Se pun deseori intrebari de genul "Cum vedeti viitorul?". Evident, e greu de dat un raspuns precis, viitorul fiind atat de imprevizibil. Tot ce putem face este sa lasam imaginatia sa lucreze. Eu, de exemplu, ma gandesc ca s-ar putea ca in viitor sa dispara sentimentul asta de dragoste/atractie fata de sexul opus. Oamenii vor zice la un moment dat: "Ia stai ma, noi avem atatea lucruri importante de facut (explorarea cosmosului, studii in fizica cuantica...) si ne pierdem timpul cu dragostea. Ia mai da-o incolo. Si asa, nu ne-a adus decat necazuri ( dezamagiri, deceptii, despartiri sfasietoare...)". Poate chiar instinctul sexual sa se piarda. Copiii nu vor mai fi nascuti de femei, ci vor fi laboratoare speciale sau fabrici, unde se vor executa pe banda rulanta. 
Ce ziceti, vi se pare posibil un astfel de scenariu?
Ar fi sinistru, dupa parerea mea, dar mai stii?
Nu cred ca va fi cazul. In primul rand, nu uita nu toata lumea este interesata de fizica cuantica si alte descoperiri, cea mai mare parte a populatiei inca se uita la Bianca Dragusanu scuipand seminte in fata televizorului. De regula, cea mai mare parte a populatiei este si cea care se reproduce cel mai des, deci cea a caror copii vor ramane cu instinctul de reproducere. Oamenii inteligenti si intelectuali sunt mult mai putini decat restul si fac si mult mai putini copii.
Este posibil ca instinctul de reproducere sa dispara, in milioane de ani, dar pentru ca acesta sa dispara ar insemna ca marea majoritate a populatiei sa nu isi mai doreasca sa faca copii si sa ramana doar o mica parte care sa isi doreasca propii copii. Avand in vedere ca in prezent cei mai multi oameni prefera propii lor copii, in locul celor adoptati nu cred ca se va ajunge prea curand aici.
Cat despre afectiune si emotii, ele sunt create artificial, atat pentru ceilalti oameni si pentru animale. Nu stiu exact daca artificial este cuvantul potrivit, dar cu siguranta nu fac parte din instinctele animalice. Instinctul animalic nu cuprinde afectiune ori dragoste. Instinctul animalic reprezinta doar nevoia de reproducere. La inceput dragostea si afectiunea nu au existat. Acestea s-au dezvoltat pe parcurs dupa ce oamenii au inceput sa traiasca in grupuri, si-au dat seama ca este mai benefic pentru supravietuire sa se grupeze si este mai benefic pentru cresterea copiilor sa se cupleze in doi, o optiune mai buna decat trei, patru sau cinci persoane sau o grupare cu un mascul alfa. Dupa sute, zeci de mii de ani in care au stat asa au inceput sa apara sentimentele, dar la inceput nu erau. Un alt exemplu, pentru a-mi sustine ideea este afectiunea pentru animale. In prezent, oamenii simt afectiune pentru animale. Acum sute de ani majoritatea oamenilor aveau animale pentru ca primeau un beneficiu din partea lor, cainii le aparau casele, pisicile prindeau rozatoarele. Evident, cu timpul oamenii se atasau de ele, dar atasamentul era mai mic, decat este acum, cand oamenii isi iau animale de companie fara sa primeasca nimic practic inapoi. O parte din sentimentele noastre s-au dezvoltat odata cu posibilitatile financiare si economice care s-au imbunatatit. Acum sute de ani foarte putini aveau luxul sa intretina animale de companie care sa nu le aduca niciun beneficiu. De acum cateva sute de ani, de la cativa oameni bogati care puteau face asta, in prezent numarul celor care au animale de companie care nu aduc niciun beneficiu practic a crescut considerabil, odata cu confortul. De asemenea, cati oameni protesteaza acum si simt mila pentru animale comparativ cu oamenii care faceau asta acum sute de ani? Destul de multi. Inainte cand un animal nu mai era benefic oamenii se dispensau de el. Parerea mea este ca atat timp cat vom trai la fel ca acum sau mai bine, atat timp cat nu vor exista razboaie sau alte dezastre naturale in masa, oamenii vor deveni mai sentimentali si mai emotivi.
Probabil ca vor exista descoperiri in stiinta, probabil ca vor exista roboti, dar nu cred ca oamenii vor fi de acord cu acestia sa conduca lumea.
RăspundeAprob concluzia ta de la sfarsit. Puteai sa te rezumi doar la atât si se intelegea tot mesajul.
Răspunde
Bravo tie ca o aprobi. 
Desi, nu te-am intrebat si nici nu ma intereseaza ce pozitie ai tu ori oricare frate al mustelor asupra subiectului. Raspunsul era pentru Sublime nu pentru tine.
Cat despre mesajul meu, s-ar fi inteles evident si daca m-as fi rezumat doar la concluzie. Insa este o diferenta intre claritate si argumentare, poate stii asta, poate nu stii, luand in considerare valoarea informationala a raspunsurilor tale. Daca tu preferi calitatea raspunsurilor de tip mama Omida "Stiu ca asa este, nu stiu sa spun de ce, dar asa este pentru ca asa spun", este dreptul tau. Unii oameni prefera sa vada si argumentarea din spatele concluziei.
