Nu poti dovedi nici ca exista Dumnezeu, dar nici ca nu exista. Religiile au fost create de oameni, si nu putem stii sigur cate procente din ele reprezinta adevarul. Insa stim sigur ca un sambure de adevar tot exista. Doar ca nu putem ajunge la el.
Insa referitor la puterea lui Dumnezeu, sa zicem ca ar exista. Hai sa facem un exercitiu de imaginatie si pentru cateva clipe sa te pui in "papucii lui Dumnezeu".
Esti a tot puternic. Poti face cu voia ta, orice vrei tu. Esti invincibil, pentru tine timpul, este ceva la fel de infinit precum este aerul pentru oameni. Esti neinfricat, nu ai dusmani dar nu ai nici prieteni. Nu poti sa spui ca cineva este prieten cu tine, daca tu detii toata puterea. Deci ce te face pe tine, Dumnezeu, sa crezi ca ceva este bun sau rau, daca tu nu ai experimentat aceste doua lucruri.
De ce crezi tu ca un anumit lucru este rau sau este bun? Ce anume te face pe tine sa crezi ca daca mor copiii in Africa de foame, e un lucru rau sau bun? Ca tu oricum nu ai de ce sa-ti para rau. Cine te trage pe tine la raspundere ca mor copiii in Africa de foame? Esti Dumnezeu pana la urma. Nu ai dusmani si nici superiori. Ce te face pe tine sa crezi ca este ceva bun daca ajuti pe cineva? Ca nu e ca si cum ai castiga ceva din asta. Ai absolut tot la puterea ta.
Deci de ce ar pune Dumnezeu capat tuturor suferintelor umane, daca el nu a stiu si nu stie ce inseamna binele si raul.
Insa partea cea mai buna vine acum. Odata cu noul testament. Oamenii care au creat religia respectiva, s-au prins ca ceva nu are sens. Au mai evoluat de cand cu marii filozofi care rasareau ca ciupercile dupa ploaie. Si din frica de a nu pierde adepti, a introdus planul "Iisus". Acum lumea nu poate sa mai ajunga la argumentul precizat de mine mai sus. Pentru ca acum Dumnezeu stie ce este binele si ce este raul. Pentru ca o parte din el, acela fiind Iisus, a experimentat viata umana. Si acum cam stai cu botul pe labe si te intrebi iar: Oare exista? sau nu exista Dumnezeu?
In biblie se spune că ne-a creat după "imaginea lui", asemănăndu ne cu el, dacă el ne-a creat, și ne-a creat emoții, ar trebui să știe și el ce e bine și ce e rău, fara să l trimită pe fisu sa ne fure păcatele, pe care tot el le-a creat, el fiind creatorul suprem. Dacă ne-a dat opțiunea să păcătuim, din "liberul arbitru", atunci el cu liberul arbitru ne lasă să păcătuim, pentru că el a creat păcatul, și păcatul este un set de reguli pe care să nu le încălcăm, fiind create tot de el.
Corectez, ne-a dat opțiunea să păcătuim, el creând conștiința
Pacat-ul la care te referi, este fructul cunoasterii din care amuscat Eva si apoi i-a dat lui Adam sa manance. Pacatul fiind doar un set "interzis" de cunostinte. Ca daca stai sa o iei la puricat, initial Adam si Eva erau "perfecti" in fata lui Dumnezeu. Daca nu musca Eva din fruct, teoretic, acum mergeam in fundul gol pe strada neexistand nafura de "pacat" in lume. Asta voiam sa spun. Ca nu exista bine si rau. Aceste doua notiuni sunt relative. Ele difera de la persoana la persoana. Daca stai sa interpretezi biblia mot a mot, deja te doare capul ca se contrazice. Asta spuneam mai devreme. Ca nu stim exact ce a fost si ce nu a fost. Ceea ce stim, e doar o religie din miile de alte religii crezute de oameni. Daca verifici harta religiilor pe pamant, ai sa observi ca sunt indienii si chinezii care formeaza 3 miliarde de oameni. Avand in vedere ca suntem in total cam 8 miliarde. Deci vreo 40% din populatia planetei sunt hindusi, budisti, islamisti, etc... Religia noastra constand intr-un procent destul de mic. Daca chiar exista un Dumnezeu, de unde stim noi ca in religia noastra e cel adevarat?
I concluzie, e o pierdere de timp si nervi, sa incerci sa dovedesti ceva ce nu poti, in loc sa alegi tu o religie dupa care sa te ghidezi si aia e.
Astea sunt minciuni ateiste. In Biblie nu scrie ca exista liber arbitru. La fel cum in Critica ratiunii pure nu scrie ca Eminescu era poet. Nu-l poti acuza pe Kant ca a scris despre Eminescu.
Cum poate fi justificata? Existenta lui Dumnezeu nu depinde de Biblie. Si mai ales de interpretarea literala a Bibliei. De ce nu intervine in vietile noastre? Poate nu-i pasa de o specie de primate de pe o planeta minuscula.
Există o vorbă: Dacă crezi in Dumnezeu și EL nu există, nu ai pierdut nimic dar dacă nu crezi in Dumnezeu și EL există, ai pierdut totul.
Daca crezi in Dumnezeu si ai 0, 1% credinte eretice, ajungi in iad.
Mai usor castigi un miliard de Euro la loterie decat sa nimeresti teologia corecta.
De exemplu, primii martiri crestini, saracii, nici macar nu stiau pentru ce dogme mor, asa ca un mare teolog a scris o carte in care sa-i invete dogmele.
Nu este de ajuns sa te trezesti in sociologíe pentru a invata cauze complexe. Si eu as vrea sa il vad pe Iohanis insa el tot timpul este plecat.
Puterile Pamantesti si Regii nici macar nu au stat langa Iisus. Si tu vrei sa i-l vezi pe Iisus fata in fata. Esti prea natural si nevinovat pentru mine. Realismul tau ma depaseste. Nici macar nu contine fapte din trecut. Vrei sa iti explic prezentismul fara cauze mai profunde. Faci din Efect., Cauza. Insa cauza primara preceda cauza secundará. Cauza secundará este efectul. Esti irational si nu respecti ordinea naturala asa ca la alfabet; a, b, c, d. Uiti ca exista a si b si crezi ca exista doar c si d. Ai o memorie de scurta durata nu de lunga durata.
Pai cine zice ca Dumnezeu nu va opri raul? Oamenii rai sunt tolerati pentru ca Dumnezeu le vrea mantuirea. E ca și cum eu aș avea un copil extrem de rău, dar în loc să-l dau afară din casă am răbdare cu el pentru că îl iubesc și vreau să-și revină.
"dovezi care se contrazice cu Biblia"
Andreiadrian etc, poate ar fi bine sa repeti clasa a 2-a inainte sa-ti stresezi neuronul cu metafizica.
Gândești foarte bine, ai mare dreptate. Și nu știu ce credincios îți poate răspunde la întrebarile astea. Poate îți vor spune ca: "e o taina". Parerea mea este, punandu-mi aceleași întrebări ca și tine e ca exista o forță mai mare decât noi care controlează totul. Ca se numește Dumnezeu sau altfel e tot aia. Cred ca am ajuns oarecum aproape de punctul în care se poate implementa o religie universala. Multa lume deja credincioasa sau nu, crede în noțiuni de: karma, vieți anterioare și viitoare, programe moștenite. Etc. Religia creștină nu e adevărul absolut. Asa ca îți recomand sa te uiți de exemplu în budism, iudaism, islamism sa vezi unde se întâlnesc. Pentru mine e simplu acum și a devenit o obișnuință sa gândesc ca am mai trăit de mii de ori înainte dar sub alta formă și de aia acum trebuie sa trec prin anumite lucruri ca să plătesc pentru răul pe care l-am făcut odata. Nu ne naștem întâmplător într-un anumit trup, într-o anumita tara și o anumita familie cu diverse condiții psihice sau fizice, totul e coordonat de o forță mai presus de noi pe care unii o numesc : "Dumnezeu". E strict părerea mea și poate și a altora care au un pic de cunoaștere și nu se rezuma în mod limitat la religia creștină.
Religia este o modalitate prin care ajungi la spiritualitate. Religia creștină are un singur zeu, în timp ce religiile vechi aveau mai mulți. Indiferent de religie, ele toate au același scop: să te trezească la realitate, să coexiști, să fii tot ceea ce este mai bun (dar rau în egală măsură - legea dualității in univers).
Ca sa iti raspund la una dintre intrebari: liberul arbitru. Nimeni nu te poate impiedica sa faci ceva, dar vei suporta consecintele. Implicarea directă, cum ar fi sa apara o mana din cer care sa spuna "NU!" incalca liberul arbitru.
PS. Omul are nevoie de credinta ca sa-si ofere un scop.
"Omul are nevoie de credinta ca sa-si ofere un scop."
De fapt, nu "omul" are nevoie de asta, ci doar cei care prin promovarea "credintei" transfera bani din buzunarele si conturile credulilor in ale lor.
In momentul in care "credinta" nu mai aduce bani, influenta si putere, inceteaza sa mai prezinte interes si dispare.
Oamenii care nu au scop in viata sunt deprimati, de obicei. (nu ma refer la scopul de a-ti lua maxima X, ca pana si scopul de a lasa urmasi influenteaza pe multi). Noi avem nevoie de ceva care sa ne faca sa fim mai buni, sa ne trezim dimineata si sa mergem mai departe cand dam de un greu foarte mare.
Legat de restul lucrurilor spuse de tine, sunt perfect de acord. Totul e doar o forma de manipulare si castig
Lmao religiile n-au DELOC același scop. Unele religii îți promit mântuirea altele anihilarea. Cine crede că religiile au puncte comune habar nu are despre ce vorbește.
Meanwhile crestinismul in primele 4 secole cand indiferent daca erai un amarat, un muncitor sau nobil sau chiar ruda, fiu, fiica, sotie a monarhului pagan, erai trimis la moarte de catre guvernatorii, imparatii si regii care cautau sa te omoare. E complet inversul a ceea ce spuneti dvs.
Scopul este de a te ghida si au puncte comune. Paganismul practica recunostinta, iar pe undeva si crestinismul face acelasi lucru. Ambele au un set de legi dupa care functioneaza, iar ele sunt, de foarte multe ori, aceleasi. Diferenta este ca una se axeaza mai tare pe ceva decat cealalta, iar vorbele difera mult.
Din nou, asta e o viziune extrem de superficiala care ignora diferente cruciale. Nu toate religiile au scopul de a ghida si nici macar nu se practica recunostinta in toate. Orice punct in comun crezi ca vei gasi are zeci si sute de exceptii.
Atunci care mai este scopul de a nu practica o religie daca ea nu te ghideaza? Tot auzi la un moment dat versiunea de om ideal, o sugestie, o invatatura, etc.
Ce religie nu te ghideaza?
De exemplu religiile pagane din antichitate nu te ghidau nicaieri pe tine ca om de rand. Ofereai jertfe zeilor pentru diverse trebuinte de zi cu zi. Ba ceri ploaie, ba ceri copii, ba una alta si te pui bine cu zeii să nu ți-o iei în freză. Iar când mureai era sigur că ajungi sub pamant in locuinta mortilor. Unde e "ghidajul" în asta? Sau la religiile aborigenilor. Au mituri cosmogonice si anumite ritualuri si o anumita conexiune cu realitatea spirituala dar din nou ar fi foarte exagerat sa zici ca te ghideaza. Asta e o viziune a religiei din perspectiva creștină sau cel puțin "abrahamica". Studiază toate religiile și o să vezi ca nu gasesti puncte comune decat in faptul ca exista anumite practici, ritualuri si ca exista o participare in toate planurile existentei, si acolo mai mult sau mai putin, dar in rest nimic nu poti sa zici că e cu adevarat comun.
Liberul arbitru este teologie nebiblica.
Puteam să dau încă câteva sute de exemple dar am zis sa nu scriu prea mult, înțelegeți voi la ce m-am referit