O persoană inteligentă poate avea umor sau nu, însă consider că doar un om inteligent (cu mici excepții) este capabil de o ironie fină, pe care cei mai puțin inteligenți nici măcar nu sunt capabili s-o perceapă.
Deci da, umorul, cel de calitate, din punctul meu de vedere, poate fi considerat o manifestare a inteligenței.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
M-ai pus pe gaduri, realmente! Iti raspund asa: indiferent daca esti habotnic sau pagan, mai-nainte de toate esti om (omul din tine plange pana la urma, nu ateul sau crestinul).
Bine, Iisus le-a spus-o sub forma de consolare, dar multi nu percep treaba asta. Ce sa-i facem, noi sa fim sanatosi intrutotul (si nu suntem egoisti deloc).
Sincer,da
cam 99% din persoanele cu simtul umorului pe care le-am cunoscut erau deosebit de inteligente
Deci cred ca se aplica
Einstein zicea "The true sign of intelligence is not knowledge but imagination".
deci, inteligenta inseamna imaginatie, iar umorul este o manifestare a imaginatiei.
chiar daca geniile erau serioase, asta nu inseamna ca umorul nu facea parte din vietile lor.
nu razi, nu existi.
Fain raspuns. Daca esti inchis in tine, aia nu inseamna ca umorul lipseste. Posibil sa fie si el inchis, tot in tine...
Răspunde
Hmm, se pare ca geniile "serioase" au fost inspiratia bancurilor... good point.
oricum, ai fost un gentleman veritabil 
))
Einstein crezi ca a avut simţul umorului dezvoltat? Eu nu cred, nu ar fi avut timp de atâtea descoperiri dacă el făcea pe glumeţul. Nu cred că simţul umorului are legătura cu coeficientul de inteligenţă(IQ), ci mai degrabă cu coeficientul de inteligenţă emoţională(EQ, adică personalitatea, emotivitatea, creativitatea, comunicarea, controlul emoţiilor proprii, precum şi a celor din jur(aici intră în discuţie şi simţul umorului)).
Einstein chiar avea simțul umorului. Să ai simțul umorului nu înseamnă să faci pe clovnul, mai ales în situații serioase.
Să ai simţul umorului dezvoltat, nu înseamnă doar să ştii să faci glume, ci şi a înţelege glumele altora şi să râzi cu adevărat la acele glume... şi da, nu cred că am dat un exemplu atât de bun, cel cu Einstein.
Acuma lăsăm la o parte marii intelecţi, şi ne uităm la cei din jurul nostru, unul care face pe măscăriciul şi ceilalţi râd de glumele lui, şi un inginer-proiectant, care calculează, proirectează, îşi pune mintea la contribuţie, care nu are timp de nimic. Care dintre cei doi pare mai deştept?(şi nu doar pare).
Desigur, dacă ai ambele coeficiente ridicate(IQ şi EQ) atunci este foarte bine, ai şanse să scoţi glume haioase şi gândite,(inteligent şi cu personalitate puternică, care nu se lasă influenţat de alţii, control asupra tonalităţii vocii(prinde bine la glume), ai un cotrol bun asupra emoţiilor proprii, dar şi creezi emoţii persoanelor din jur(emoţii pozitive... să zicem), etc).
Simţul umorului este o manifestare al inteligenţei emotionale(EQ), iar dacă IQ-ul este ridicat, atunci ai combinaţia perfectă pentru glume reuşite, gândite de o minte strălucită şi o personalitate dezvoltată.
De foarte multe ori contează foarte mult tonalitatea vocii precum şi mimica pentru ca o glumă să fie reuşită.
Hmz... adică nu găseşti logica? E o găsesc. Dacă te laşi uşor convins, eşti timid, nu ai curajul să reacţionezi, ADICĂ EŞTI UŞOR DE PROSTIT, eu zic că este vorba de inteligenţa emoţională scăzută chiar dacă ştii să faci calcule, adică nu eşti prost(ai IQ-ul ridicat), dar eşti uşor de convins, de manipulat, etc.
Crede-mă, is destul de documentat în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă atât IQ-ul, EQ-ul cât şi SQ-ul, şi se mai vorbeşte de inteligenţa spirituală(SQ, dar acesta nu poate fi dovedit, însă celelalte două sunt dovedite şi confirmate).
Eu le-am precizat pe cele două(IQ şi EQ), am zis că simţul umorului depinde foarte mult de EQ, să inventezi o glumă bună şi gândită ţine de IQ. Dacă nu ai personalitatea dezvoltată(ce ţine de EQ), adică zici o glumă fără să foloseşti un ton al vocii corespunzător, o mimică, etc, adică zici gluma ca un "molâu", zici gluma fără să ai încredere în tine, atunci nu cred ca altora le pari haios.
Acum să-ţi răspund despre legătura dintre personalitate şi EQ. Dacă eşti timid/curajos emotiv/calm şi liniştit, sigur sau nesigur pe tine.(astea nu ţin de IQ).
Când zici de IQ, zici de inteligenţă(cât de bine şi de repede calculezi, cât de repede poţi să-ţi dai seama de unele lucruri, cât de repede înveţi, te adaptezi, ADICĂ ESTE VORBA DE RAŢIUNE. Dacă ai fi făcut unele teste IQ şi le-ai fi rezolvat şi obţinând un punctaj ridicat, atunci eu nu cred că mai trebuie să-ţi explic despre ce este vorba în IQ şi ce NU conţine acesta).
Sau ce nu înţelegi tu? Poţi să-mi scrii aici liniştit.
P.S. "Daca esti usor de prostit, ai mari sanse sa n-ai IQ prea mare. Simplu."
De acord, dar poţi să ai IQ-ul ridicat şi să fii emotiv. EQ-ul cuprinde şi adaptabilitatea integrativă şi răspunsul la stres.
Am citit, sunt argumente foarte bune împotriva "inteligenţei emoţionale".
Dar lui Daniel Goleman i-a scăpat ceva(şi nu doar lui).
Să luăm aşa: inteligenţa, ştim ce înseamnă, şi nu mai este nevoie să explic, personalitatea(caracteristica unei persoane, felul de a fi) poţi fi foarte timid, mai puţin timid, doar timid, curajos, foarte curajos, etc. pâna la foarte sigur pe tine. Toate acestea sunt judecate/procesate de către creier, atunci de ce să nu o numim inteligenţă? Mai ales când putem evalua personalităţile. Dacă tu vrei să nu mai fii timid, dar simţi că nu poţi, parcă nu te lasă ceva(creierul nu poate...), nu mă refer la a fii nebun, ci a fi timid, retras, etc. atunci de ce nu o putem numi inteligenţă emoţională?
Hmz... "procesat de creier este şi memoratul, dar şi ce se întâmplă în stomac"?
De exemplu la starea de foame, când glicogenul din ficat scade sub un anumit nivel, apare senzaţia de foame, ce procesează acum creierul? El doar primeşte informaţia "nivel scăzut de glicogen din ficat".
Creierul controlează:
-Funcţiile autonome(ritmul cardiac, respiraţia şi digestia)
-controlul mişcărilor voluntare
-Raţiunea, memoratul, controlul gândirii, etc.(aici este vorba de IQ)
-precum şi centrul emoţiilor.
Iar eu nu mă refeream la cele procesate de creier, cele care sunt formate în creier şi nu în stomac(ultimele 2 enumerate).
Nu încurca borcanele, este o mică mare diferenţă între "proces"(proces tehnologic)) şi "a procesa"(a stoca, a executa, date informaţii sau amintiri în cazul creierului), "proces" are mai multe înţelesuri, în limba engleză are cel puţin 10 înţelesuri, acolo sunt specificate doar 2, caută în dicţionar şi nu pe un site al unui copil de 12-14 ani.
Şi cam ai dreptate, poate nu am folosit bine cuvântul "a procesa", dar în multe cazuri se foloseşte chiar şi când este vorba despre creier(şi este folosit nu doar de către mine).
