Mai întâi aș vrea să știu ce înțelegi tu prin "adevărați filosofi", fiindcă ceva-mi spune că nu te referi la sensul clasic al cuvântului "filosof".
Dar, totuși, o să îți dau un răspuns pentru o parte a problemei ridicate. Realitatea te contrazice, filosofii (în sensul clasic) poate că au o capacitate intelectuală superioară, dar asta nu îi face moral superiori. După părerea mea, moralitatea e independentă de rațiune, deși un om cu o slabă capacitate intelectuală are șanse mai mari să devină o persoană de o moralitate îndoielnică. Îmi mențin punctul de vedere de unde spun că educația e cel mai important element din formarea unui caracter. Pot să-l dau exemplu pe Goethe, despre care se zvonește că și-a omorât servitoarea. Comportament imoral întâlnim de la omul care dă cu sapa în pământ, pe câmp, la omul de știință din laborator, la filosoful din bibliotecă. La fiecare se manifestă altfel, dar cred că mai periculos e cel venit de la oameni superiori intelectual. Pe mine mă amuză disputa dintre Popper și Wittgenstein, care a fost aproape să degenereze într-un conflict fizic. A făcut și o glumă Wittgenstein, legată de cartea lui Popper, "Societatea deschisă și dușmanii ei", propunând să se redenumească în "Societatea deschisă - descrisă de unul dintre dușmanii ei", ca o aluzie la închistarea minții lui Popper.
Dar, cum am spus, cred că tu, prin "adevărații filosofi", te-ai referit la altceva. Eu cred că astfel de "adevărați filosofi" nu prea există, fiindcă fiecare dintre noi e o pradă pentru vicii, ispite și slăbiciuni. Probabil e și o frumusețe în asta.
Dacă astfel de oameni există, da, puterea ar trebui să fie la ei. Observ că aduci în discuție problema tehnocrației. Da, un sistem ideal, cu conducători capabili și drepți. Unul condus de adevărați filosofi, care nu prea există. Există d-ăștia de-alde Popper și Wittgenstein și Goethe etc. Fiecare cu ideile lor despre lume și societate și cu orgolii imense. Pe mine nu mă convinge nimeni că, dacă ești învățat și priceput, ești incoruptibil.
Depinde de prea multe variabile ca sa poti da un raspuns cert...
As spune ca da...intr-o mica masura!
Orice om primeste anumite gene de la parinti.si unii cercetatori spun ca genele pot avea legatura intr-o masura mai mare sau mai mica cu un comportament docil, sau agresiv!
Dar chiar daca exista o anumita diferenta...este nesimnificativa comparata cu impactul pe care il are un anumit mediu asupra copilului
In realitate mediul in care cresti te formeaza ...genele mostenite de la parinti poate au un anumit impact, dar nu suficient de mare pentru a dicta caracterul omului
In momentul in care ai timp sa vezi inegalitatile astea in comparatie cu tine s-ar putea sa decazi intr-o inegalitate cu minus in fata.Eu nu stiu treaba asta ca nici macar nu ma intereseaza si in primul rind, odata scapat din lesa intre oameni, nu mai am timp sa vad.Traiesc,doar atit.
Toti venim pe lume dezbracati.Si prin dezbracat nu ma refer neaparat la haine.Suntem dezbracati de orice forma de carcter si moralitate. Ceea ce facem cu viata noasta din acel moment, ne diferentiaza ca persoane.
Sufletul e in egala masura. Dar sa nu uitam ca sufletul cand este in legatura cu corpul sufera de aceleasi deformari ereditare.
Eu prefer sa cred ca egalitatea e irelevanta la om. Un om egal cu altul? Egal in ce? Dimensiune? Cantitatea de carbon din el? Factorul de curbare a spatiului? Egalitatea este un concept matematic aplicat unor entitati cuantificate, nu unor entitati ganditoare, oamenilor.
Poate's singurul aici care nu intelege. Poti sa dai mai multe detalii? Cum pot fi doi oameni inegali sufleteste?
Stiu. Eu l-am folosit in sensul laic. Cu totii il folosim, mai ales in formele derivate. Spunem despre cineva ca e sufletist, de exemplu; sau "m-a ranit/ l-a ranit sufleteste" s.a.
Eu nu spun asta. Mi se par de căcat expresiile de genul.
Sufletul in gandirea omului de rand inseamna o chestie ce traieste in tine si cand mori pleaca in vacanta in peru...
Sufletul in realitate e o chestie relativa...inseamna de fapt, toate trairile, gandurile si caracterul care te face pe tine cine esti acum...
Simple as that...
Pai uitati-va la realitatea de pe teren. Exista oameni de nimic, mizerabili, fara caracter, proxeneti, infiltrati in crima organizata...pe de-o parte. Pe de alta parte, sunt oameni cu verticalitate, animati de idealuri nobile, oameni capabili sa rationeze corect, capabili sa conduca o intreprindere, o institutie, un minister, un guvern...Cum e?
Nu conteaza cum ne nastem, conteaza cum murim. Daca conteaza cum murim inseamna ca nasterea nu-si are relevanta. Eu o sa mor implinit, fara prea multe "impliniri".
Oamenii nu se nasc moralmente inegali. E adevărat că, datorită bagajului genetic, unii oameni sunt mai predispuși la anumite comportamente decât alții, au diferite înclinații, dar totul poate fi modelat prin educație. Se pune prea mare accent pe genele individului, probabil în căutarea unor scuze ce devin doar pretexte, pentru un ochi atent.
Unii oameni - si ma refer la adevaratii filosofi - sunt capabili de o comportare complet rationala, si deci de o judecata morala corecta. Cei mai multi oameni nu sunt capabili de asta. De aceea si treburile publice trebuie incredintate acestor putini la numar, dar moralmente superiori. Nu crezi ca e asa?
M-am referit la filosofi in sensul clasic. Ceva de felul lui Aristotel. Dar, teoria ca teoria...Pana la urma suntem constransi sa acceptam realitatea asa cum e ea. Unde mai gasesti astfel de oameni? Uita-te si numai la cei ce ne conduc pe noi in prezent. Este vreunul incoruptibil? Sau a fost in ultimii 22 de ani? Sau mai inainte?
Mai întâi aș vrea să știu ce înțelegi tu prin "adevărați filosofi", fiindcă ceva-mi spune că nu te referi la sensul clasic al cuvântului "filosof".
Dar, totuși, o să îți dau un răspuns pentru o parte a problemei ridicate. Realitatea te contrazice, filosofii (în sensul clasic) poate că au o capacitate intelectuală superioară, dar asta nu îi face moral superiori. După părerea mea, moralitatea e independentă de rațiune, deși un om cu o slabă capacitate intelectuală are șanse mai mari să devină o persoană de o moralitate îndoielnică. Îmi mențin punctul de vedere de unde spun că educația e cel mai important element din formarea unui caracter. Pot să-l dau exemplu pe Goethe, despre care se zvonește că și-a omorât servitoarea. Comportament imoral întâlnim de la omul care dă cu sapa în pământ, pe câmp, la omul de știință din laborator, la filosoful din bibliotecă. La fiecare se manifestă altfel, dar cred că mai periculos e cel venit de la oameni superiori intelectual. Pe mine mă amuză disputa dintre Popper și Wittgenstein, care a fost aproape să degenereze într-un conflict fizic. A făcut și o glumă Wittgenstein, legată de cartea lui Popper, "Societatea deschisă și dușmanii ei", propunând să se redenumească în "Societatea deschisă - descrisă de unul dintre dușmanii ei", ca o aluzie la închistarea minții lui Popper.
Dar, cum am spus, cred că tu, prin "adevărații filosofi", te-ai referit la altceva. Eu cred că astfel de "adevărați filosofi" nu prea există, fiindcă fiecare dintre noi e o pradă pentru vicii, ispite și slăbiciuni. Probabil e și o frumusețe în asta.
Dacă astfel de oameni există, da, puterea ar trebui să fie la ei. Observ că aduci în discuție problema tehnocrației. Da, un sistem ideal, cu conducători capabili și drepți. Unul condus de adevărați filosofi, care nu prea există. Există d-ăștia de-alde Popper și Wittgenstein și Goethe etc. Fiecare cu ideile lor despre lume și societate și cu orgolii imense. Pe mine nu mă convinge nimeni că, dacă ești învățat și priceput, ești incoruptibil.
