Adevarul este cel mai bun.Minciuna pana la urma se va descoperii. Dc sa minti cand sti ca pana la urma tot se va descoperii minciuna?
Ma surprinde o chestie foarte interesanta:toata lumea spune ca detesta minciuna, insa daca stam sa analizam pe fiecare in parte, este imposibil ca acea persoana sa nu fi mintit, cu buna stiinta, cel putin o data in viata.nu am fost chiar atat de rau incat sa spun de cel putin 100 de ori.atunci,daca a mintit, de ce o mai deranjeaza cand este mintita la randul eui de catre altcineva? ceva doza de ipocrizie? eu am spus si ma repet:nu ma intereseaza daca cineva ma minte sau nu, pentru ca eu am invatat sa nu cred totul.asa ca fiecare crede ce vrea.singurul lucru ce ma indispune este, si ma repet, prostia.
Gabyzza-nu imi place cand cineva se ascunde dupa deget.imi place sa spuna in fata si atat.insa toata lumea spune ca detesta minciuna, iar pe de alta parte, mint..., chiar mi se pare puerila intrebarea gen, iti place minciuna? sau altele ce deriva din asta, insa cu acelasi inteles.sincer acum.
Eu cred ca noi aici vorbim de ideal. Toti gresim, toti mintim. A gresi e omoneste. Dar a invata din greselile noastre sau ale celorlalti, aceasta este ceea ce ne face cinste.
Am mintit. Si mult. Dar incerc sa nu mai mint. Si asta este lucrul care ne face sa nu putem fi numiti mincinosi.
Emil nu am spus ca nu am mintit niciodata...ca nu asta era intrebarea.
Oricum si minciuna este de mai multe feluri, minti ca sa aperi pe cineva de altii sau de adevar, exista minciuni nevinovate cum ar fi: ai mancat azi? da (cand de fapt e nu). Si omisiunea pentru mine este tot minciuna dar asta e alt subiect.
Si pana la urma ce tie nu iti place altuia nu-i face
User252426 întreabă: