Clar cooperarea. Concurenta este buna doar pentru vanzari de produse (acolo este o concurenta continua si se poate ajunge la cooperare doar pentru a elimina concurenta). In ceva ce iti place si vrei sa ajungi la succes maxim nici nu te gandesti la concurenta. Incerci saa prinzi experienta cooperand cu alti oameni care au idei comune, nici de cum care au idei diferite. Intr-un domeniu care iti place, concurenta poate fi doar pe plan mic si in acelasi timp amuzanta cu prietenul tau. Ai vazut ca el a ajuns destul de departe si vrei si tu sa ajungi. Bine nu as putea sa numesc asta concurenta, dar in fine. Ce vreau sa mai zic este ca, odata ajuns la succes maxim cum ii zici tu, de acolo poate porni concurenta, atunci, fiind un lucru bun pentru ca vrei sa te menti acolo sus. Dar asta nu conteaza pentru ca tu ai intrebat pentru a ajunge la acel succes. In concluzie, ceea ce vreau sa spun si cred ca si tu ai inteles este faptul ca. si o sa dau intr-un mic citat: "Ajungi sus cooperand. Ramai sus concurand!" Sper ca ti-am fost de ajutor.
Practic concurezi cu tine insuti, cooperand cu altii. Stiu exact la ce tr-ai referit, probabil concurenta acea mica de care ziceai e probabil un fel de : " Cu cat avansez eu mai mult fata de celalalt, cu atat il ajut mai mult si pe el si pe mine, cooperand".
Depinde la ce te referi, de ex. in economia de piata concurenta aduce progresul, dar nici cooperarea nu este exclusa (de ex. vezi ce fabricanti de cipuri lucreaza pentru Apple).
Buna sesizare, daca m-as referi spre exemplu, la doua persoane care trebuie sa ajunga cu nivelul intelegerilor la un punct. Important e ca cel putin unul dintre ei sa ajunga acolo. Ar ajunge mai repede unul din ei pe cont propriu, sau ar ajunge mai repede cooperand.
Nu cred ca exista o reteta care sa garanteze reusite de exceptie, dar poti arunca o privire pe http://en.wikipedia.org/wiki/Mertonian_norms
Poti detalia?
Secretul succesului.
Stii sa pastrezi un secret?
Si eu.
Făcând o comparație pe două cazuri concrete, sistemul de învățământ finlandez, bazat pe cooperare și cel român bazat pe competiție. Clar, succesul e al finlandezilor.
Pentru detalii și a te convinge : http://www.tribunainvatamantului.ro/invatamantul-finlandez/
Învățământul românesc o fi bazat - teoretic - pe concurență, însă e putred. Poți lua un exemplu legitim de învățământ și societate bazată pe concurență - SUA - și o sa observi că la rezultate e peste Finlanda. Mă refer aici la rezultate excepționale, a studenților de top. Învățământul american e creator de minți geniale (mă rog, mai mult înainte decât acum), învățământul finlandez se mulțumește să nu lase pe nimeni în urmă - doar că prin asta îi sacrifică pe cei care au potențial să devină excepționali.
Media, luată ca cifră brută, nu spune mai nimic. Nu e deloc indicat să iei niște cifre fix așa cum sunt, fără să le privești în context, și să strici tare „am dovada, statistiiiici..." E ceva demn de nea Nelu asta.
Ambele pot fi un secret al succesului. Concurenta find forma luptei iar cooperarea cea a pacii. Este greu sa alege favotita deoarece ambele pot fi la fel de efective.
anonim_4396 întreabă: