Ordonare:
După relevanţă
OZN-urile sunt destul de frecvente și destule poze, filmări și intâlniri cu ele, ca să fim destul de siguri că sunt fenomene reale, nu doar ficțiun, imaginații, halucinații.
Acum întrebarea următoare este dacă sunt conduse de ființe inteligente, pe care să le numim extratereștri sau nu.
Dar noaptea, unde dorm? Dar de la stele cum ajung până aici?
Mai multe întrebări decât răspunsuri.
Ca să cred în ceva, am nevoie sau
- de certitudini
- o necesitate vitală să mă facă să consum energie mentală pentru asta.
Ori extratereștrii ce pot face pentru mine? Să mă relaxez gândindu-mă la ei. Deci ar fi o activitate de timp liber.
Așa că, dacă iau asta ca bază a unei activități de relaxare în acel moment s-ar putea să cred, ca să nu mă plictisesc.
Apoi când revin cu picioarele și capul pe pământ, nu prea.
Răspunde
Mai celcestie tot U crezi si in extraterestrii, si in Dumnezeu, si in Uriasi, si in legente mitologice? wtf. Decide-te
Răspunde Păi nu, dar serios, ce are?
E ciudat că mulți cred în existența extratereștrilor fără nicio dovadă dar când vine vorba de credința în Dumnezeu tot timpul țipă că vor dovezi.
Gresesti.
Doar pentru ca doua ipoteze nu sunt confirmate 100%, asta nu inseamna ca sunt egale din punct de vedere probabilistic.
Atat cazul ca ai sa castigi la LOTO, cat si cazul ca ai sa pierzi la LOTO sunt doar niste teorii nedovedite. Cu toate astea e mai logic sa pleci de la premisa ca ai sa pierzi.
Aici de asemenea: probabilitatea ca viata extraterestra sa existe e mult mai mare decat sa nu, luand in considerare numarul inimaginabil de planete.
Pe cand, in cazul lui Dumnezeu, nu-l face cu nimic mai probabil decat Monstrul Zburator de Spaghete sau Unicornul Roz, iar pentru astea doua tu mergi pe premisa ca nu exista.
Totul pornește de la definiție.
Extratereștrii, Dumnezeu, existență, definiție.
Dovezile sunt bune la tribunal. Existența are alte criterii.
Faci exact aceeași eroare pe care o fac cei care spun că "Teoria Evoluției " și "Creaționismul" sunt două teorii cu aceeași "greutate", care ar trebui tratate cu aceeași seriozitate.
Nimic mai fals. Evoluția este susținută de milioane de dovezi independente care indică spre aceeași concluzie, iar Creaționismul este o poveste transmisă și modificată vreme de câteva mii de ani de oameni fără nici o pregătire științifică.
Să spui că cele două sunt echivalente este aberant.
Cât despre extratereștri, lucrurile stau așa:
În universul observabil există în jur de 100 de miliarde de galaxii. Fiecare dintre acestea conține la rândul ei cam 100 de miliarde de stele, iar în jurul acestor stele orbitează câteva planete.
Nu mă număr printre cei care cred că extratereștrii au vizitat Pământul sau că au văzut OZN-uri (din cauza distanțelor spațiale și a limitărilor date de viteza luminii), dar mi se pare absolut rațional să cred că Pământul nu este singura planetă care îndeplinește condițiile necesare apariției vieții. Ar fi statistic imposibil. Iar aceasta este o concluzie bazată pe matematica numerelor mari, nu este o "credință".
La polul opus, credința în Dumnezeu nu are nici o legătură cu matematica, știința sau logica. Iar dovada acestui lucru este faptul că nu este universală. De-a lungul istoriei au existat mii de religii, iar viziunea asupra divinității este foarte localizată.
Dacă întrebi care este viteza sunetului în vid, vei primi același răspuns și de la un om de știință din Bangladesh, și de la unul din Tirana, și de la unul din Lima, și de la unul din Beijing.
Dacă întrebi cine este și cu ce se ocupă Dumnezeu, vei primi tot atâtea răspunsuri diferite.
Deci hai să nu punem semnul egal între "cred în Dumnezeu" și "cred în extratereștri".
Trecând peste introducerea off-topic, numărul foarte mare de stele din Univers cu planete potențial locuibile este anulat de improbabilitatea extremă ca viața să apară în mod întâmplător.
Numerele vorbesc de la sine: nu există atâția atomi în Univers câte șanse trebuie să fie pentru ca o singură proteină să se formeze aleatoriu, de o celulă nici nu mai vorbim.
Și dacă tot nu ți se pare destul, din numărul total de atomi să scazi 99% din materia stelelor unde viața este absolut imposibil să se formeze, iar din restul de 1% să scazi planetele gazoase, planetele fără atmosferă, pe cele fără apă lichidă, fără temperatură optimă, fără magnetosferă, fără orbită stabilă și așa mai departe apoi spune-mi cu ce mai rămâi.
Și apoi, tu invoci numărul mare de stele din Univers, dar de ce acesta este imens în primul rând?
Dacă în urma Big Bang-ului ar fi rezultat atâția atomi de hidrogen cât să formeze o singură stea mai vorbeam de șanse mari?
Sau dacă în Univers nu exista o lege precum gravitația noi mai eram aici?
De ce să mă leg de probabilitatea de 0, 0000000...1% că suntem rezultatul unui șir incredibil de șanse când pot să accept certitudinea de 99, 9999999...9% că există un Dumnezeu?
Așa zisa știință pe care de bazezi e înșelătoare, dacă întrebai acum 500 de ani un om de știință de vid ți-ar fi spus că este o absurditate, în prezent un expert în fizică cuantică ți-ar spune că nici nu există un spațiu vid în adevăratul sens al cuvântului și că spațiul gol dintre atomi este format din fluctuații cuantice.
Mă amuză foarte tare când niște oameni profund religioși apelează la false "argumente" și "cunoștințe" științifice pentru a dovedi că știința se înșeală și că singurul răspuns acceptabil este "Dumnezeu". De fapt nu reușesc să dovedească decât o profunda ignoranță și o lipsă completă de capacitate de înțelegere a științei.
Dacă respingi atât de radical știința, de ce te mai chinui cu termeni complicați de genul "flunctuații cuantice", "magnetosferă" sau "gravitație", pe care în mod evident nu-i stăpânești? De ce nu te rezumi la argumente religioase?
Iar dacă vrei să vorbim despre cât de "improbabilă" este apariția vieții, te anunț că elementele principale din care suntem alcătuiți sunt, în ordine: hidrogen, oxigen, carbon și azot.
Vrei să știi și elementele cele mai răspândite în univers? Acestea sunt, în ordine: hidrogen, (heliu inert), oxigen, carbon și azot.
Ce coincidență remarcabilă, nu-i așa? Suntem 1:1 cu materialele oferite de Univers.
Dacă suntem niște creaturi atât de speciale și unice, opera unui Creator atotputernic, de ce nu suntem confecționați din niște materiale unice, care nu există în altă parte?
De ce nu a făcut acest Creator o distincție clară între materialele din care sunt făcuți copiii lui și materialele care formează restul universului? I-a fost lene să mai creeze un element?
Sunt de acord cu știința atât timp cât nu se pune în opoziție cu Dumnezeu.
Dacă până și Biblia spune că omul e făcut din țărână atunci sunt de acord că suntem făcuți din aceleași elemente care stau la baza Universului. 
Când e în opoziție, atunci mă folosesc de ce spune știința pentru a o combate cu propriile afirmații, așa cu la tribunal cel mai mult cântărește mărturia inculpatului.
Apropo, tot ai adus vorba de elemente, știi și tu că Universul e format preponderent din hidrogen și heliu iar elementele mai grele se formează la sfârșitul ciclului de viață al unei stele.
Este și asta o întâmplare faptul că dacă nu s-ar fi putut forma elementele mai grele viață nu mai era posibilă?
Plus că majoritatea elementelor au izotopi instabili și dacă ar fi existat doar aceștia la fel viața nu mai era posibilă.
Faptul că Dumnezeu a aranjat materia într-o formă atât de complexă precum celulele vieții e o dovadă suficientă că nu suntem apăruți întâmplător, mai lipsește doar să se coboare pe Pământ să se arate.
Dar nu o să o facă pentru că asta e și ideea, să ne lase de capul nostru să vedem cât de rău poate ajunge omenirea.
1. "Sunt de acord cu știința atât timp cât nu se pune în opoziție cu Dumnezeu."
Deci mai niciodată, nu?
2. "Dacă până și Biblia spune că omul e făcut din țărână atunci sunt de acord că suntem făcuți din aceleași elemente care stau la baza Universului."
Deci dacă nu spunea Biblia că "omul e făcut din țărână", atunci nu ai fi fost de acord că suntem din aceleași elemente care stau la baza Universului? Ai fi disputat chimia?
3. "Faptul că Dumnezeu a aranjat materia într-o formă atât de complexă precum celulele vieții e o dovadă suficientă că nu suntem apăruți întâmplător"
Cu alte cuvinte, faptul că Dumnezeu le-a aranjat este o dovadă că noi suntem creația lui. Iar faptul că noi suntem creația lui este o dovadă că el le-a aranjat.
Acest gen de afirmație se numește "argument circular" (sau "circulus in probando") și este o eroare logică ce încearcă să folosească concluzia pentru a demonstra premiza, deși în realitate nici premiza, nici concluzia nu sunt dovedite de vreun argument exterior.
Este exact aceeași (lipsă de) logică folosită în argumentul "Dumnezeu este adevărat pentru că așa scrie în Biblie. Iar Biblia este adevărată pentru că este cuvântul lui Dumnezeu".
4. " mai lipsește doar să se coboare pe Pământ să se arate.
Dar nu o să o facă pentru că asta e și ideea, să ne lase de capul nostru să vedem cât de rău poate ajunge omenirea."
Deci tu susții că știi cu certitudine ce a făcut Dumnezeu de la apariția Universului și până în prezent, iar pe deasupra îi cunoști cu precizie atât motivațiile cât și planurile viitoare. Pot să te întreb de unde anume deții aceste informații?
Ce pot să zic, te invidiez pentru această minte atotcuprinzătoare și mai ales pentru modestia și umilința de care dai dovadă.
Dacă nu ai fi atât de arogant poate îți explicam mai în detaliu dar așa mă opresc la punctul 4: Dumnezeu ne-a furnizat ce avem nevoie să știm în Biblie, nu zic eu ceva de la mine și nu e nicio "precizie' aici.
Hai să revenim la extratereștrii noștri că am deviat prea mult de la subiect: tu ai adus că argument la existența lor mărimea Universului iar eu ca și contraargument complexitatea uimitoare a vieții care reduc șansele aproape la 0.
Acum spune-mi de ce nu există nicio dovadă până acum cu privire la existența lor? Unii invocă mai multe motive dar vreau să știu care crezi tu că e cel principal.
Arogant? Mie mi se pare ca este mult mai arogant să spui "cunosc mai multe despre univers decât oamenii de știință care și-au dedicat viața acestui lucru, pentru că am citit eu într-o carte de povești".
Și ca o bomboană pe coliva aroganței, mai adaugi și că ești la curent cu planurile și acțiunile viitoare ale lui Dumnezeu. Dacă nici asta nu este aroganța supremă, atunci nu știu care este.
Cât despre motivul pentru care nu am găsit viață extraterestră, acesta este unul extrem de simplu și ușor de înțeles (chiar și pentru cineva care-și ia informațiile "științifice" din biblie).
Motivul este distanța. Pur și simplu.
Primele semnale radio au fost transmise de civilizația noastră prin 1895. În ciuda faptului că acestea călătoresc cu viteza luminii, în cei 124 de ani care au trecut de atunci ele abia au atins o sferă cu diametrul de 0.2% din lungimea galaxiei noastre ( care este doar una dintre cele 100 de miliarde de galaxii din universul observabil)
https://planetary.s3.amazonaws.com/......dcasts.jpg
Cu alte cuvinte, ceea ce am "explorat" până acum reprezintă o mostră infinitezimală din univers și nu este absolut deloc de mirare că nu am găsit nimic.
Este ca și cum ai umple un pahar cu apă din ocean, te-ai uita în el și ai spune "nu văd nici o balenă în pahar, deci rezultă că nu există balene" (comparația îi aparține lui Neil deGrasse Tyson).
Iar orice altă civilizație ar avea aceeași problemă: distanțele și limitările vitezei de deplasare. Chiar dacă am avea niște vecini de galaxie aflați la o distanță de 10 000 de ani-lumină, și această civilizație s-ar putea deplasa cu 90% din viteza luminii, tot ar avea nevoie de peste 11 000 de ani să ajungă la noi. Asta în condițiile în care ar ști exact unde să ne găsească în oceanul de pietre care plutesc prin galaxie.
