Nu exista, e doar iluzia ca ai liber arbitru. Nici din punct de vedere religios nu poate sa existe si nici din punct de vedere filosofic sau logic. Orice actiune a ta e facuta pentru ca ai anumite nevoi sau convingeri si orice alegere e predefinita si supusa unor filtre personale.
Exemplul de mai sus:
Vrei sa mananci, da? Asta nu e pentru ca asa vrei, ci pentru ca ti-e foame sau pentru ca simti o nevoie de ceva (dulce, actru...). Mananci ce vrei, da? Nu chiar, mananci anumite mancaruri pentru ca iti plac, si iti plac pentru ca gusturile se cultiva (din copilarie) in copilarie ne formam anumite gusturi si in general foarte greu se mai schimba, daca in copilarie nu iti placea ceva mai mult ca sigur nici acum nu-ti place.
Si exemplele pot continua
Nu-i doar o iluzi!
nu mananci doar cand tie foame cum spuneai tu mai sus!
daca vreau acum pot manca cat vreau fara sa imi fie foame!
raspuunsul de genul,, Mananci ce vrei, da? Nu chiar, mananci anumite mancaruri pentru ca iti plac,, daca vrei poti manca si ce nu vrei!
deci nu-i doar o iluzie!
Daca ai manca acum ar fi doar ca sa-mi demonstrezi mie ca poti manca cand vrei tu, deci nu e liber arbitru, ai un scop care te impinge de la spate.
Dar ai luat in calcul ca pot manca cat vreau si daca nu imi zici tu!
Nu poti manca cat vrei, pana la urma o sa te simti plin si nu o sa mai poti. Sau daca te opresti la un anumit moment nu e pentru ca asa ai vrut, ci pentru ca ori trebuie sa faci altceva, ori esti satul, ori alte motive...
Ba da poti!
ce am zis ca vei mai trai dupa acea?
Atunci daca esti in stare sa mananci pana mori inseamna ca vrei cu ardoare sa demonstrezi ceva, sau ai un fix extrem de solid... Tot nu e liber arbitru, ceva tot te impinge.
Dar daca vreau sa mananc atata ca asa vreau eu!
si ca m-am decis eu nesilit de nimeni s-o fac?
Nu exista lucruri pe care le faci in viata asta fara sa ai nici-o motivatie in a le face. Absolut niciunul.
Chiar si oamenii cu dementa cand fac cate ceva au o convingere (da, gresita de cele mai multe ori, dar aia e convingerea sau credinta lor) si de aceea o fac.
Dar cand cazi de pe o stanca din greseala?
ce motivatie ai avut?
asta nu-i tot un lucru pe care il faci in viata!
Acolo nu mai e liber arbitru, e din greseala, nu o faci voit. M-am exprimat gresit. Orice lucru pe care VREI sa-l faci il faci cu un motiv.
Poate fi si acolo liber arbitru!
poti alege ori sa cazi de pe stanga ori sa te chinui sa urci inapoi!
Da din cate vad nu exista!
mi-am dat seama din cauza acestui articol:
http://www.descopera.ro/......-raspunsul
Acolo deja e altceva. Nu o sa alegi sa cazi decat daca vrei sa te sinucizi, si daca vrei ai ceva care sa te impinga catre aia. In rest, reactia normala e sa vrei sa nu cazi, pentru ca exista asanumitul instinct de supravietuire care e total independent de ce vrem noi sa facem. De aceea e foarte greu, de exemplu sa iti faci rau singur. Pentru ca ai acel instinct. Care e complet opusul liberului arbitru.
Ceea ce voiam sa spun este ca creierul este doar o masinarie fizica, iar alegerea este o iluzie. Creierul se pacaleste singur ca are libertate de decizie.
Oare, tu ce zici? Normal ca da, daca vreau acum sa ma joc Clash Royal pe telefon de exemplu, ma duc sa ma joc (liber-arbitru). Daca vrei sa calatoresti, sau altceva, o poti face pur si simplu.
O intrebare derivata ar fi daca exista ceva in stare pura. Raspunsul ar fi ca nu. Daca luam legile fizicii (termodinamica) ele se respecta pentru o lume de dimensiuni intre micro si macrocosmos. La nivel de microcosmos aceste legi considerate absoulute nu mai functioneaza, pentru ca in spatele lor este un efect stastic.
In cazul liberului arbitru. Sintem un sistem dual, format din subconstient (serverul cu putere de procesare si memorare imensa si cel care controleaza toate organele, dar care nu are mijloace de "afisare" directa - e ca partea intotdeauna invizibila a aisbergului) si constient, care are impresia ca decide in tot ce face si ca e informat in timp real. Dar nu e, pentru ca experimente ca Libbet arata ca e o intirziere de o.5 secunde intre receptionarea si prelucrarea semnalelor de catre subconstient si transmiterea unor decizii sau impresii spre constient. In plus, prin constructia noastra putem fi pacaliti ca simtim o durere la un membru care nu mai exista. Deci liberul nostru arbitru poate lucra cu informatii false.
Am gasit o formulare intr-o carte ca liberul arbitru al constientului este dat in primul rind de dreptul de veto (si el cu limitari) pe care il are. De exemplu poate sa iti fie o frica de mori dar sa ramii pe loc in fata pericolului.
As concluziona. Exista o forma dinamica de liber arbitru cu o serie de limitari. Nazuinta dupa un liber arbitru s-ar putea sa fie un ideal fals. Sintem fiinte sociale, morale si in plus convietuim cu inca o personalitate in noi, subconstientul. Un liber arbitru atotputernic si absolut ne-ar pune probabil mai mult in pericol. In viata noastra totul se negociaza, chiar si cand sintem singuri cu noi insine (vezi si disonanta cognitive sau conflict interior cum se numea mai clar).
La cit de enorm de complicat e sa construiesti o fiinta ca omul (sau chiar si o specie inferioara) e de mare mirare cit de bine functionam totusi.
Puteam sa restringem sau adaptam definitia la "am convingerea ca am liber arbitru in situatiile cand fac ce vreau, adica un lucru pe care nu mi l-a dictat nimeni si pe care nu ma poate impiedica nimeni sa-l fac". Cu alte cuvinte, pot practica liberul arbitru dar nu intotdeauna, nu in stare pura.
Este o prostie sa dai exemplu faptul ca iti este foame si ca trebuie sa decizi, liberul arbitru nu se refera la asta pentru simplul fapt ca, mancarea nu este o decizie, ci este o necesitate pentru a trai. Liberul arbitru este libertatea de a alege de ceva ce ti se ofera, de a gandi ce vrei, libertatea de a spune ce vrei, etc.
Ca sa-ti dau si eu un exemplu:
Vrei sa mergi la o facultate, poti alege la ce facultate vrei sa mergi, ai liberul arbitru sa faci ce vrei tu, daca alegi ce vor parintii de exemplu, iti asumi, pentru ca ai avut posibilitatea de a face ce vrei tu, daca ai refuzat, asta e, dar tu ai avut libertatea de a alege ce vrei.
Un exemplu de liber arbitru e ca:
poti avea ce meserie vrei sa mananci ce vrei sau sa faci ce vrei!
deci asta e definitia cuvintelor,, liber arbitru,,
"poti avea ce meserie vrei sa mananci..."
Nu inteleg de ce nu folosesti si virgule? Te forteaza cineva? Nu cred. Ai liberul arbitru sa le folosesti. Trebuie doar sa vrei.
Adica in viata poti face ce vrei!
poti fi arhitect doctor etc. poti manca ce vrei cand vrei tu si alte lucruri!
Nu exista, e doar iluzia ca ai liber arbitru. Nici din punct de vedere religios nu poate sa existe si nici din punct de vedere filosofic sau logic. Orice actiune a ta e facuta pentru ca ai anumite nevoi sau convingeri si orice alegere e predefinita si supusa unor filtre personale.