afară. Trupul este îndoit, mădularele întoarse și încolăcite. Cazi cu josul în sus. Pentru prima dată în viață simți durerea. Te afli într-o mare de materie tulburată. Presiunea crește și devine aproape imposibil de suportat. Capul este presat și ești împins tot mai tare într-un tunel întunecat. Presiunea crește. Te doare totul. Auzi un geamăt și deodată te inundă o teamă cumplită. Se întâmplă - lumea ta se prăbușește. Ești sigur că acesta este sfârșitul. Vezi o lumină pătrunzătoare și orbitoare. Mâini reci și aspre te prind, te trag din tunel și te țin cu capul în jos. O palmă dureroasă. Auuuuuu!
Felicitări, te-ai născut.
La fel este și moartea. În capătul acesta al tunelului ea pare un tunel înspăimântător și întunecat și ești tras de o forță irezistibilă. Nimeni nu așteaptă o experiență de acest fel. Ne temem. Este plină de presiune, durere, întuneric și necunoscut.
Dar dincolo de întuneric și durere se află o lume nouă. Când ne trezim după moarte în acea lume nouă și strălucitoare, lacrimile și suferințele nu vor fi decât amintire.
Moartea e ceva nesemnificativ.
Insa, ajungi la o varsta si-ti pui urmatoarele intrebari: Mi-am trait viata degeaba? Am avut o menie importanta?