Ce se intampla dupa moarte? Adica nu stiu se duce in rai/iad sau reincarnare sau nimic? Adica incerc sa imi imaginez ce ar fi dupa moarte si ma sperie tare gandul acesta ca o sa mor candva stiu ca intrebarea e cam ciudata dar ma sperie moartea. Cine poate sa ma linisteasca? Multumesc mult!
Aceea se numește moarte clinică. Se poate dovedi până la un punct că creierul nostru este cel care ne duce într-o lume iluzorică în acest timp. Au apărut teorii cum că în pragul morții creierul își desfășoară o activitate mai intensă decât inima.
În orice caz, știința poate dovedi că numeroase aspecte ale trăirilor din momentul morții au, de fapt, o natură psihologică și fiziologică. Cercetătorii au descoperit că anumite droguri, asa cum este ketamina, pot crea senzații identice cu cele descrise de anumite persoane în acele momente. Mai mult, anumiți pacienți chiar sunt convinși că mor sub efectul acestor droguri. Mecanismul care se află însă în spatele unor senzații nu este altul decât propriul nostru creier. Ceea ce noi percepem ca o realitate, poate fi, de fapt, o sumă a informațiilor pe care creierul le transmite în acel moment. Să luăm, spre exemplu un test simplu. Închide-ți ochii și ridică-ți mâna dreaptă până în momentul în care îți atingi creștetul capului. De unde știi unde se afla mâna atâta timp cât ții ochii închiși? Evident, senzorii cerebrali au capacitatea de a prelucra informații privind spațiul și timpul, chiar și în lipsa stimulilor vizuali. De aceea, acest test nu va da greș niciodată. Acum, imaginează-ți că tot acel sistem neuronal a luat-o razna și ca funcțiile sale se află în degringoladă. În locul senzațiilor reale, creierul poate transmite o multitudine de informații eronate, dând impresia că te afli în cu totul alte locuri decât cele în care te afli de fapt, și că trăiești experiențe care nu au nimic în comun cu realitatea. Situații asemănătoare ca atunci când ești drogat.
Explicațiile științifice desigur, în aceste cazuri, nu sunt complete. Oricum vreau să îți spun că tu dacă crezi în ceva de genul este o chestie strict legată de credința ta deoarece lucrurile primesc explicații din n părți, acolo unde se poate, și depinde de tine în ceea ce crezi și în ce nu. Dacă mergi pe fapturile curente, nu poți spune că ai dovezi clare în această privință și mereu vor apărea anumite explicații. Dacă alegi să crezi în asta, cel mai bine este să alegi pentru că simți, nu pentru că ești realist. Acest lucru vine din suflet, căci mintea nu poate să ne facă să vedem cum stau lucrurile de fapt la acel nivel.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nimeni nu poate să te liniștească deoarece nimeni în viață nu știe cert ce se va întâmpla după moarte. Pentru că nu-i putem întreba pe cei decedaţi dacă există ceva după moarte, nu ne rămâne decât să încercăm să ghicim ce se întâmplă. Pe de o parte sunt cei care presupun că nu există viaţă după moarte, presupunere ce nu poate fi neapărat dovedită. De cealaltă parte, din prisma newtoniană/einsteiniană sau a teoriei cuantice, nu există niciun motiv să credem că avem doar o singură şansă la viaţă. Este posibil ca viaţa să fie "reciclată" la infinit. Hans Moravec, cercetător în domeniul inteligenţei artificiale, a afirmat că neobsevarea Universului este imposibilă: trebuie să fim în viaţă şi să observăm Universul într-o formă sau alta.
RăspundeCum am răspuns şi lui gabi8florentina9, au fost oameni care au murit timp de câteva ore, apoi s-au trezit şi au povestit că au văzut rude moarte. Alţii, invers, demonul, un "om" roşu care vroia să îi omoare. Deci... cred pe de-o parte in rai/iad cam 50%
Răspunde
Mai liniştit puţin, dar acum că mă gândesc mai bine, o să aflu eu ce e după moarte când, bineînteles, o să mor 
, multumesc că m-ai ajutat.