Şi văd că eşti mai interesat să te informezi în limba engleză, atunci ia dă o căutare despre "brain processing", iar eu sunt de acord cu acest termen, chiar dacă unora nu le place cum sună. Creierul chiar procesează, prelucrează amintirile, gandirile, informaţiile care sunt necesare reglării organelor, dar şi pentru comportamentul uman.
Am deviat prea mult de la subiectul acestei întrebări.
Salut.
Nu te mai înţeleg!
Eşti de acord cu mine cu termenul "a procesa",
ai zis: "Procesat de creier e si memoratul. Si ce se intampla in stomac."
apoi mă contrazici cu termenul, chiar după ce ai folosit şi tu termenul, asta însemnând că erai de acord cu acel termen.
Apoi când te corectez "la ce se întâmplă şi în stomac" tu vi şi mă întrebi dacă este inteligenţă asta. Citeşte bine ce am scris:
"Creierul controlează:
-Funcţiile autonome(ritmul cardiac, respiraţia şi digestia)
-controlul mişcărilor voluntare
-Raţiunea, memoratul, controlul gândirii, etc.(aici este vorba de IQ)
-precum şi centrul emoţiilor.
Iar eu nu mă refeream la cele procesate de creier, cele care sunt FORMATE ÎN CREIER şi nu în stomac(ultimele 2 enumerate(raţiunea, memoratul, etc. şi centrul emoţiilor))."ADICĂ CELE CARE RĂMÂN ÎN CREIER.
Citez:
"Si daca "Creierul chiar procesează, prelucrează amintirile, gandirile, informaţiile care sunt necesare reglării organelor" dupa cum vad ca mi-ai dat dreptate, toate astea ar tine de inteligenta?"
Trebuie să-ţi explic şi să menţionez din nou ce am scris şi acum 5-6 comentarii? Dacă nu am mai menţionat acolo înca odată şi acel cuvânt"raţiune"?
Ce înţelegi tu prin inteligenţă?
De fapt nu mai... te rog eu... opreşte-te! Să nu mai îmi răspunzi. Nu mai vreau să lungesc acest "topic".
Acuma pe bune, inteligenţa- viteza de: gândire, raţiune, memorare, adaptare, etc, logica, pentru toate astea creierul are o anumită capacitate, mai cuprinde şi comportamentul uman. Şi comportamentul uman nu crezi că ţine de inteligenţă, emoţiile nu întră în categoria "comportamentul uman"? Atunci EQ/EI de ce să nu o numim inteligenţă emoţională?
Eu nu mai continui aici, salut!
Einstein a avut un simț al umorului foarte dezvoltat. Și intradevăr nu are mare legătură cu coeficientul de inteligență, dar totuși, trebuie sa fii puțin deștept să înțelegi o glumă. Dacă mai este și puțin sarcasm la mijloc...
Exact, asta ziceam şi eu, iar în una din răspunsuri am zis că:
"şi da, nu cred că am dat un exemplu atât de bun, cel cu Einstein".
Salut.
Am putea să ne contrazicem la nesfârşit, dar îţi mai răspund doar la câteva:
"Iar inteligenta la randul ei nu are o definitie foarte exacta si comun acceptata",
oamenii(savanţii) nu ştiu totul despre inteligenţă, ÎNCĂ nu o înţeleg pe deplin(desigur nu mă refer la faptul că eu o înţeleg pe deplin) de aceea nu are o definiţie exactă.
"Eu sustin de la inceput procesatul ca un termen mai larg decat cel pe care il sugerai tu la inceput."
1. Ai folosit acel termen "a procesa", deci ai fost de acord cu acel termen, ai folosit-o chiar înainte să mă contrazici cu acel termen.
2.Lasă că ştiu înţelesurile cuvântului a procesa, şi nu era nevoie să te legi de acest cuvânt când eu l-am folosit. Şi am zis "judecate/procesate" am menşionat şi un alt înţeles, ca să ştii la ce m-am referit.
3. Puteai să treci cu vederea peste acel cuvânt, chiar dacă nu erai de acord cu el şi să priveşti ESENŢIALUL, ca să nu scriem aici 50 de rânduri dezbătând subiectul "a procesa"(eu îţi arăt partea plină a paharului, dar tu priveşti... paharul?)nu te uiţi unde trebuie.
Înţeleg ce vrei să zici, că inteligenţa emoţională ţine de intelgenţă, într-adevăr ţine, dar aceste 2 "lucruri" se evaluează diferit şi nu le poţi combina:
Una calculează raţiunea, viteza de gândire, de calcul, etc.(este IQ-ul)
Iar cealalta CARACTERIZEAZĂ personalitatea, comportamentul uman, emotivitatea, etc.(EQ-ul/EI-ul).Ai făcut un test IQ şi unul EQ să vezi despre ce este vorba?
IQ şi EQ sunt coeficiente, nu este vorba de inteligenţa în sine. IQ= coeficient de inteligenţă, eu cred că nu ştii definiţia cuvântului "coeficient".
Poţi fi inteligent, dar dacă tu eşti emotiv şi intri în panică şi nu ştii să zici o glumă, nu mimezi, nu iţi foloseşti tonul vocii cum trebuie(că de la început eu mă refeream la simţul umorului).
Atâta îţi cer doar, să îmi răspunzi la întrebarea:
Crezi că a fi glumeţ nu ţine şi de personalitate?
Eu sunt de acord că ţine şi de inteligenţă(IQ), ca să scoţi glume deştepte şi să nu jigneşti, că dacă jigneşti, atunci nu mai sunt glume, ci mişto-uri, dar ţine foarte mult şi de personalitate. Ascult părerea ta, răspunsul tău la întrebare.
@lolosaurus
"Deci pana la urma una chiar calculeaza inteligenta, iar alta tine mai mult de personalitate dar e botezata "inteligenta" mai degraba inexplicabil? Thank you for point that out, I rest my case."
-"Viteza" nu este una şi aceeaşi cu "turaţia", chiar dacă pentru unii li se par lucruri asemănătoare, chiar dacă ambele se rotesc, chiar dacă se "nasc" de sub "capotă". De fapt cu tine văd că nu pot să vorbesc metaforic în loc de cuvântul "nasc", pune... "apar", "provin", "se formează", nu cred că trebuie să dau mai multe sensuri(dar mă simt nevoit ca să nu fiu pus în situaţia în care am fost pus şi când am menţionat doar 2 exemple ("judecat/procesat")).
Mai citz:
1."De moment ce ai folosit un cuvant care ti-a invalidat ideea printr-un singur exemplu, ideea a picat. De ce sa trec cu vederea?"
-Ţi-am zis că "a procesa" are mai multe sensuri, dicţionarul online pe care l-ai dat tu menţionează doar câteva şi a dat un exemplu: "creierul procesează imaginile vizuale de pe retină", creierul nu doar atât procesează, acolo este dat doar un singur exemplu, tu priveşti doar dintr-un singur punct de vedere lucrurile, gândeşte mai deschis şi tu...
-Nu, ideea nu a picat, dacă am zis că: "procesate de creier", ce să pice de la idee? Creierul chiar procesează, procesează amintiri, gânduri, etc. ("procesate de creier" puteai la fel de bine să te gândeşti la "produse de creier", dacă nici "a produce" nu îţi sună bine, atunci... înţeleg cu cine stau de vorbă. Cine le produce atunci? De unde apar ideile, gândurile, comportamentele unui om şi felul de a fi?(glumeţ, serios, timid, curajos, etc?)).
2. "Chiar vrei sa pierdem timpul? Bine.
Ai folosit prima data cuvantul 'procesa' nespecificand inca sensul pe care ti-l imaginezi tu. APOI ti-am spus ca procesarea include mult mai multe chestii. APOI ai tinut mortis sa aduci clarificari asupra sensului tau. APOI ti-am dat definitii. APOI ai bagat in descrierea termenului si termeni din sensul larg la care ma refeream eu."
-Deci tu dacă vorbeşti despre ceva, trebuie să specifici sensul pe care ţi-l imaginezi? Chiar dacă se subînţelege despre care sens este vroba?
-Eu nu cred că mai era nevoie să specific sensul cuvântului "a procesa", nu cred că putea fi vorba de un proces prin aşchiere, fiind vorba despre creier(era ceva de gândit), de ce să simţi nevoia să-mi descrii sensul larg al termenului "a procesa", când oricum vorbeam de creier?
Şi nu mi-ai răspuns la întrebare.
Eu am să evit să-ţi mai răspund aici, sper că, cu o altă ocazie să ne putem înţelege.
Aştept să văd răspunsul tău la întrebarea pusă de mine din răspunsul anterior.
Numai bine!
Citez ce ai zis:
"In cazul asta se subintelegea sensul standard (aplicabil bine-mersi si la creier) si nu sensul tau personalizat. Ca sa se subinteleaga sensul tau, trebuia sa specifici asta."
-Deci eu am zis "Toate acestea sunt judecate/procesate de către creier, atunci de ce să nu o numim inteligenţă?" Ce sens se putea înţelege, când am zis şi JUDECATE/PROCESATE, am dat două exemple şi nu doar una, şi vobeam despre creier, despre ce procesare putea fi vorba? E ceva logic. Dacă zic "Ana poartă fustă", cuvântul "poartă" are două sensuri "a purta" şi "poartă"(de la intrare), când am dat exemplul, nu te-ai gândit automat că este vorba de verbul "a purta"? Aşa şi când am zis "procesate", dar mai ales că am mai menţionat şi "gândite".
-Eu vorbeam despre ceva şi tu tot ai deviat de la subiect, apoi la alt subiect, apoi simţeai nevoia că pe lângă 2 exemple, pe care le-am dat mai era nevoie să specific încă un sens al cuvântului "a procesa", deşi se subînţelegea despre ce sens era vorba(vorbind despre creier).
Eu mă refeream la creier, de ce îmi pomeneşti de ce se întâmplă în stomac?(nu mai schimba subiectele, ia uită-te câte subiecte ai schimbat). În fiine.
Mi-ai răspuns la întrebare, sunt de acord cu răspunsul tău.
Salut.
@PhonyPony creştinii plâng pentru că sunt oameni, îţi dai seama că ei pierd pe cineva drag? Nu ştiu cum de ai putut să pui întrebarea asta. Chiar nu pot să-mi explic, am rămas câta şocat.
Ete scârţ >:p că tot răspund!
Hmz... şi simţul umorului... eu zic că îl am destul de dezvoltat, dar nu râd la fiecare chichiţă.
Nu oamenii fără simţul umorului se şochează, ci ciudaţii îi şochează pe oameni.
Şi după glumiţa ta... îi dau dreptate utilizatoarei @NOname(oricum a zis un adevăr, dar glumiţa ta care m-a şocat este o dovadă că ce a zis ea este şi adevărat).
Suna ciudat si declaratia preotului cand zice: Cu adanca durere anuntam trecerea le Domnul...
Nu neaparat, cum sa intrebi asa ceva. uitete la majoritatea geniilor, erau retrasi si nu socializau des, nu aveau simtul umorului, insa erau foarte seriosi.
De unde stii tu ca nu aveau simtul umorului?
Pai cand oamenii rad Cu tine,rad fiindca esti amuzant,si cand esti amuzant,esti si creativ,dar intr-un fel si inteligent,fiindca daca nu este ceva legat de acel domeniu, gluma nu prea ar avea sens.Iar cand oamenii rad DE tine, atunci esti prostanac...Bine,asta nu se pune si in cazurile in care gresesti, ca doar toti mai facem greseli si mai avem momente jenante
Nu chiar.
Probabil multi dintre voi v-ati uitat la Plesu si Liiceanu cand au ridicat o problema asemanatoare si l-au exemplificat pe un amic de-al lor care era foarte destept,cu gandirea limpede,ordonat si cu,"coloana dreapta" dar care nu prindea glumele,efectiv nu le vedea umorul.
Dar luand pe alta parte (nici chiar la "marile genii),cu oameni obisnuiti din absolut toate punctele de vedere, dar cu un grad de inteligenta mai ridicat sau mai scazut, ar putea fi.
Nu neaparat, dar da dovada de un rafinament. Dar nu cred ca e o calitate indispensabila a omului inteligent, poate chiar invers
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