Scenariul cel mai vehiculat în comunitatea științifică este acela că în univers există nenumărate oaze de viață, separate între ele de distanțe imposibil de parcurs.
Iar așa-zisul tău contra-argument al complexității vieții nu poate contracara toate celelalte argumente.
Și șansele de a câștiga la loterie sunt extraordinar de mici, dar cu toate astea avem nenumărați câștigători la loterie. De ce? Pentru că există foarte multe extrageri și foarte mulți oameni care joacă.
La fel și în univers. Da, apariția vieții necesită un set de condiții foarte restrictive. Da, viața este foarte complexă.
Dar dacă ai un număr aproape infinit de încercări, o abundență de elemente chimice care constituie cărămizile vieții și 14 miliarde de ani la dispoziție, vei avea mai mult de un rezultat pozitiv.
Și revenind la aroganță, cât de arogant trebuie să fii ca să crezi că ești singurul rezultat câștigător apărut într-un univers infinit în 14 miliarde de ani?
"Scenariul cel mai vehiculat în comunitatea științifică este acela că în univers există nenumărate oaze de viață, separate între ele de distanțe imposibil de parcurs."
Adică oamenii de știință susțin o idee în baza că oricum va fi imposibil de dovedit.
Hai să o luăm altfel: de la nici 300 de ani de la revoluția industrială când știința a început să conteze cu adevărat pentru civilizație, omenirea a fost capabilă să trimită oameni pe Lună, sonde pe Marte, telescoape în spațiu care să studieze galaxii aflate la miliarde de ani-lumină sau exoplanete aflate în apropierea sistemului nostru solar, supercomputere, acceleratoare de particule care să simuleze Big Bang, etc.
Gândește-te de ce ar fi capabilă o civilizație care ar avea un milion de ani avans sau de ce nu un miliard, ținând cont că sistemul nostru solar este unul tânăr în comparație cu alte stele.
Așa că dacă ar fi existat o astfel de civilizație ar fi inventariat fiecare colțișor de Univers și ar fi colonizat planetele locuibile inclusiv pe a noastră încă de pe vremea dinozaurilor.
Doar nu crezi că se plafonează o astfel de civilizație la limita vitezei luminii? :))
Se pare că matematica pe care te bazezi este cea a jucătorului la păcănele care crede că are șanse să se îmbogățească tot băgând bani la aparate. Adică doar niște vagi presupuneri fără niște calcule exacte în spate.
Matematica apariției vieții este că și cum ar câștiga cineva la loterie în fiecare săptămână timp de ani la rând, se exprimă în niște numere imposibil de conceput pentru mintea umana:
http://members.toast.net/puritan/Articles/HowOldIsTheEarth_A.htm
"Adică oamenii de știință susțin o idee în baza că oricum va fi imposibil de dovedit."
Faptul că distanțele sunt imposibil de parcurs nu înseamnă că ipoteza este imposibil de dovedit. Pot exista și alte metode de a dovedi o ipoteza decât observatia directă. Einstein a prezis existența undelor gravitaționale cu 100 de ani înainte ca acestea să fie detectate. Instrumentul lui a fost gândirea pură, nu a trebuit să asiste personal la ciocnirea a două găuri negre la patru miliarde de ani-lumină.
Dacă vrei un adevărat exemplu de ipoteza imposibil de dovedit (si construita în mod intenționat în acest fel), acesta este Dumnezeu.
Oamenii de știință nu se ocupă cu asta, ci exact cu opusul.
"Gândește-te de ce ar fi capabilă o civilizație care ar avea un milion de ani avans sau de ce nu un miliard"
De unde ți-a venit ție ideea ca o civilizatie evoluează la infinit și poate ajunge la absolut orice nivel de control asupra universului? Noi ne putem numi o "civilizatie" abia de 6000 de ani si deja ne aflam in pragul autodistrugerii. Civilizațiile au o evolutie în forma de clopot: progres și decădere. Iar istoria demonstrează asta foarte clar.
"Așa că dacă ar fi existat o astfel de civilizație ar fi inventariat fiecare colțișor de Univers și ar fi colonizat planetele locuibile inclusiv pe a noastră încă de pe vremea dinozaurilor."
