Ok, deci și eu sunt tot clasa a 9 a, tot pe profil de filologie, și aș vrea și eu să urmez tot facilitatea de psihologie. Însă aș vrea în România. Însă sunt lucruri care îmi stau în cale, unul dintre ele, este faptul că nu știu " cu ce se mănâncă " psihologia, fiindcă nu am studiat deloc până acum această materie ( din câte am înțeles se face în clasa a 10 a sau a 11 a).
Alt lucru e faptul că la mine în oraș nu există profilul de Științe Sociale ( acest profil era perfect pentru cineva care vrea să urmeze facultatea de psihologie). Pe acest profil m-aș fi dus și eu dacă era la mine în oraș.
Al treilea lucru, dupa cum ai zis și tu România nu coincide cu expresia " open-mind". Adică mă gândesc așa: Dacă aș fi psiholog și ar veni o persoană să o ajut cu o problemă... să zicem: orientarea sexuală. Care este un subiect pe care românii nu prea îl agreează. Eu ce să fac? Cum să îi explic unui român închis la minte că orientarea sexuală nu se poate schimba și că e ceva normal. Probabil mi-ar spune: Dumnezeu a dat femeie și bărbat. ( și mi-ar mai da și cu crucea în cap ).
Bine acum exagerez, dar vreau să prinzi ideea.
Și în ultimul rând, să înveți facultatea de psihologie, care e grea, și să câștigi decât 20 de milioane pe lună...mai bine stai potolit.
Plus că românii nu prea vin la psiholog, mulți consideră că te duci acolo decât dacă ești nebun. Românilor nu le place să recunoască că " au o problemă ".
Să zicem că un om are probleme cu băutura. Păi crezi că o să vină ăla la psiholog, și să primească ajutor, ca să știe cum să renunțe la băutură.
Măi bine în altă țară decât aici, dar mai greu să înveți o limbă străină. Și mai ales eu una care nici nu cred că aș suporta să mă mut la București, da în altă țară?
Eu una sunt foarte atașată de lucruri, persone, locuri. Și nu îmi plac schimbările deloc.
Dacă crezi că te descurci eu zic că poți să faci asta...Dar dacă greșești, trebuie să îți asumi acest lucru și să treci mai departe. Să găsești altceva.
Mersi
Da, cred ca asta vreau sa fac pe viitor
Hey,
O sa incerc sa sa iti raspund puctual.
1. Nu exista nici o materie de liceu cu exceptia psihologiei in clasa a 12-a care sa te ajute la facultate sau in profestie, poate in mica masura partea de sistem nervos care o faci intr-a 12-a la biologie. Oricum cartea de psihologie de liceu se refera la o singura materie de baze/fundamente ale psihologiei care se face in primul semestru din anul 1 de obicei.
2. In Romania exista facultati bune de psihologie, mai ales la cluj si Timisoara (pe astea le-as recomanda). Evident exista variante foarte ok si in strainatate dar costa si daca nu cumva parintii tai chiar au bani de nu au ce face cu ei nu recomand.
3. Perceptia romanilor cu privire la serviciile psihologice depind de unde te afli. In orasele mari clienti sunt si nu au aceasta problema insa si concurenta din partea altor terapeuti e pe masura. Daca te duci la sat probabil evaluarea ta ar fi exacta dar ma indoiesc ca sunt prea multi terapeuti care se promoveaza in randul pensionarilor. 6 răspunsuri
Evident, salariile sunt mai mari in strainatate si oportunitatile de angajare pe masura dar esti clasa a 9-a inca n-ai idee ce presupune mutatul in alta tara departe de familie si prieteni, studiul intr-o limba straina apoi mutatul acolo intr-o alta cultura si inceperea unei profesii. Poate ar trebui sa incepi cu pasi mici, profeseaza aici si te muti dupa.
Acum, ca observatii generale.
Ca sa ajungi terapeut trebuie sa faci facultatea (3 ani) apoi trebuie sa te inscrii la o formare (cum la medici dupa facultate faci specializarea in ceva e la fel si in psihologie), aceasta formarea poate dura intre 3 si 7 ani (parca 7 erau la psihanaliza) in functie de tipul de terapie pe care vrei sa te specializezi. Formarea asta se va desfasura in module mono sau bi-lunare care pot ajunge pana la 100E modulul. Deci investitia este destul de mare cand aduni 12 luni pe an or minim 3 ani.
Dupa ce termini formarea poti merge la colegiul psihologilor sa-ti iei atestatul de libera practica. Dupa ce il ai iti poti deschide cabinet insa vei lucra sub supervizare (adica vei avea un psiholog mai batran ca supervizor chestie care e obligatorie) iar acea supervizare trebuie platita (nu cu mult dar sunt cateva sute de lei pe luna). Acum apare costurile cu cabinetul, trebuie sa platesti chirie, sa il mobilezi si nu in ultimul rand sa platesti utilitatile. Mai mult decat atat, pe langa asta trebuie sa platesti pentru fiecare test pe care il aplici unui client.
Pe langa meseria de terapeut, psihologie iti deschide totusi o plaja mare e posibil joburi, de la training, recruiter, munca in domeniul criminalistic, penitenciare, orice tine de cresterea si educatia copiilor precum si joburi care tin de procesare statistica (o sa inveti ca desi se numeste psihologie se face multa statistica) precum cercetare de piata sau cercetare stiintifica.
cred ca asta e cam tot ce ar trebui sa stii.
Ai aici o carte care te lămurește ce este psihologia.
Da, românii au încă o reticență în a apela la un psiholog, dar dacă nu au încotro, o fac.
Aici te poți interesa cum poți să faci facultatea în State.
http://www.universalio.ro/consiliere-personalizata/
In mod normal aş spune că esti mult prea mic/mică și încă nu întelegi cum functioneaza lumea. Și așa este, dar observ că generatiile acestea mai tinere prind mai rapid și inteleg mai bine cum stau lucrurile de la o varsta mai tanara. Deci voi incerca să iti explic.
Este foarte bine că te gandesti la cariera și la viitorul tău încă de pe acum. Însă nu știi cu ce se mananca psihologia, oricat ai "studia" acum. Nu te limita de la varsta asta la o singură materie. Acum ai nevoie să te dezvolti, să te evoluezi. Ai nevoie să iti lasi orizonturile deschise și să absorbi cât mai multe informatii. Iar filologia este un profil excelent pentru asta. Te sfatuiesc cu caldura să fii atent/ă la toate orele și să iei ce e mai bun din fiecare. Un om nu traieste numai pentru profesie. Trebuie să știi și niste istorie, și literatură, și ştiinţă, și politică, și economie, și multe altele. Ca să intelegi cât mai bine cum functioneaza lumea in care traiesti și ca să iti imbogatesti cunostintele, ca să evoluezi ca persoană. Ramai cu ochii deschisi catre tot și nu iti pune ochelari de cal. Și citeste cât mai mult și mai variat, din câte domenii poti. Citeste și psihologie, dacă iti place; dar nu citi doar psihologie.
Să știi că Romania a evoluat și ea, la fel ca restul lumii. Nu mai este aproape deloc blamat mersul la psiholog. Dacă ti-e dragă meseria asta, gasesti de muncă și aici, iti poti face și aici o cariera.
Partea proasta la profesia de psihoterapeut este că aproape oricine poate urma cursurile unei scoli private de psihologie și să devina psiholog acreditat. Pe mine asta m-a indepartat de aceasta profesie, printre altele.
Mai vreau să iti atrag atentia asupra unui singur lucru: tu iti alegi ţara în care vrei să iti petreci restul vieţii in functie de oportunităţile profesionale? Serios? Gandeste-te mai bine care sunt prioritatile in viata. Cam toti cei care au pus profesia pe primul loc au fost nefericiti. Gandeste-te că e ca și cum ti-ai alege partenerul de viata in functie de cât de avantajos este pentru cariera ta, in loc să alegi omul pe care îl iubesti.
Am observat că multi tineri nu apreciaza ce au aici in ţara lor și au impresia că n-o să le lipseasca nimic in afară, că e iarba mai verde de cealalta parte a gardului. Dar abia după ce ajung in afară incep să aprecieze aceste lucruri: oamenii, mancarea, limba, însăşi sentimentul că esti acasă, că nu traiesti printre straini. Multi nu reusesc să se adapteze toată viata dar rămân din motive materiale.
Sper să iti dai seama că e mai bine să iti dai sufletul pentru iarba din gradina ta decât pe cea din gradina vecinului, chiar dacă a lui e mai verde. Ce conteaza că e mai verde a lui? Are cine s-o ingrijeasca. Dar de a ta cine va avea grijă, dacă și tu, și toti plecaţi?
Salutare!
Sper ca vei citi si raspunsul meu chiar daca ai dat fundita?
Ca studenta in cadrul facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, iti voi spune ca psihologia si toate ramurile ei sunt de viitor, fie ca vorbim sau nu de Romania.
"adica marea majoritate daca aud ca mergi la psiholog spun ca esti nebun si aberatii de genul."
Vei ramane surprinsa, dar romanii nu mai gandesc demult asa. Acest fapt se datoreaza informarii corecte. Ba chiar, un om care tine la sanatatea lui psihica si fizica, opteaza sa mearga la psiholog sau psihoterapeut.
Cu atat de multi factori care dauneaza sanatatii psihice in zilele noastre, oamenii aleg in cunoștiință de cauza sa viziteze un specialist de acest gen. Dovada sta si numarul absolventilor care creste de la an la an la aceasta facultate.
Revenim putin la liceu. Eu am terminat stiinte ale naturii, iar acum fac stiinte ale educatiei. Practic, n-au ABSOLUT nicio legatura. La stiintele exacte (matematica, chimie) ar fi fost o mare problema, dar la socio-uman totul se invata din mers. Psihologia din liceu este o nimic toata fata de ceea ce se preda la facultate. Asa am patit eu cu anatomia. Am dat genetica la bac, dar la facultate a trebuit sa invat ceva mult mai elaborat. Deci, am invatat din mers, de nevoie.
De aceea faci facultate, sa inveti lucruri mult mai elaborate. Acolo devii specialist.
Oricum, pana in clasa a 12-a poti sa te gandesti si sa te razgandesti de un infinit de ori. Eu am zis initial ca dau la litere, dupa la psihologie si m-am dus la stiinte ale educatiei. Am dat la 3 facultati si am ales ce am simtit. Important e sa te vezi facand acea meserie. Daca te gandesti la bani, la faptul ca in tara nu se face nimic sau ca oamenii nu primesc cu bratele deschise ceea ce faci, N-ARE ROST SA MAI FACI O FACULTATE. E facultativ. Faci asta pentru ca vrei si, cel mai important, pentru ca iti place. Daca faci cu placere, devii profesionist, bun in ceea ce faci, iar celalalte vor veni de la sine!
Numa' bine!
N-am zis ca nu imi place, mi se pare o meserie super. Mie imi place sa comunic cu oamenii si asta ar fi perfect. Mersi de sfat oricum, nu pot sa iti dau vot pentru ca nu am senior