Aceea se numește moarte clinică. Se poate dovedi până la un punct că creierul nostru este cel care ne duce într-o lume iluzorică în acest timp. Au apărut teorii cum că în pragul morții creierul își desfășoară o activitate mai intensă decât inima.
În orice caz, știința poate dovedi că numeroase aspecte ale trăirilor din momentul morții au, de fapt, o natură psihologică și fiziologică. Cercetătorii au descoperit că anumite droguri, asa cum este ketamina, pot crea senzații identice cu cele descrise de anumite persoane în acele momente. Mai mult, anumiți pacienți chiar sunt convinși că mor sub efectul acestor droguri. Mecanismul care se află însă în spatele unor senzații nu este altul decât propriul nostru creier. Ceea ce noi percepem ca o realitate, poate fi, de fapt, o sumă a informațiilor pe care creierul le transmite în acel moment. Să luăm, spre exemplu un test simplu. Închide-ți ochii și ridică-ți mâna dreaptă până în momentul în care îți atingi creștetul capului. De unde știi unde se afla mâna atâta timp cât ții ochii închiși? Evident, senzorii cerebrali au capacitatea de a prelucra informații privind spațiul și timpul, chiar și în lipsa stimulilor vizuali. De aceea, acest test nu va da greș niciodată. Acum, imaginează-ți că tot acel sistem neuronal a luat-o razna și ca funcțiile sale se află în degringoladă. În locul senzațiilor reale, creierul poate transmite o multitudine de informații eronate, dând impresia că te afli în cu totul alte locuri decât cele în care te afli de fapt, și că trăiești experiențe care nu au nimic în comun cu realitatea. Situații asemănătoare ca atunci când ești drogat.
Explicațiile științifice desigur, în aceste cazuri, nu sunt complete. Oricum vreau să îți spun că tu dacă crezi în ceva de genul este o chestie strict legată de credința ta deoarece lucrurile primesc explicații din n părți, acolo unde se poate, și depinde de tine în ceea ce crezi și în ce nu. Dacă mergi pe fapturile curente, nu poți spune că ai dovezi clare în această privință și mereu vor apărea anumite explicații. Dacă alegi să crezi în asta, cel mai bine este să alegi pentru că simți, nu pentru că ești realist. Acest lucru vine din suflet, căci mintea nu poate să ne facă să vedem cum stau lucrurile de fapt la acel nivel.
Ce era inainte sa ne nastem? Oricat am sta sa ne gandim si sa incercam sa ne amintim ceva, nu reusim. Simplul motiv pentru asta e ca nu existam pe vremea aceea, deci nu avem cum sa ne amintim ceva. Asta inseamna ca fiecare om are un inceput clar in momentul conceptiei. Unii spun ca sufletele noastre au existat si inainte de acel moment. Pai daca au existat, de ce nu ne amintim nimic? Oare sufletele nu au memorie? Si daca amintirile se pierd in momentul conceptiei sau al mortii, atunci nu inseamna ca se pierde si identitatea unui individ? Imagineaza-ti ca mori, si sufletul tau isi continua oarecum existenta, dar nu iti mai aduci aminte nimic din viata ta. Ai mai fi tu? Nici nu ti-ai putea da seama cine ai fost, unde esti, sau ce ti se intampla. Nu cred ca asa isi imagineaza oamenii viata dupa moarte. Multi spun ca acolo ne intalnim cu rudele si prietenii decedati inaintea noastra. Cum te-ai putea intalni cu ei daca nici macar nu ti-ai aduce aminte cine sunt?
