Prima tradare a unuei persoane. A fost cam timpurie poate ca de asta m-a marcat atat de puternic.Ar fi prea mult daca as spune ca am iertat respectiva persoana, mai ales ca intr-un fel bizar ma intalnesc mai mereu cu ea si disimulezDar pe de o parte ii sunt recunoascatoare pentru faptul ca m-a invatat sa fiu mereu cu ochii patru si sa nu am incredere in nimeni
Atunci cand, printr-o conjunctura nefericita, am ramas undeva prin nordul Frantei, fara bani si fara a avea posibilitatea de a curata macar toalete pentru a-mi castiga existenta, am realizat ca lucrurile simple, cele carora nu le dam atentia cuvenita in viata de zi cu zi, devin extraordinar de valoroase. Am invatat sa am grija de lucrurile neinsemnate, dar vitale pentru a avea o viata tihnita.
Am trecut prin multe si am vazut oameni saraci, oameni bogati, nenorociti, fericiti etc dar ce m-a marcat pe mine si m-a facut sa ma schimb radical a fost un film care mi-a aratat ca viata este muult mai pretioasa si mai frumoasa. Ca orice s-ar intampla, chiar daca am fi singuri pe pamant, tot trebuie sa gasim ceva frumos. Si ca trebuie sa pretuim fiecare clipa.
De aceea si faptul ca mugurii copacilor isi deschis petalele pentru noi, si ne zambesc cu parfum de fericire, este un lucru mare si de fiecare data cand trec pe langa un copac inflorit zambesc, oricat de trista as fi. Si atunci cand sunt foarte suparata, ies singura in parc. Nu ai cum sa plangi sau sa te intristezu pentru ca acolo vezi numai frumuseti. ( cel putin parcul din Constanta - Tabacariei) Chiar daca sunt gunoaie, intotdeuna trebuie sa privesti dincolo de fatada. A, filmul se numeste The Secret - law of attraction
Exista 2 tipuri de persoane din punctul asta de vedere: cei care invata din greselile altora si cei care invata din greselile proprii, dar cei mai multi sunt aceia care invata din greselile proprii.Singuri "ne dam cu capul de pereti", iar din fiecare greseala pe care o facem avem cate ceva de invatat.Omul cat traieste face greseli, de la care vine si zicala "Omul cat traieste invata". Personal nu am avut parte de o lectie care sa ma marcheze, dar am avut parte de mici lectzii de viata care m-au facut sa imi dau seama ca viata nu e asa de roz pe cum pare. Oricum, timpul le rezolva pe toate pentru ca cu trecerea anilor toti devenim mai intelepti si mai maturi.
Lecţia mea de viaţă... este aceea de a da importanţă chiar şi lucrurilor mici, pe care nu prea le observi, sau nu le dai prea multa importanţă.
Multe lectii de viata am primit in perioada liceului, cand nu am locuit cu parintii ci in alta localitate la internat in primul an, apoi la gazda unde m-am gospodarit singura ( de la spalat rufe, calcat, facut cumparaturi, facut mancare, curatenie, invatat). Si spre surprinderea mea si a parintilor mei am reusit sa le imbin pe toate foarte bine. Acasa ajungeam la 2 sau chiar 3 saptamani si desi eu am fost singura la parinti nu va dati seama ce mandra m-am simtit cand parintii mi-au spus ca m-am maturizat sub toate aspectele.