Poti si sa exemplifici? Cunosti oameni moralmente superiori? Dar inferiori?
As dezvolta subiectul, dar parerea mea despre etica si moralitate difera mult fata de perceptia celor mai multi oameni. Cunosc oameni moralmente superiori sau inferiori. O gramada. Iti dau un exemplu 2 in 1: cei care isi respecta principiile, si tradatorii.
P.P. Regulile eticii si ale moralitatii au fost inventate de catre tradatori si lasi.
NU! omul e tot om, din acelasi motiv pentru care tu il cunosti, avem viata! sufletul e egal pentru toti! toti il avem, dar depinde cum ne raportam creierul la asta! il predispunem in diferite cauze. inegal este creierul, altfel cum ne-am diferentia? prin gandirea noastra o putem face! dar in esenta sufletul este ceva si creierul tau te raporteaza la existenta, la realitate! sufletul este cel acre va trece dincolo, nu-ti ia nimeni creierul in bagaje/in mormant! Omul e inegal prin viata sa traita, comportamentul sau, dar sufletul e cel care va ramane si el este inconfundabil! Suntem creati in egala masura ca si parte spirituala! creierul ne raporteaza la alegeri!
Normal ca ne nastem inegali.E evident.Si totul depinde de caracter si imprejurari.Sa nu mai vorbesc de cei 7 ani de acasa si de ce mediul in care crestem.
Fundamentul era sufletul! creierul tau e inegal!
Draga Analytical,daca urmaresti intrebarea,vei realiza ca e vorba de o deosebire intre oameni. Uite,simplul fapt ca tu ti-ai permis sa imi spui ca am creierul inegal, da dovada ca suntem inegali, diferiti.Eu nu mi-as permite sa adresez asemenea cuvinte unei persoane(cu atat mai mult unei domnisoare, daca as fi barbat/baiat) fara sa o cunosc.Chiar daca nu as fi de acord cu parerea acelei persoane.Intrebarea adresata de Sabin poate fi interpretata in mai multe feluri, la fel si raspunsurile pot fi diferite.Asa ca,te-as ruga, in viitor abtine-te de la comentarii de genul asta, pentru ca nu ne cunoastem.Si uite inca o dovada de inegalitate/diferenta intre noi: gandim altfel.
O zi placuta.
"Nu ma refer la o inegalitate fizica, de avere sau de pozitie sociala. Ci inegali la suflet, moralmente inegali." de aici reiese inegali ca si suflet/spiritual! imi pare rau, dar nu consider ca te-am jignit in vreun fel! am zis: "creierul tau e inegal" ceea ce as fi putut spune oricarui de aici! ti-am atras atentia ca: baza din intrebare era exclusiv marcata pe suflet-inegali! DAR NU ESTE INEGAL! ESTE EGAL! CREIERUL E CEL INEGAL! el ne raporteaza la realitate, subconstientul nostru da dovada de traire fizica nu sufletul/spiritul! repet, nu am zis-o intr-o intentie frustrata/urata! doar mica atentie, nu am gresit! da, iti dau dreptate, nici eu nu-mi permnit sa judec omul cand gandeste diferit! dar o observatie intr-un mod constructiv nu e ceva care ar trebui sa provoace revolta. multumesc!
Hi! As vrea sa inteleg comentariul tau. Ai spus mai intai "normal ca ne nastem inegali", iar apoi ca "totul depinde de..." alti factori, intre care imprejurari si cei 7 ani de acasa. Deci, ce determina in primul rand felul in care un om va fi in viata: caracterele dobandite la nastere? sau factorii de influenta de pe parcurs?
Fiecare om e inzestrat la nastere cu daruri deosebite, diferite de ceilalti. Numai ca in timpul vietii unii si le pot manifesta benefic dezvoltand darul respectiv, altii le pot uita sau indrepta pe fagase nefolositoare.
Fiecare este special. Fiecare. Fiecare este erou, iubit, natărău, hoţ, toţi. Fiecare are propria poveste de spus...
anonim_4396 întreabă:
Superior întreabă: