| Nilsson a întrebat:

Se spune că toată viața de pe Pământ a evoluat dintr-o singură celulă ce ar fi apărut în urmă cu 3, 5 miliarde de ani și toate organismele existente împart într-o oarecare măsură gene comune.

Cum de nu a mai apărut de atunci în miliarde de ani nicio celulă în mod independent din materie fără viață?

Mai mult, formele de viață se împart în două mari ramuri: procariote (bacteriile) ce au nucleul împrăștiat și eucariotele (protozoare, ciuperci, plante și animale) ce au nucleul învelit în membrană.

Întrebare: au evoluat toate eucariotele dintr-o singură celulă procariota sau unele au evoluat independent?

Dacă prima variată e adevărată, aceeași dilemă, de ce în mai mult de un miliard de ani nu s-a mai repetat această minune evoluționistă?

29 răspunsuri:
Bula
| Bula a răspuns:

Eu am auzit ca Pamantul exista de 3.5 miliarde de ani, viata a aparut cu mult dupa.
Poate aceasta minune nu s-a repetat, dar presupunerile sunt cu atat mai multe si se inmultesc in continuare... happy

| Inferno a răspuns:

Un posibil raspuns este legat de probabilitatea de aparitie a vietii.
Daca aceasta probabilitate este infima (ceea ce nu cunoastem) atunci, statistic vorbind, sansele ca viata sa nu apara de mai multe ori, intr-o perioada atat de mica de timp, este mult mai mare decat sansa ca ea sa apara de mai multe ori.


Daca am jucat si castigal la LOTO acum o saptamana atunci de ce nu am mai reusit sa castig de atunci desi am jucat in fiecare zi?
Cam asa suna si intrebarea ta.

| Nilsson explică (pentru Inferno):

Dacă cineva ar juca prima dată la Loto la 18 ani și ar câștiga marele premiu încă din prima lună, apoi joacă la loterie tot restul vieții și nu mai câștigă nimic cred că și-ar pune niște semne de întrebare.
De fapt, am auzit că asta e o tactică folosit de patronii sălilor de cazino, îi lasă pe fraieri să câștige la început apoi pierd constant până ajung faliți. happy

| Inferno a răspuns (pentru Nilsson):

Corect. Dar comparatia ta este gresita.

In exemplul tau cunosti timpul necesar pentru a castiga la LOTTO: o luna
"Dacă cineva ar juca prima dată la Loto la 18 ani și ar câștiga marele premiu încă din prima lună"

In cazul nostru noi habar nu avem care e acea perioada. Nu stim cat timp a fost necesar ca viata sa apara.

Posibil ca inainte de acest Univers sa fi existat multe altele si nici macar unul sa nu fi avut viata. Putem fi o raritate astronomica. Nu stim.


Acea luna necesara pentru a castiga la LOTTO ar putea fi foarte bine miliarde de miliarde de miliarde de ani. Nu stim daca este o luna. Poate fi oricat.

| Inferno a răspuns (pentru Nilsson):

Prin comparatia ta ai presupus indirect ca timpul necesar ca viata sa apara a fost mult mai mic de 3, 5 miliarde de ani.

Mai exact 4.353 de ani, asta daca pastram proportiile ca in exemplul tau si consideram durata medie de viata a unui om ca fiind 85 de ani.

67 de ani a jucat omuletul nostru la LOTTO (85-18), ceea ce inseamna 804.000 de luni.
El a castigat in prima luna.
Ceea ce inseamna ca timpul necesar pentru a castiga prima data, este de 804.000 ori mai mic decat perioada totala in care a jucat.

In cazul nostru viata exista, conform tie, de 3, 5 miliarde de ani.
Ceea ce inseamna, conform tie, ca timpul necesar pentru ca viata sa apara pentru prima data este de 804.000 de ori mai mic, deci de aproximativ 4343 de ani.


