Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu neapărat, mulți oameni se nasc săraci. Capitalismul ii îmbogățește pe bogaţi și ii sărăcește pe săraci.
"Saracia nu e un viciu. Dar nici betia nu e o virtute.Insa mizeria, stimate domn, mizeria e un viciu."
de Feodor Mihailovici Dostoievski
Depinde de la om la om. Multi s-au nascut saraci si au stiut cum sa se imbogateasca sau pur si simplu au avut noroc sa se imbogateasca. Si mai multi se nasc saraci si oricat de mult s-ar zbate in viata sa se imbogateasca, mor tot saraci.
Nu neaparat. Bunicii mei au muncit toata viata lor. Bunica mea a murit la 93 de ani, cu un an inainte sa moara, fusese la cules de vie, pentru ca nu suporta ideea de a sta pur si simplu. Si unde a ajuns toata munca ei? Intr-o camera inghesuita. A muncit de la 8 ani, de cand a murit tatal ei. Matusa mea a muncit de la 18 ani. A ajuns cu o pensie mizera, de doar 600 de lei. Uneori, oamenii pur si simplu sunt saraci material, insa indestulati sufleteste si moral. E o alegere, in sensul in care nu faci nimic pentru a razbi, te complaci. Uneori, tind sa cred ca in familia mea am fost predispusi la un statut material nu atat de indestulator, condamnati la munci sisifice. Oricat am munci, nu avem mai mult decat un acoperis deasupra capului si mancarea de toate zilele, alaturi de alte mici elemente necesare-internet, telefon-. Niciodata nu dam bani pe lucruri inutile. Asta se intampla si in cazul unchilor mei, verisorilor, si in cazul meu. Parca oricat am munci, nu ne putem desprinde de sferele noastre joase. Unii au pur si simplu noroc sa se nasca in familii bogate, altii stiu cum sa inmulteasca avutul.
Raspunsul in general depinde unde te afli. In general oamenii nascuti in saracie au o sansa foarte mica sa ajunga in clasa de mijloc si o sansa minuscula sa ajunga bogati.
Dar tarile cu un sistem care ajuta populatie prin programe sociale vad o mobilitate sociala mai mare dar doar de la clasa muncitoare la clasa de mijloc.
Pe scurt daca statul e devotat in a ajuta oamenii nascuti in saracie atunci au mai putine scuze, dar in majoritatea tarilor, cei saraci au sanse mici sa scape de soarta lor.
Salut. Nu, cui îi place sărăcia? Dar stai un pic să vedem ceva...
Deci, ca să te pot ajuta cu un răspuns concret, sărăcia poate fi rezultatul și unei dovezi de prostie (spre exemplu, unii iau banii și-i cheltuie rapid pe lucruri scumpe/nefolositoare, se plimbă și servesc mese întinse, uitând că acasă lipsesc multe, trebuiesc achitate consumațiile efectuate tot de ei plus că mai trebuie să și trăiască până la următorul salariu) sau vorba colegilor de ți-au răspuns deja, te poți naște sărac și ai știut cum să ieși din sărăcie, cu sau fără școală (spre exemplu cu puțini bani ai investit într-o afacere care a fost profitabilă, sau te-ai angajat pe un post compatibil cu tine și bine plătit) ori ai rămas sărac toată viața din mai multe motive (pe scurt, ți s-a ivit ceva și nu ai profitat, nu ai lucrat nimic o perioadă lungă că ți-a plăcut trândăveala etc). Acum depinde și la ce grad se ridică la unii sărăcia, că poate fi mai mult sau mai puțin gravă (cu sau fără vina lor, dar mai ales din vina lor) dar asta are legătură și cu nivelul de educație al fiecăruia și gestionarea cât mai corectă a banilor de vin pe mână. Din păcate, mulți nu au nici'o socoteală în privința asta, nu-și fac cumpărăturile regulate dintr-un hypermarket ci când au nevoie se duc la magazinul de la colțul blocului cheltuind mereu bani mai mulți, plus că în unele familii e câte unul mai strângător iar celălalt risipitor și de regulă "câștigă" cel risipitor să aducă în top sărăcia. Astfel că, când vezi un om sărac, analizează bine din ce cauză este rezultatul sărăciei, și dacă este din cauza lui, caută mai bine să-l eviți că dacă ți-l faci prieten te va face și pe tine mai sărac ca el.
Un fost prieten spre exemplu, când lua banii, cumpăra tot felul de obiecte de colecție cam scumpe și de-a dreptul nefolositoare casnic vorbind, se plimba, mânca bine, se întorcea acasă și după se ruga de alții de pe drum să-i dea bani de benzină plus că acasă lipseau multe. Și din motive știute doar de el, după ce că-i singur și-a mai luat o locuință și o mașină practic degeaba (și asta din banii unei surori de-a lui stabilită în altă țară), când mai bine completa toate lipsurile de le are acasă cu banii respectivi, și tot el are tupeul să zică că-i sărac și are nevoie de bani. Deci, aici sărăcia e o decizie, faptul că știai că nu te poți întinde cu toate o dată și ce rost are atâtea locuințe și atâtea mașini?
A, și ține minte un lucru: un om dezordonat, mereu o să aibă nevoie de bani (fiindcă le pierde pe toate și nu este gestionat, spre exemplu de comoditate nu-și pune câteva măști în buzunar de seară, mâine se trezește și pe drum uită că nu și-a pus măștile și cumpără una medicală cu 5 lei, aceeași mască care în alte locuri e și 0, 50 lei), la fel și aici, indirect sărăcia e o alegere.
Din punctul meu de vedere nu.
E adevărat că nu toți pornim cu același bagaj în viață, dar depinde de noi cum ne facem viața, ușoară sau grea.
De obicei e o alegere care nu e conștientizată. Obiceiurile noastre ne fac săraci de cele mai multe ori. Dăm vina pe stat, pe părinți că nu avem bani. Dar nu ne gândim ce am făcut ca să merităm mai mulți bani. E adevărat că nu sunt salarii prea bune, dar dacă am rămas la acel loc de muncă de care nu suntem mulțumiți e vina noastră. Oricine poate să devină mai bun într-un domeniu dacă există dorință. Pentru unii e mai greu, pentru alții mai ușor să devină bogați, dar nu e ceva imposibil în zilele noastre.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