Daca avem un inceput absolut in momentul conceptiei, atunci inseamna ca trebuie sa avem si un sfarsit absolut in momentul mortii. Universul a existat 14 miliarde de ani fara ca eu sa exist. Viata mea e scurta, de doar cateva decenii, ceea ce e infim la scara timpului universal. Ce ma face sa cred ca as fi etern? Exista ceva care sa-mi indice ca Universul nu va exista la fel si-n viitor fara mine timp de miliarde de ani? Exista ceva care sa-mi indice ca nu sunt ca un fluture care traieste pentru o zi si se crede nemuritor? Nu, nu exista nimic de acest gen. Tot ce exista sunt sperantele si dorintele noastre de a continua intr-un fel si dupa moarte. E de inteles sa-ti doresti sa fii nemuritor, dar adevarul e mai important decat ce ne dorim noi. Poate ca e mai dureros, dar e de o mie de ori mai bine sa descoperi adevarul asa cum e in viata asta scurta pe care o avem, decat sa te pacalesti singur cu povesti care suna bine.
Daca am trai vesnic, creierul nostru ar ceda deoarece creierul nostru nu este facut in asa fel incat sa existe timp de nu stiu... cateva sute de ani sa zicem. Eu nu vreau sa traiesc vesnic ca si gandul asta ma sperie 
dar ce ma speria pe mine era moartea, sune oribil dar, o sa aflu eu la momentul acela ce o sa fie, daca o sa fie, cum o sa fie.
Nu e important dacă vrei trăi după moarte important este dacă ai trăit frumos înainte să mori.
Mi-a placut ce a povestit un medic neurochirurg Eben Alexander care a fost coma 7 zile.
Era ateu convins inainte de aceasta experienta.
Colegii sai oricum l-au luat la misto si nu au crezut nimic din ce a povestit.
Celui ceie ie frica de moarte are o viata ce trebuie traita si nimic nu e vesnic nici macar moartea
E foarte ciudat ca te sperie moartea, e o parte normala din viata unui om. Pe mine nu ma sperie chiar deloc, si am 17 ani. Asta e, ceva tot trebuie sa se intample, reincarnarea pare o varianta comoda pentru cei mor, inchid ochii si vad doar negru sau un vid, habar n-am ). Si eu as vrea sa cred in reincarnare, iti propun sa vezi filmul " I origins". Nimeni nu prea stie ce e acolo, daca mor inainte o sa vin sa iti scriu sa nu mai fi asa speriat. ))
Nimeni nu stie ce se intampla dupa moarte. Nu cred ca exista un rai sau un iad, insa nu trebuie sa te temi de ea. Face parte din ciclul vietii. In plus, nu cred ca ai vrea sa fi nemuritor. In primul rand pentru ca daca nimeni nu ar mai muri nu am avea loc totiin Univers. In al doilea daca ai fi singurul nemuritor poate la inceput ti-ar surade ideea dar apoi te-ai plictisi si te-ai satura sa-i vezi pe toti cei din jurul tau murin unul cate unul iar tu vei ramane vesnic aici. O sa ajungi sa-ti doresti moartea la fel de mult cum te temi de ea acum.
Revenind la prima intrebare: corpul nostru e un recipient pentru suflet "chi" il numesc unii, ei bine acest chi ne paraseste corpul cand acesta devine nefolositor in cautarea altei cazde. Perioada asta poate dura chiar si sute de ani intregi, dar cert e ca si aceasta esenta a sufletului se risipeste dupa un anumit interval de timp si dispare. Cand chi-ul isi gaseste o noua gazda tu... cum ar veni renasti, asta e reincarnarea. Toate memoriile tale sunt preluate de noua gazda, insa nu sunt si amintite. Omul nu-si foloseste intreaga capacitate de a gandi, cred ca gandim cam 10%. Sunt sigura ca ai avut uneori vise iar dimineata aveai o senzatie de déjà-vu, ca si cum tu ai mai facut acele lucruri sau ca acele persoane pe care nu le-ai mai vazut vreodata iti sunt atat de cunoscute, astea sunt vechiile memorii a diferite persoane purtate de chi. Nu stiu daca intelegi ceva, sau daca ma iei in serios macar, dar eu iti spun din ce-am citit si ce am inteles din zeci de documentare despre rencarenare si Univers.
Deci, practic existenta ta nu se incheie doar e intr-un fel de stare de hibernare, pana cand omul va reusii sa gandeasca destul incat sa-si aminteasca de vietiile anterioare.