Mie imi plac raspunsurile mai lungi, nu numai pentru ca pot vedea si argumentele care sustin o anumita idee, dar si mi se pare un mod mai familiar de a comunica. In plus, inteleg mai bine punctul de vedere al celuilalt. Apropo de caini. E o familie, prieteni, care au cinci caini, de toate marimile (unul e chiar mare, dulau) si ii tin pe toti in casa. Bine, cand e timp frumos le da si drumul pe afara, dar in rest ii tin in casa, dorm cu ei in pat; sunt tot timpul in jurul lor, in dormitor, in bucatarie. Cand ma duc pe la ei, nu putem sta de vorba de latratul lor; sar cu labele pe mine sa-i mangai. Eu sunt amabil cu ei, dar in sinea mea ma incearca sentimentul pe care il avea nenea Iancu fata de Bubico.
Am inteles cum ai zis; si sper si eu ca oamenii sa fie mereu oameni, sa iubeasca si sa fie iubiti. Iar fiarele (robotii) sa nu ridice niciodata pretentia de a conduce lumea. 
Mersi. Si eu sunt de aceeasi parere. Mi se pare ca argumentatia ofera calitate raspunsului, plus de asta ti se poate intampla, citind un raspuns mai lung, sa observi ca ai acelasi punct de vedere ca si autorul dar o arguemntatie diferita (rareori, ce-i drept), dar poti observa alta perspectiva sau poti intelege, intr-adevar, mai bine logica celuilalt. Uneori. Unii au o logica incomprehensibila. 
Stiu.d-asta sunt adepta pisicilor.
Nu stiu daca asa va fi pe viitor sunt atat de multi factori pe care nici nu ii poti lua in considerare, asta mi se pare mie una dintre solutiile cele mai plauzibile.
Apropo nu stiu daca ai vazut vreodata filmul Idiocracy, este destul de interesant si este in ton cu discutia pe care ai lansat-o.
N-am vazut Idiocracy. Vreau sa-l vad, am tot auzit de el, dar...nu stiu nici eu ce sa fac mai intai; sunt prea ocupat cu 'explorarea cosmosului si fizica cuantica' As fi curios sa vad si eu cum arata o societate de idioti, pardon, de idiocrati. Parca asa am inteles, ca se trezesc unii (dupa multi ani) intr-o "dystopian society" (ce-o mai fi si aia!). Trebuie neaparat sa-l vad.
Da, imi imaginez ca explorarea cosmosului si fizica cuantica trebuie sa ocupe destul de mult timp.
Desi mie mi-a luat si mie ceva timp pana sa il vad, pentru ca nu este tocmai genul meu de film si mi se parea putin superfluu. Dar dupa ce l-am vazut, l-am gasit destul de interesant, scenariul nu este imposibil si abordeaza unele perspective interesante. Oricum, vad ca ai o idee despre ce este si nu esti departe de adevar. Dar, mai mult nu spun. Nu vreau sa distrug misterul.
Ordonare:
După relevanţă
Instinctul dispare cam greu, mai ales unul atat de esential si de central in existenta noastra si a formelor mai complexe de viata. E cam improbabil sa se intample asa ceva in viitor, dar nu e complet exclus. Nu avem un alt exemplu de civilizatie avansata ca sa ne facem o idee despre posibilele etape evolutioniste prin care se trece. Viitorul poate aduce multe lucruri inimaginabile pentru noi in momentul de fata. Sigur ca ni se pare sinistru un astfel de scenariu precum cel descris de tine, dar poate atunci va fi ceva perfect normal. Si pana la urma, ce inseamna "sinistru"? Oare nu suntem o specie cam sinistra? Cu siguranta am facut multe lucruri sinistre in trecutul nostru, si mai facem si-n prezent. Asa ca, probabil, nici viitorul nu va arata cu mult mai bine. Aproape sigur urmasii nostri se vor uita cu greata si dezgust la vremurile noastre, asa cum si noi ne uitam la fel la generatiile trecute care au fost capabile de atatea si atatea atrocitati. E destul sa ne uitam la ce se intampla in buricul civilizatiei europene in urma cu doar 70 de ani.
RăspundeSigur ca e cam fantezist scenariul imaginat de mine. Ma gandeam, generatiile care au trait in urma cu cateva zeci de ani - sau hai sa zicem o suta - nu s-ar fi putut gandi la smartphone-urile sau la multe alte minuni care sunt in ziua de azi. Atunci, ce va fi peste alte cateva zeci de ani? Mari schimbari vor fi; si nu numai in domeniul tehnologiei.
Da, cu siguranta vor mai fi mari schimbari in viitor, daca vom avea timpul necesar sa le producem. In mod normal, cel putin cateva secole ar trebui sa avem, daca nu facem mari prostii intre timp. Iar acele tehnologii ar fi atat de avansate incat ele ar parea magice pentru noi, asa cum un smartphone ar parea magic pentru un om din evul mediu. Daca ar fi sa ne imaginam civilizatii extraterestre mult mai avansate decat noi, ar fi acelasi lucru. Probabil nu putini ar fi acei oameni care i-ar considera pe extraterestri niste veritabili zei, chiar si in prezent sau viitor.
Instinctele sexuale vor rămâne în mod sigur însă este extrem de posibil să ne debarasăm de sentimente. Am și văzut într-un roman SF era vorba de niște extratereștrii care au răpit oameni și vroiau să își perpetueze specia cu aceștia deoarece vroiau să capete acele sentimente pe care nu le aveau.
S-ar zice ca robotii vor conduce lumea, deci daca e posibil tot ce ai zis mai sus ar disparea, robotii nu au sentimente, copii roboti s-au face pe banda rulanta si tot asa, insa daca in viitor tot oamenii vor conduce, nu ar disparea. Ei au sentimente, simt o multime de emotii si nu cred ca e usor sa le ignori. Tehnologia a avansat foarte mult si nu se opreste aici, dar vad in asta un mod de a usura viata omului.Viitorul e imprevizibil, dar ti-l mai faci si cu mana ta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