Pe ce te bazezi atunci cand afirmi ca au fost necesar aproximativ 4000 de ani pentru ca prima forma de viata sa apara?
Mi se pare o afirmatie absolut cretina.

Universul exista de aproximativ 13 miliarde de ani si tu afirmi ca viata a avut la dispozitie doar 4000 de ani pentru a se forma? Care e logica? In aia 13 miliarde de ani nu s-a intamplat nimic sau cum? De ce?

| Nilsson explică (pentru Inferno):

Am impresia că i-ai dat o vârstă de 1000 de ori mai mare omulețului happy
Oricum, exemplul meu este orientativ, ideea e că cercetătorii presupun că Pământul s-a format cu 4, 5 miliarde de ani în urmă iar viața ar fi apărut acum 3, 5 miliarde de ani.
E dubios că nu au mai apărut alte forme de viață de atunci, noi ar trebui să ne raportăm la vârsta planetei, nu a Universului.

| Inferno a răspuns (pentru Nilsson):

"noi ar trebui să ne raportăm la vârsta planetei, nu a Universului."

Cine spune ca nu ar fi putut exista si alte planete pe care viata sa apara?

| Nilsson explică (pentru Inferno):

În întrebarea de față planeta noastră este luată ca analiză, în niciun studiu științific nu se schimbă eșantioanele din mers.
Dilema este de ce viața a apărut la începutul existenței Pământului și nu ulterior, poate mai există viață și pe alte planete, dar cum am dat exemplu la început, dacă alții au jucat la Loto înainte mie nu îmi modifică cu nimic sansele să câștig chiar de pe la început.

| Inferno a răspuns (pentru Nilsson):

Daca vrei sa aproximezi probabilitatea ca viata sa apara trebuie sa tii cont de toate cazurile posibile, ceea ce implica toate planetele.

| sabin89 a răspuns:

Să-ţi explic: La început Pământul a avut o atmosferă compusă din bioxid de carbon, amoniac, metan şi apă. Sub acţiunea energiei solare şi probabil a fulgerelor şi a erupţiilor vulcanice, aceşti compuşi simpli s-au descompus şi apoi s-au reformat în aminoacizi. Treptat, unii dintre aceştia au ajuns în apa mării şi au format nişte compuşi asemănători proteinelor. Şi uite aşa, a ajuns oceanul o supă organică. Până aici cred că e clar. Ei, acu-i acu. Printr-un accident, o moleculă mai năzdrăvană a căpătat abilitatea de a se reproduce. Ptiu! S-auzi şi să nu crezi. Molecule asemănătoare s-au asociat apoi formând şiraguri şi, tot printr-un accident, şi-au tras şi o menbrană, care să le protejeze de celelalte molecule de pimprejur. Aşa a apărut prima celulă vie.
Dacă mai ai nelămuriri asupta acestui punct, nu ezita să mă contactezi. happy
Chiar dacă întrebarea ta se referă la ce s-a întâmplat după apariţia primei celule vii, consider că, pentru a înţelege ce s-a întâmplat "după", te va ajuta să înţelegi mai întâi ce s-a întâmplat "înainte".

| Inferno a răspuns (pentru sabin89):

"Printr-un accident, o moleculă mai năzdrăvană a căpătat abilitatea de a se reproduce."

Poti detalia? Reproducerea la celulele din prezent este un fenomen complex ce implica producerea simultana a zeci de procese si existenta multor organite celulare.

| sabin89 a răspuns (pentru Inferno):

Mă depăşeşte. Unele lucruri sunt încă învăluite în mister. Cel puţin pentru mine.

| Inferno a răspuns (pentru sabin89):

In primul rand lipidele, având un capăt hidrofob și unul hidrofil) au tendința naturală de a forma vezicule atunci când se află în apă. Similar cu bulele de ulei din apa.

Deci nu este un mister cum asemenea învelișuri celulare primitive se puteau forma.