Mai e o posibilitate care spune ca dupa moarte va fi nimic, ca existenta ta se va sterge si nu vei fi decat o amintire care se va uita si aia. Poate ca atunci cand o sa murim nu o sa avem sansa sa spunem : "Ah, se pare ca pana la urma nu exista nimic dupa moarte".
Dar mie imi place sa o cred pe prima. Cred ca a doua e doar o prima faza a primei variante, deoarece, si ma repet, nu gandim indeajuns incat sa ne reamintim vietiile traite acum mult timp.
Sa intelegi mai mult ce vreau sa zic, sau sa intelegi ce voiam sa zic iti recomand sa citesti seria "Lumea Fluviului" e formata din 5 carti. E SF deci daca esti baiat sigur o sa-ti placa. Eu cu cartea asta am inceput apoi am inceput sa ma interesez tot mai mult si am ajuns sa nu mai dau crezare religiei pe cat dadeam.
Bafta si sper ca nu te-am incurcat mai mult.
Nu mai încurcat deloc, am înteles tot. Dar, cică au fost oameni care au trăit după moarte. Unii au fost în moarte cerebrală şi după vreo 3-4 ore ei s-au trezit şi au povestit că bunicii/părinţii lor erau morţi, in vis sau ce o fi ăla, i-au văzut, si se bucurau că sunt cu ei şi chestii de genul acesta. Alţii, au vazut demonul, un "om" roşu care vroia să îi omoare. Probabil să fi fost rai/iad în acele "vise".
Am vazut si citit si eu articole despre astfel de oameni, dar ai auzit de expresia "place creierului"? (era un termen, dar nu-mi-l mai amintesc cred ca placebo) Ei bine eu cred ca ei au vazut acele lucruri pentru ca fie se temeau si credeau in ele fie isi doreau. Intelegi? Adica, teama ca au gresit in acesta viata i-au impins sa viseze lucrurile cu "omul rosu", iar dorul si iubire sa-i viseze pe cei dragi. In fine, asta nu pot nici eu sa explic cu exactitate, dar cine poate?
Intorcandu-ne la placebo (sau cum s-o mai fi numit) tu poti face orice daca crezi. Adica... poti trece si printr-un zid, doar daca tu crezi (bine inteles, nu-ti recomand), pricepi? Totul e cu ajutorul creierului.
Acum chestia cu "daca un mort iti apare in vis si te cheama cu el nu te du ca mori" nu pot sa o explic. Poate e adevarata poate nu. Cert e ca multi oameni mor in somn.
Iar am deviat de la subiect. Te-ai gandit ca raiul si iadul sunt doar rodul imaginatiei primilor oameni. L a fel ca si noi aveau o conceptie despre moarte si asa au luat nastere iadul si raiul.
Sunt multe povesti care suna frumos, care promit mult. Fiecare cultura si-a imaginat viata de dupa moarte in feluri diferite. De exemplu, indienii bastinasi din America de Nord isi imagineaza un fel de rai in care vanatul se gaseste din belsug, nu exista pradatori, si toate sunt bune si frumoase.Gasim mici asemanari intre mitul lor si cel crestin, dar nu putem sa nu zambim cand vedem ca ei si-au imaginat un rai bazat pe stilul lor de viata si pe obiceiurile lor. Daca ei traiau in paduri, si viata lor depindea de vanatoare, si se temeau de pradatori periculosi, si-au imaginat o lume de dincolo in care acest stil de viata va continua, dar fara problemele legate de lipsa vanatului sau pradatori.
Cred ca poti deduce si singur cum a aparut si partea malefica. Concluzia, nu putem sa fim siguri de nimic. Totul si nimicul se leaga si aici vidul e elementul de legatura.
Exista mai multe teorii in ceea ce priveste viata de apoi. Si din pacate nimeni nu are un raspuns concret.
Oricum, nu ar trebui sa te gandesti la asta deocamdata. Bucura-te de viata 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
