Se spune ca iubesti cu "inima" si ca inimii nu ii poti porunci, desi mintea ta iti spune ca e gresit ce simti... Insa nu depinde totul de ce gandim noi? Nu e de fapt mintea noastra vinovata, si nu inima cum se spune?

Totul pornește de la creier. "Iubești cu inima" este doar o expresie, felul omului de a separa sentimentele de rațiune.

Depinde. Oamenii sunt de doua feluri: rationali si sentimentali. In cazul celor rationali, desigur ca mintea e vinovata, caci ea e cea care guverneaza sentimentele, caci acei oameni pot sa isi stapineasca sentimentele relativ usor (asta pina la un punct, ca, odata implicat emotional, se intimpla ca in cazul celor emotionali). Insa in cazul celor emotionali, cind emotiile ineaca ratiunea incit o reduc la tacere, atunci desigur ca inima e de vina.

Inima n-are legătură cu iubirea. Nu ştiu cine a avut ideea asta de căcat, că iubirea o simţi în inimă. Totul se petrece la nivelul creierului şi nimic mai mult. Desigur, când iei nişte decizii retardate cu creierul, e mai uşor să dai vina pe inimă şi să le zici celorlalţi că nu-i poţi porunci, deşi creierul tău ştia ca-i greşit.
Inima nu face decât să-ţi pompeze sângele în vene.

Eu cred că mintea controlează totul. Iubești cu inima, însă mai întâi alegi cu capul ceea ce trebuie să ajungă la inimă.

Nu înțeleg, de ce "vinovată"? Nu e o crimă să te îndrăgostești de cine nu trebuie.
Baftă.

Euforia din nou...

Atunci cand se spune ca gandesti cu inima, nu trebuie s-o iei literalmente.

Daca vrei sa discutam literalmente, va trebui s-o luam din punct de vedere bio-chimip, sa vorbim despre hormoni si cum acestia afecteaza uneori sau mereu creierul, si cum iti afecteaza judecata.

Dar s-o luam metaforic, decat sa spui ca inimii nu-i poti poruncii, mai bine discutam despre sentimente, si anume:

Sentimentele sunt... simtiri, hm? Si apoi punem intrebarea: De ce nu le putem gandi? Tocmai de-asta, pentru ca sunt simtiri, sentimente si ca sa le intelegi trebuie sa le simti, nu sa le iei logic, de la cap la coada.

Bun, in momentul in care te indragostesti, asta se intampla, fara ca tu sa realizezi, si nici nu poti sa gandesti ce se intampla. Pentru ca simti, simti... si daca incerci sa gandesti, nu faci decat sa te chinui cat se poate de mult ceea ce-i aiurea.

Daca ma pui sa explic asta o sa fie o postare lunga in care ma incurc in propriile cuvinte asa ca o sa ma bazez pe faptul ca fiecare stie despre ce vorbesc in urma experientelor anterioare.

Inimii nu-i poti porunci pentru ca nu pot intelege ce se intampla acolo, mai niciodata.

Este o vorba interesanta:

,, Un prost si un inteligent ajuns la comun acord atunci cand se indragostesc".

Si cand urasti cu toata fiinta ta, nu faci chestii logice. Cand esti optimist iei deciziile diferit fata de cand esti pesimist. Toate astea se leaga intre ele si la fel merge si cu dragostea, deci... inima.

P.S. Inima e doar un muschi ce pompeaza sange, nu are legatura cu sentimentele :p... dar asta nu inseamna ca nu ne putem referi la ea ca atare.

E o metafora chestia cu inima. Bineinteles ca creierul este cel responsabil de orice sentiment, gand, actiune.

Inima pompeaza sange, nu i-a decizii, nu analizeaza, nu... Cand,, iti asculti inima,,, iti asculti o anumita parte a creierului. Lobul frontal iti zice ca e gresit, dar o alta parte este orbit de hormoni.

Cand spui "iubesti cu inima" e doar o metafora.