Informația genetică putea fi compusa din polimeri simpli: nu neapărat ADN sau ARN.
Este foarte posibil că mai mulți monomeri să pătrundă în interiorul capsulei noaste de lipide unde sa polimerizeze rămânând captivi.

O asemenea proto celula se putea divide singura in mod natural, sub acțiunea curentilor. Similar cu o bulă de ulei aflată în apă care se scindează in doua atunci când agiți puțin cana.

Cât despre selecția naturală, aici e mai complicat. Până acum am descris niste celule care se divid întâmplător. Nu și de ce una ar fi favorizată in fata alteia.

Mă opresc deci aici cu explicația, nu că nu ar exista.

Asemenea structuri exista, se formează natural și par sa fie strămoșii primelor celule reale. Dacă de aici a pornit viața într-adevăr nu putem ști.

| Nilsson explică (pentru sabin89):

"Sub acţiunea energiei solare şi probabil a fulgerelor şi a erupţiilor vulcanice, aceşti compuşi simpli s-au descompus şi apoi s-au reformat în aminoacizi."

Chestia e că unele condiții asemănătoare cu cele descrise mai sunt se regăsesc în unele locuri de pe planetă și uite că în miliarde de ani această abiogeneză nu s-a mai repetat.
Chiar dacă accidental s-ar produce câteva molecule mai complexe din aminoacizi, acesteia s-ar dezintegra în timp sub actionea acelorași factori care le-au creat, fiind molecule mult mai fragile, iar supa organică nu s-ar fi putut forma.

Apoi, șansele ca o proteină să se formeze sunt extrem de mici, undeva pe la 1/10 la puterea 40, chiar și în cele mai optimiste calcule ale evoluționiștilor.

http://evolutionfaq.com/articles/probability-life

Pe lângă asta, proteinele sunt sintetizate de ADN și ARN, ce stochează și prelucrează informația genetică.

Nici măcar membrana celulară nu este atât de simplă pe cât ne învață la școală, ea este formata din mai multe straturi de lipide și de structuri proteice, iar membrana îndeplinește numeroase funcții: în același timp protejează conținutul interior al celulei dar permite totuși schimbul de substanțe cu mediul extern, este flexibilă în procesul diviziunii celulare dar totuși nu permite pierderea informațiilor genetice esențiale, și de asemenea rezistă la anumite fluctuații de temperatură.

Oamenii de știință se entuziasmează când descoperă câțiva aminoacizi în vreun laborator sau chiar pe meteoriți, dar uită faptul că dacă viața a apărut acum 3, 5 miliarde de ani, planetă noastră a băltit pur și simplu de atunci în materie organică descompusă de celulele moarte, materie mult mai complexă, dar care totuși nu a mai format de la sine alte structuri biologice replicante.

Explicația apariției vieții nu este simplă, de aproape 150 de ani de la Pasteur încoace, când a efectuat primul experiment de acest gen pentru a verifica dacă viața se poate forma de la sine având toți compușii necesari, sunt generații întregi de oameni de știință de la zeci de universități de prestigiu care au încercat nenumărate metode de a vedea cum se formează viața și totuși n-au ajuns nici măcar pe aproape de vreun rezultat.

Explicarea abiogenezei e cu adevărat un fel de Sfântul Graal al cercetării și orice om de știință visează să o descopere.

Dacă se putea explica, eu zic că ar fi reușit cineva până acum, în ipoteza "de la simplu la complex" sunt relativ puține combinații posibile, toate molecule organice au la bază câțiva atomi pe care îi putem număra pe degete, dacă au descoperit cum se pot lega câțiva aminoacizi, puteau repeta pașii până la proteine.

| sabin89 a răspuns (pentru Nilsson):

Nu cerceta aceste legi, că eşti... când le-nţelegi happy

| Celcestietot a răspuns:

