Din experienta iti scriu ca orice ai face si oricat de multe metode ai incerca sa adopti in acest scop, caracterul omului nu il poti schimba. Fiecare suntem foarte diferiti, atat din punct de vedere psihic, cat si fizic. Sa nu uitam si de aspectul spiritual, unde si Dumnezeu isi pune amprenta in mod unic si de netagaduit pentru fiecare. Dupa toate aceste parti constructive, mai intervine si un destin, un drum pe care-l parcurgem intr-un mod aparte si care, isi lasa urmele in mod unic in fiecare dintre noi. Nu suntem altceva decat universuri paralele, care la un moment dat ne intalnim doar tangential. Durata unei legaturi, de orice natura ar fi ea, nu depinde deci de similitudinea universurilor, caci ea nu exista, ci de disponibilitatea cu care ne acceptam unul pe celalalt. Sa crezi ca poti schimba ceea ce din vesnicie divina este creat si stabilit din punct de vedere existential ca entitate distincta, este doar un ideal.
Ar insemna ca fiecare dintre noi sa aiba un pat al lui Procust dupa care sa tot incerce sa-i "ajusteze" pe ceilalti. Ar fi un adevarat balamuc.
In fond, capacitatea noastra de adaptare tocmai in asta consta: in a reusi sa comunicam cu oricine, indiferent daca incape sau nu in "patul" nostru. Eu inteleg sa invit pe cineva in pat, nu sa-l bag cu de-a sila.
(Carcotasilor sa le fie rusine daca se gandesc la ce m-am gandit eu.)
Eu accept pe oricine asa cum e. Oricine vrea sa imi fie prieten poate fi indiferent daca avem crezuri diferite. Totul este sa ma respecte si sa fie sincer cu mine. Intotdeauna voi incerca sa schimb pe cei care gresesc in unele privinte legate de moralitate insa daca nu reusesc si insistentele mele afecteaza relatia dintre noi renunt. De obicei reusesc sa schimb pe ceilalti macar putin. Chiar daca pe moment multi imi spun sa imi vad de treaba mea, peste ceva timp isi cer scuze si imi spun ca am avut dreptate.
Intotdeauna ma ghidez dupa comportamentul fiecaruia fata de mine nu dupa lucrurile pe care le fac in intimitate, de ex: cineva care-si inseala barbatul, cineva care se drogheaza, cineva care-si bate nevasta etc. daca totusi este o persoana draga mie sa stii cama bag in viata ei si incerc sa-i explic ca ceea ce face nu este bine, iti zic ca niciodata nu mi-a reusit sa fac pe salvatoarea sufletului. am ajuns la cioncluzia ca persoanele nu se shimba dupa o zi pe alta, trebuie sa faca anumite greseli ca sa-i dea seama ca ceea ce face este rau pentru el si pentru cei din jur.
Am incercat dar fara rezultate.Cred ca nu poti schimba pe nimeni decat poate in mica masura si atunci esti nevoit sa-l accepti pe fiecare cum este, asta in cazul in care esti nevoit sa traiesti in apropierea celui care te deranjeaza. N-ai ce face, mai zici cate una in gand sau si cu voce tare si treci mai departe.Nu suntem la fel, ar trebui sa ne acceptam unii pe altii dar nu totdeauna reusim.
Este o intrebare la care raspunsul il stim cu totii chiar daca nu este cel asteptat. Nu poti schimba pe nimeni, nu putem. Poate anumite perdoane usor influentabile dar cele care trebuiesc cu adevarat schimbate nu. Aici imi vin in minte si mie multe intrebari. De ce adolescentii, pentru ca ei sunt cei mai supusi schimbarilor, deprind de la o persoana mai mare numai trasaturile negative? Le considera interesante? As vrea si eu sa stiu ce este interesant in a fi rau. Sau am mai auzit expresia "sunt smecher". As vrea sa-mi explice cineva ce inseamna sa fii "smecher". Si de ce este atat de important sa fii. Vreau sa stiu de ce valorile nu sunt apreciate suficient si sunt puse in umbra acestor "smecheri". Multe intrebari care stiu ca nu-si vor gasi raspunsurile sau cel putin nu de la cine ar trebui.
Foarte interesanta intrebarea. Este un subiect pe baza caruia ar merge discutat foarte mult.
Da, si este un sentiment frumos sa stii ca ai reusit asa ceva! Nu poti accepta pe fiecare asa cum este pentru ca relatia va evolua si ori tu vei constata ca esti modelat, sau o sa constati ca vrei sa faci schimbari in celalalt!
Cred ca aventura rezida acolo unde trebuie sa-i descoperi pe ceilalti asa cum sunt si nu sa le afisezi o masca construita cu precizia unui creator. Chiar daca persoanele care ne inconjoara nu sunt mereu personaje "edenice" trebuie sa credem cu desavarsire in maretia si grandoarea lor, sa le permitem sa se afiseze in fata noastra asa cum sunt, sa nu le impunem constrangeri dictate de dorinta de a fi ca noi. Si; poate, tocmai faptul ca suntem atat de diferiti face lumea asta mai interesanta si mai frumoasa.
Si daca va exista un moment in care vom incerca sa-l schimbam pe cel de langa noi, sa o facem in numele unor sentimente inaltatoare.
Toate aceste lucruri spuse pe hartie par utopice, la o prima vedere, dar sa nu uitam ca tot noi, oamenii am inventat si finalurile fericite.
Nu putem condamna pe nimeni, este adevarat, fiecare persoana invata inca din copilarie, in familie cat si in scoala.Cand devine adolescent pune in practica ceea ce a vazut si a invatat,. Am incercat sa schimb pe cineva drag mie dar mi-am dat seama ca nu am nici un drept sa fac asta si in plus nu exista ca ce-mi place mie sa placa la toti.Fiecare isi traieste viata asa cum considera ca e bine.Fiecare om, indiferent de varsta are o anumita experienta de viata si se comporta cum crede el ca e bine pentru a nu repeta vreo greseala, de aici si faptul ca ne intrebam :`Dar din ce cauza a facut asta?`. Ceea ce pentru unii pare un lucru rau, pentru altii poate e bine, fiecare are conceptia lui de viata. Faptul ca cineva incearca sa se schimbe cred ca este ca si cum si-ar pune o masca pe fata si incearca sa se comporte total invers de cum este facut el, asta pentru a se face placut unora, de aici si falsitatea.Cred ca fiecare trebuie sa se comporte si sa se bazeze pe intuitia [proprie.
Of, nici nu-i prea accept integral asa cum sunt dar nici nu-i pot schimba, desi ma opintesc! cu toate astea nu ma consider o invinsa pentru ca la urma urmei eu sunt cea care ma adaptez si chiar ma schimb cate-un pic pentru fiecare treaba in parte.
ma cam feresc sa dau cu citate, dar aici chiar ca merge ce vreau sa zic:sa nu dai fiecaruia dupa cat merita ci sa dai ceea ce fiecare are nevoie, asta e intelepciunea adaptarii.
totusi, in optimismul meu diliu cred ca i-am schimbat cat de cat in bine pe copiii mei.