Fericirea o gasim in orice lucru marunt care ne face sa zambim, sa ne bucuram. Fericirea este orice lucru de care ma bucur; nu stiu exact ce este fericirea pentru mine, dar este cu siguranta un motiv de a zambi, de a fi optimist, de a fi bucuros si vesel mereu, un motiv in plus sa realizez ce frumoasa e viata. Fericirea poate fi o idee, un context, o notiune, un sentiment sau un simplu cuvant ce ne aduce zambetul pe buze.
Nimic nu e mai important decat fericirea, dar te-ai intrebat vreodata ce este aceasta? Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept "o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti."
Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)
Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.
De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.
Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.
Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.
Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.
Ce este tristetea? Este o suferinta amestecata cu mahnire, este o traire care determina durere fizica, care se simte in oase, in muschi, in piele, in fiecare milimetru de corp, in fiecare fir de par, pana in varful unghiilor. Tristetea este o boala a sufletului care invadeaza toata fiinta, care nu te lasa sa respiri, care iti neaga speranta in ceva mai bun, care iti intuneca viitorul. Tristetea este ceea ce lasa in urma o bucurie imensa, tristetea este dovada ca am fost fericiti, este constientizarea fericirii pierdute, este doliul pe care il purtam in noi pentru prezentul transformat irevocabil in trecut. Tristetea impiedica bucuria izvorata din speranta deoarece sufletul nostru simte ca in veci nu se va mai intalni cu o fericire asemenea celei trecute. Tristetea, ca si iubirea, este o boala a inimii, ea nu are nici o legatura cu ratiunea, cu logica.
fi trist este un drept fundamental cu care omul se naste. Tristetea este cea care in cele din urma ne ajuta sa mergem inainte, sa ne continuam drumul spre fericirile si tristetile viitoare, al caror numar il hotaraste fiecare. Tristetea la finalul careia se intrezareste speranta, speranta care in valtoarea suferintei parea definitiv infranta, deschide calea spre noi fericiri si dezamagiri. In schimb tristetea care se incheie cu dejnadejde este in fapt o tristete care nu se incheie, este o tristete fara sfarsit, este un vartej in care nuantele de negru se intensifica ingrijorator. Insa ne intrebam, cu adevarat pentru tristul etern, pentru resemnatul sinucigas, nu exista salvare? Oare una din razele inimii nu va fi aprinsa surprinzator de una din intamplarile vietii? Exista un cuantum de tristete care ne spune ca nu mai avem dreptul la fericire? Inima noastra are un numar finit de puncte luminoase sau exista o infinitate de raze latente?
Funda please
!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Fericirea este recompensa pe care ne-o da mama natura atunci cand ii slujim bine scopurile, cand implinim unul din rosturile vietii. Tristetea este acea "apasare" pe care o avem dupa o pierdere si cea care ne atrage atentia ca viata noastra are nevoie de o schimbare.
Fericirea e iluzia nefericirii.Sună cam trist nu? Ok atunci fericirea e sentimentul pe care-l simte un peşte timp de o clipă, peşte care s-a zbătut pe uscat şi a ajuns în apă exact înainte să moară.
Fericirea e cand esti fericit la fel si cu tristetea nu se pot explica sentimentele
Fericire?
Ca si cum ai castiga la loto, ai fi numit presedinte, Pamela Anderson te-ar cere in casatorie si ai afla ca esti nemuritor in aceeasi zi.
Tristete, atunci cand.
Ia stai, tu sti de cate ori a fost pusa intrebarea asta pe TPU? o.O
Fericirea e acea stare care te incanta, zambesti in continuu iar tristetea e starea in care ne simtim doborati cand suntem descurajati si credem ca nu exista niciun strop de bucurie atunci
Tin de o stare mentala pe care o avem la un moment dat, de bine sau de rau.Nu exista in realitate,sunt niste paradoxuri cu care ne confruntam, cautam mereu fericirea si vream mereu sa fugim de tristete, eu cred ca tine totusi si de destin.
Fericirea este o stare sufleteasca care am dori sa fie continua. Daca nu ar exista tristetea, nu am stii ce este fericirea. Fericirea vine din bucuriile vietii.Iar bucuriile vin din lucrurile marunte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