Deci faptul că nu stim de existența unei astfel de civilizații demonstrează clar că suntem SINGURA formă de viață din univers? Îmi este foarte greu să-ți urmăresc firul logic.
Dacă nu există o civilizație care controlează universul înseamnă că nu poate exista viață decât pe Pământ? Nici măcar viață unicelulară la 1000 de galaxii distanță pe o planetă similară cu Pământul? De ce trebuie să fie "totul sau nimic"? Cine a stabilit regula asta, tu?
Și ca să intru puțin și în domeniul SF-ului, de unde știi că nu există o astfel de civilizație? Crezi că dacă exista am fi fost capabili să-i înțelegem acțiunile? Pentru ei am fi niște bacterii, nu niște parteneri. Când ți-ai împărtășit ultima oară planurile cu mucegaiul din borcanul cu gem?
Și în final, te rog scutește-mă de calculele "matematice" postate pe un site religios de un compozitor de imnuri religioase. Sunt egale cu zero.
Îți garantez că matematica mea este mult mai solidă decât matematica pe care o folosești tu când numeri câte perechi de animale a avut Noe pe arcă.
Este evident că nu vom putea ajunge la nici o concluzie, pentru că avem două viziuni diferite asupra vieții. Eu pot să trăiesc liniștit știind că sunt un accident cosmic, că nu veghează nimeni asupra mea și că viața îmi aparține, pe când tu ai nevoie de Dumnezeu la fel cum un preșcolar are nevoie de ursulețul de pluș pentru a se simți protejat și special.
Deci observ că mergi constant pe ideea că un contact cu niște civilizații extraterestre nu este prea plauzibil deci nici existența lor nu poate fi dovedită, fie că distanțele care ne despart sunt prea mari, fie se autodistrug o pur și simplu nici nu le pasă de noi.
Sunt dispus să închei închei conversația cu un armistițiu rezonabil: amândoi recunoaștem că a crede in extratereștri este aproape același lucru cu a crede în Dumnezeu.
Da, asta este ideea pe care merg constant:
Existența vieții în altă parte este o ipoteză rațională construită pe date clare de care dispunem (corelarea perfectă dintre elementele chimice din univers și elementele din care suntem alcătuiți, detectarea unor planete cu condiții similare cu ale Pământului, etc). Contactul însă este puțin probabil, la fel cum este puțin probabil ca un anumit fir de nisip de pe o plajă din Thailanda să ajungă vreodată în contact cu un anumit fir de nisip de pe o plajă din Cuba.
Este o idee pe care nu ai reușit să o combați în niciun punct, toate tentativele explodându-ți în nas de fiecare dată când ai încercat un nou unghi.
Și chiar dacă aș accepta prin absurd că suntem creația unui Dumnezeu, tot nu înțeleg de ce acest Dumnezeu ar fi creat viață pe o singură planetă, lăsând restul Universului gol și inaccesibil pentru copiii lui. Este ca și cum îți construiești un acvariu de dimensiunea unui ocean ca să crești în el doi purici.
Cât despre armistițiul pe care-l propui, este la fel de (ne)rezonabil ca armistițiul "Teoria evoluției este pe aceeași treaptă cu Creaționismul ". Prin urmare, inacceptabil.
Cu toate astea, și eu sunt absolut dispus să închei conversația.
Ce intelegem prin cuvantul extraterestru : Viata de orice fel in afara planetei noastre :-> in asta cred, Cred in posibilitatea existentei vietii pe alte planete.
In omuletii grii? - in astia nu prea cred. Dar eh, ia sa-l auzim pe Rob Zombie :
https://www.youtube.com/watch?v=m7HWX4dtTZo
Poate sunt chiar printre noi, inchide ochii, deschide-i de doua ori, da-ti o palma peste ochi si uita-te in oglinda, sansele sa vezi un extraterestru in oglinda sunt mai mari decat sa vezi un UFO pe cer.
Iti dai seama ca pe extraterestri i doare fix undeva daca credem sau nu in ei, si nu schimba cu nimic realitatea faptul ca unul crede sau nu in existenta lor.
Pot exista in forme, dimensiuni si densitati inca nebanuite de mintea umana.
Asa cum tu nu ai incercat sa intri in contact cu niste rame, nici ei nu au interesul sa intre in contact cu noi.Sa le punem manele si sa le scuipam niste coji de seminte in nava lor?
-
anonim_4396 întreabă:
12 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
