Nu stiu daca intrebarea mea se incadreaza intocmai aici de aceea imi voi cere scuze de pe acum in cazul in care gresesc!
Ati simtit vreodata ca innebuniti la propriu? Ca aveti o entitate de ganduri pe care ceilalti nu vi le impartasesc? Ca ganditi mai profund anumite probleme care poate nu merita intr-adevar atata atentie doar ca voi le analizati pana la absurd?
Ei bine eu da si nu stiu cat de rau este asta.Ma simt neinteleasa si in totalitate coplesita de tot felul de ganduri care nu se opresc niciodata sa imi lucreze febril in minte.
E ca si cum ai juca un sport fara sa te mai opresti nici macar pentru o pauza de masa.
De cateva zile incerc sa evit contactul vizual cu persoanele din jurul meu si stau aproape inchisa in casa cuprinsa cateodata si de stari fizice aiurea.
Cat de grav este asta?

p. s. am 17 ani si o viata absurda si tumultoasa.

Chiar daca stai in casa tu sa controlezi mereu corpul nu el pe tine Tu trebuie sa detii controlul

Hei,vreau sa-ti spun ca si eu am trecut prin ceva asemenator, dar am putut trece prin asta crezand in El.Altii ti-ar spune sa te duci la un psiholog, dar eu iti spun NU.Nu ai nevoie de asa ceva,trebuie doar sa ai incredere in tine si sa iesi din casa, incepe noi relatii de prietenie, stai alaturi de oamenii. Nu se merita sa alegi o solutie definitiva pentru o problema trecatoare.Doar tu insuti te poti ajuta, prin tine poti ajunge la normal. Priveste in adancuri si afla ce nu ai reusit sa vezi la suprafata. Sper sa te fii ajutat, macar putin! Pupici:*

Se tine de glume, fata asta

Ar trebui sa comunici mai des cu o persoana care chiar te intelege cu adevarat.si da si eu am avut astfel de ganduri care nu imi dadeau pace si pe care le analizam pana la absurd cum ai zis tu.dar timpul le v-a rezolva, asa s-a intamplat in cazul meu + am avut si prieteni care au fost langa mine si m-au ajutat sa trec peste. sper ca si in cazul tau sa treci cu bine peste aceste stari tulburatoare si nu mai privi inapoi :* viata e frumoasa si nu merita ca niste ganduri sa te dezorienteze! sper ca te-am ajutat. funda? :*

Consulta un psiholog.
vezi daca in familie nu exista cazuri de schizofrenie (si chiar nu-mi doresc sa jignesc), dar inceputul e unul propice acestei boli. mintea iti lucreaza intens si acest lucru te termina, incepi sa te izolezi si ai stari ciudate.
consulta un psiholog, te va ajuta pe toate planurile.

Cel mai probabil treci printr-o stare de dezorientare, te pierzi in ganduri si idei, poate fi o depresie. Stai linistita o sa treaca, este o stare a adolescentei si vei mai avea tot felul de stari ciudate dar nu te panica am avut si eu fel si fel de stari de neinteles insa au trecut unele foarte greu cei drept dar toate trec. Cat despre gandirea si analizarea profunda a problemelor, poate iti va folosi pe viitor asta nu e ceva rau.

Sincer nu inteleg exact la ce te referi. Totusi cred ca pentru inceput cea mai buna varianta ar fi sa socializezi intr-un mod placut de tine cu persoane domestice, apropiate tie, de care esti sigura ca nu te-ar face sa te simti prost. Crede-ma ca asta te-ar face sa uiti, cel putin temporar de chestiile alea. Si inca ceva, incearca sa meditezi doar pentru lucrurile care intr-adevar merita in viata, care intr-adevar sunt benefice. Poti considera ca punct de plecare sanatatea, familia,... etc. Astea sunt principale. Banuiesc ca dispui de asa ceva, nu? Nu ca ar conta, am 18 ani si asta e primul meu raspuns de pe cont. Sper sa te ajute

Cred ca oricine simte asta fie si numai pentru o clipa in viata, cum toate te depasesc si nu mai intelegi nimic, ori ca timpul o ia razna si nu poti face nimic sau por si simplu nu stii ce sa mai crezi. In ori ce caz, incearca sa-ti exprimi sentimentele si sa te regasesti in ceva care iti face placere, spre exemplu cand ai astfel de stari poti desena ceea ce simti, poti scrie compneri sau poezii, ori canta. Daca nu te pasioneaza nimic, iesi por si simpu in parc, intr-un loc plin de zambete, printre copii, si limpezesteti gamdurile, redevino chiar tu copil si uita de tot, de tot ce te apasa, te nemultumeste, te constrange... Daca esti singura acasa, ori in vreul locsor pustiu, plangi ca sa te linistesti sau tipa, urla daca asa simti... Sper ca te-am ajutat macar putin! Funda?

Nu este grav deloc. Dacă am înţeles bine la ce te referi, ştiu senzaţia.Doar că atunci când ieşeam îmi era uşor distrasă atenţia şi uitam. După părerea mea este normal să cercetezi orice lucru minuscul.

Numai nebunii adevarati sunt 100% convinsi ca sunt normali.

Ai grija, nu mai iesi intre orele 11 si 17.

"Ca aveti o entitate de ganduri pe care ceilalti nu vi le impartasesc?" - da, dar nu vad in asta o problema. Fiecare gandeste cum vrea. Ei pe mine nu ma incurca, asa cum nu-i incurc eu pe ei. Nu vad motive de a innebuni.

Buna,cred ca asta se intampla asta la toata lumea, probabil din cauza greutatilor pe care le ai si nu gasesti rezultatul...Si nu ai cu cine sa le discuti, cu cineva care te intelege!