Stiinta = banuiala, incertitudine, imprastiere de ipoteze fanteziste, credinta/religia ultimelor secole.
Daca era adevarat ceea ce spuneau ei prin teoriile lor, nu mai existau savanti creationisti si acum religia era disparuta de foarte mult timp, nici nu se mai pomenea cuvantul,, Dumnezeu''. Despre savanti, cercetatori - nu este vorba ca existenta lui Dumnezeu nu este adevarata, una reala, doar ca ei nu cred in ceea ce nu vad, acesta este principiul general al stiintei, un fel de Toma necredinciosul. Savantii creationisti s-au prins si ei ca este o minciuna crasa teoria lui Darwin, asa ca au ramas la adevarata credinta, la cea creationista. Legatura dintre noi si primate nu a fost gasita, asa ca stau si ma intreb mult si bine de ce exista adepti ai teoriei intitulata,, Teoria Evolutionista'' (de Charles Darwin). Sa nu mai vorbim de faptul ca nu poate forma nimic+nimic,, CEVAUL'', ori 0+0=1, deci Universul nu avea cum sa apara din nimic, a existat Dumnezeu care l-a Creat, exact asa cum ne spune in Biblie, deci Biblia este o carte adevarata, confirmata mai tarziu de catre savanti, deci pana si dusmanul recunoaste suprematia cartii sfinte.

| Pricope_Marius_1997 a răspuns:

Asta e doar o teorie dar sa nu uitam ca toate au un inceput si un sfarsit si anume ca sfarsitul societatii umane s-au declinul omenirii va fi exact cum scrie in Biblie pentr ca Dumnezeu este peste toate popoarele lumii. The Decline of the West Oswald Spengler.

Chiar se intampla America e gata Europa e moarta mai ales Italia care e cea mai batrana tara din Europa.

| Pricope_Marius_1997 a răspuns:

Istoria se repeta cu fiecare generatie pana la sfarsit cand vom fi cu totii prosti.

| mastadont a răspuns:

Cine spune că nu a apărut? Și dacă ar fi apărut nu aveam de unde să știm pentru că ar fi fost o formă de viață microscopică. De asemenea, neavând mutațiile genetice rezultate în urma evoluției pe care le au chiar și cele mai mici organisme din zilele noastre ar fi fost la baza lanțului trofic, cea mai de jos formă de viață și ar fi fost repede devorată de formele de viață superioare. Nu spun că nu a existat însă este foarte puțin probabil pentru că acea formă nouă de viață nu ar avea nici o șansă. E ca și cum tu joci mortal kombat de exemplu de câțiva ani și ești un expert în toate mișcările jocului și brusc ești pus să lupți împotriva unui începător, împotriva unuia care joacă pentru prima dată.

| Meme10Memu a răspuns (pentru mastadont):

E gresit raspunsul tau si al lui Inferno pentru ca dinamica materiei cu fizica cuantica este foarte mare. Comparatia cu jucatul la loto e gresita. Treaba cu experienta inaintasilor pica pentru ca povestea se bazeaza pe un sir foarte mare de accidente magice favorabile.

| mastadont a răspuns (pentru Meme10Memu):

Nu sunt accidente ci e vorba de probabilitate. Dacă dai de 10000000 de ori cu zarurile de câte ori poți să faci 6 6? Poate o să dai de câteva ori, poate nici-o dată însă cu cât ai mai multe șanse cu atât probabilitatea să câștigi crește. Toate aceste 6 6 pe care le-am dat cu zarurile de-a lungul istoriei au rămas scrise în ADN, sunt trăsăturile care ne ajută să rezistăm la mediu, să supraviețuim și să prosperăm. Ce numești tu accident? În univers nu e nimic accidental, totul poate fi datorat anumitor factori și un accident poate fi prevenit știind acești factori. Ce numim noi accident e doar un lucru la care nu ne așteptăm, un eveniment subit. Universul nu permite însă accidente pentru că, în acest context, un accident ar însemna încălcarea legilor fizicii în moduri la care nu ne așteptăm.

| Meme10Memu a răspuns (pentru mastadont):

Universul are un comportament pentru ca se ghideaza dupa legi fizice proprii. Asta inseamna ca universul e o fiinta. Instinctul de supravietuire e de fapt o lege fizica. Chiar si iubirea, dreptatea e o lege fizica.

| mastadont a răspuns (pentru Meme10Memu):

Dacă se ghidează după anumite legi nu înseamnă neapărat că e o ființă, însă asta nu avem de unde să știm, putem doar să speculăm. Există o anumită teorie, care are mare trecere cu precădere în filosofia estică, indiană, care susține că dualitatea este o iluzie și că de fapt tot ce există în acest univers face parte dintr-o singură ființă și este o parte a unei singure conștiințe imense. Din punctul meu de vedere are sens pentru că, dacă gândim logic, toate au pornit de la un singur punct, de la o singură entitate care s-a extins și a creat universul nostru. Conform acestei teorii lumea este doar o reprezentare a conștiinței iar tot ce există există pentru că este observat și când nu mai este observat încetează să existe. De asemenea, în cadrul acestei filosofii non-dualiste se susține că toate fenomenele și tot ce există sunt doar apariții pe ecranul conștiinței, singurul lucru care nu dispare este conștiința și singurul lucru care nu poate fi combătut prin nici-un argument este faptul că eu sunt. Acest eu sunt poate să însemne orice. Putem să combatem faptul că eu sunt om dar faptul că eu sunt nu.

| Meme10Memu a răspuns (pentru mastadont):

Cam asa ceva am vrut sa spun. Constiinta de sine nu are cum sa apara ci ea exista dintotdeauna in materie. Aceasta constiinta depaseste sfera constiintei umane.

Legile fizice impun ca anumite evenimente sa nu poata avea loc si astfel nu exista probabilitate pentru orice fel de eveniment. Exista ordine desavarsita datorita acestor legi fizice sau comportamente ale materiei care nu se schimba.

| Helper07 a răspuns:

Adevarata intrebare e ce vrei tu de fapt sa obti prin aceasta intrebare. Pentru ca daca vrei sa schimbi mentalitatea cuiva, ai multe de invatat.

| Nilsson explică (pentru Helper07):

De când sunt pe TPU am învățat că aproape nimeni nu își schimbă mentalitatea câtuși de puțin o dată ce și-a format o idee, depinde de fiecare cât e de deschis la minte.
Dar asta nu mă împiedică să pun întrebări, fiecare e liber dacă consideră sau nu că dilemele pe care le aduc în discuție sunt demne de luat în considerare.

| Drkurt01 a răspuns:

Ok, vad ca nimeni n-a reușit sa-ti dea un răspuns satisfăcător la intrebarea asta, care e si destul de simpla, dar si destul de complexa si lunga in acelasi timp.
In primul rand trebuie sa iti imaginezi ca atmosfera era complet diferita atunci de ceea ce e acum.
Apoi nu, nu a aparut totul dintr-o singura celula. Daca o celula se putea forma, se puteau forma si altele. Logic.
De exemplu cand a aparut viata pe pamant nu exista oxigen in atmosfera, sau cel putin nu intr-o cantitate simnificativa (desi exista H2O - apa) deci existau numai organisme care foloseau metode anaerobe pentru a produce energie.
S-ar putea scrie o carte despre chestia asta, presupun, asa ca incerc sa nu deviez prea mult de la subiect. Depinde cat de multa pregatire stiintifica ai...
Celule sunt formate din proteine, adn si multe alte lucruri... Care sunt formate din combinatii de atomi si molecule, in special carbon, hidrogen si oxigen dar si fosfor, azot, si altele.
Primele celule s-au format in apa. De altfel, in atmosfera erau mult mai multe descărcări electrice, mai mereu (pentru a se forma, anumite molecule au nevoie de energie).
S-a facut deci un experiment in care au simulat exact conditiile atmosferice de atunci intr-un recipient de laborator si asa au reusit sa creeze spontan aminoacizi sau nucleotizi (nu mai stiu exact, dar amândouă sunt la fel de importante - molecule care stau la baza vietii). Atunci cand s-au format lucrurile acestea, acum 3.5 miliarde de ani, spontan, lucrurile au evoluat in ceea ce sunt acum. Unele combinatii au esuat, altele s-au schimbat sau au dispărut, etc.
"Minunea evolutionista" imi da impresia ca nu crezi in asta. Probabil esti credincios? Nu ca ar fi ceva rau in asta.
Chestia e ca daca ii zici minune, arată doar ca nu ai destule informații in materie. E mai simplu sa dai lucrurilor o explicatie mai simpla ca: "Lumea a fost creata de Dumnezeu, nu vreau sa stiu cum. Dumnezeu e un om batran cu barba alba care a facut oamenii cu bagheta lui magica". E ok, dar exista multe carti despre evolutie. Poti sa incepi cu originea speciilor de Darwin? Nu reusesc sa-ti explic intreaga teorie evolutionista in cateva randuri. Am incercat, dar nu stiu daca te-am ajutat prea mult.
De ce nu a mai aparut o celula independenta?
E ca si cum ai intreba de ce nu mai evoluează maimutele in oameni... Ceea ce e stupid. Dar am auzit asta de mii de ori. Poti sa citesti si carti despre mutatii sa intelegi lucrurile mai bine... Cu cat stii mai multe lucruri, cu atat o sa poti sa-ti explici alte lucruri mai usor.
Ma si îngrijorează anumite raspunsuri pe care le gasesti aici. Cat de dezinformate si ce răspunsuri stupide pot da anumite personaje pe internet... Mai bine nu sti decat sa asculti parerea unor oameni de genul.
Carti, daca vrei sa stii lucruri - asta e solutia.

| Nilsson explică (pentru Drkurt01):

" Apoi nu, nu a aparut totul dintr-o singura celula. Daca o celula se putea forma, se puteau forma si altele. Logic."

Oamenii de știință nu sunt de acord cu tine, se spune că toată viața de pe Pământ a apărut dintr-o singură celulă, fiindcă toate celulele de pe Terra au la bază ADN-ul, alcătuit din cele 4 baze azotate: adenina, citozina, timina, guanina.
Șansele că viața să apară sunt incomensurabil de mici, să apară de două ori într-un timp relativ scurt la viață planetei și exact în aceeași alcătuire nici nu s-ar putea exprima într-un număr cuprins de mintea umană.

"De exemplu cand a aparut viata pe pamant nu exista oxigen in atmosfera, "

Dacă nu exista oxigen nu ar fi existat nici strat de ozon, radiația cosmică ar fi fost mult mai puternică și ar fi distrus orice moleculă organică complexă formată întâmplător fiindcă moleculele, cu cât sunt mai lungi, cu atât sunt mai fragile.

| Drkurt01 a răspuns (pentru Nilsson):

Mda, sunt de acord, dar eu nu am zis ca nu exista oxigen ("nu exista intr-o cantitate simnificativa).
Nu era sigur 21%, avand in vedere ca oxigenul a inceput sa creasca in concentratie de-abia dupa ce au aparut organismele care foloseau CO2 si energie solara si produceau O2. De altfel oxigenul era chiar si toxic pentru organismele din acea perioada (vezi catastrofa oxigenului din era protozoica).
Oxigenul era prezent mai mult in formele H2O si O3, care nu sunt sigur acelasi lucru cu 02.

In ceea ce privește evolutia, probabil ai dreptate. Ma gandeam doar ca in general probabilitatea ca viata sa se formeze e infinit de mica pentru ca sansele ca exact acele condiții care sa-i permita sa se formeze sunt infinit de mici. Dar daca conditiile se formasera deja, probabilitatea ca in exact aceleasi conditii sa se formeze o alta molecula la fel sunt mult mai mari. E un joc de probabilitati, deci nu e zis. Dar probabil ai dreptate aici.