Ordonare:
După relevanţă
Depinde.
Poate fi o necesitate, deci o binecuvântare când te simți sufocat de ce se petrece în jurul tău, atunci ai mare nevoie de tine, și cu cineva în preajmă ți-e teamă să te regăsăsești.Și de asemenea, devine un "blestem" o boală chiar, atunci când avem nevoie de cineva, însă nu vine nimeni.
Baftă!
Răspunde
Singurătatea sau solitudinea este o stare emoțională de izolare, când o anumită persoană simte lipsa relaționării cu ceilalți sau nu simte iubire. Poate fi rezultatul relațiilor rele cu altcineva, amorului nefericit, alegerii intenționate, bolii fizice sau psihice, depresiei, obișnuințelor personale antipatice sau altor condiții depinzând de situație.
Solitudinea de perioadă scurtă este adesea apreciată ca timpul când se poate munci, gândi sau odihni fără întreruperi. Ea poate fi cerută în vederea rezolvării de chestiuni private.
Nu traim ca sa fim pustnici, dar nici ca sa fim extrovertiti, in general e preferabil sa fim persoane echilibrate, cate putin din fiecare, sa nu depindem si sa nu ne tragem energia numai din contacte sociale, dar nici din inchiderea in sine, e bine sa ai cate putin din fiecare. Luand in considerare faptul ca in viata te nasti sa inveti din experientele tale cred ca e putin dintr-un bleste sa fii singur, pentru ca in felul asta nu ai stimulii necesari unei dezvoltari personale optime 
Toate lucrurile isi au vremea lor.
Acum cand esti singur ai timp sa meditezi la viata ta -cum esti, ce vrei sa fii, ce schimbari trebuie sa faci in caracter, ce pricipii trebuie sa ai, etc.
Răspunde 
Singuratatea este un blestem. Oamenilor carora le place sa fie singuri au viata plina de greutati, iar asta e modalitatea prin care incearca sa se simta mai bine.Sa evite oamenii, totul. Uneori poate fi foarte eficient acest lucru, dar comparand cazurile eficiente cu cele in care te simti bine alaturi de prieteni e clar ce ai alege.Asadar,alegi singuratatea numai daca esti depresiv, ti se ia de lume ca vezi prea multi prosti langa tine si simti ca nimeni nu te poate intelge.Concluzia,alegi singuratatea numai daca functioneaza prost relatiile cu oamenii din jurul tau, sau daca nu se incadreaza un anumit lucru in asteptarile tale.
Pentru un sociopat, PARADIS!
Pentru o persoană dependentă de societate, INFERN!
Ţine de punctul de viziune relativ.
Intotdeauna m-a infiorat acest sentiment al singuratatii, sa imi aud respiratia si gandurile, sa nu pot impartasi cuiva bucuriile, indoielile, zambetele, tradarile, visele parfumate, dezamagirile, neputiintele... Cu totii am trecut prin astfel de momente de singuratate, dar, unii dintre noi si-ar dori sa le mai traiasca vreodata.
Exista oameni care se simt singuri intr-o relatie, care prefera singuratatea pentru ca au fost raniti in relatiile anterioare si le este frica sa se implice. Cunosc femei care au ajuns sa fie singure fara sa isi doreasca acest lucru, dar exista si oameni care iubesc singuratatea, care rad singuri, care plang singuri, oameni care imi par ingrozitor de tristi, desi ei nu recunosc acest lucru. In opinia mea, singuratatea este una dintre cele mai mari nefericiri pe care le poti cunoaste in viata.
Din punctul tau de vedere e un blestem.
Uite de ce cred eu ca e o binecuvantare : Nu trebuie sa iti pese de altii, nu trebuie sa ai sentimente naspa, te simti doar bine, nu esti judecat, criticat de nimeni, nu esti influentat de nimeni, poti fi doar tu si nimeni altcineva, te poti bucura 100% de viata personala, ai timp pentru tine.
Depinde de context. daca e o fuga de realitate atunci nu e sanatoasa. dar daca o folosesti pentru a te descoperi si intelege atunci e o binecuvantare.
Depinde. Intr-o lume in care oricine vrea ceva de la tine si nimeni nu iti mai e preieten ar putea fi o binecuvantare, un blestem e atunci când ai avea nevoie de cineva si nimeni nu e langa tine, iar tu ajungi sa plangi singur sau atunci cand te bucuri de ceva dar o faci singur :*
Hmm,pai ar fi amandoua..depinde in ce momente din viata pici sa fii singur. Cateodata e chiar o binecuvantare ca esti retras de toata lumea si poti medita in liniste chestii din viata ta, iar cateodata e un blestem caci simti nevoia sa te destainui cuiva, sa schimbi 2-3 vorbe si nu ai cu cine. Deci,depinde de timp, loc si persoana, si da, ea e si blestem, dar e si binecuvantare.2 in 1:p
Eu cred ca singuratatea este un blestem. Deci parintii mei au avut in 1985 un baiat care a murit la nastere. Apoi in 1986 m-am nascut eu cu ceva proleme de sanatate. Le-a fost frica sa mai fac inca un copil ca sa nu se chinuie cu 2 copii cu probleme de sanatat. Eu mi-as fi dorit sa am o sora. Din cauza problemelor mele de sanatate am fost izolat si batjocorit de colegii de scoala, nu am prieteni, nu am nici iubia. E BLESTEM
Cateodata, este o binecuvantare pentru ca fiecare simte nevoia sa fie singur intr-un anumit moment dar este un blestem sa fii singur mereu. Eu, personal, as lua-o razna 
)
Depinde. Uneori e mai bine sa fii singur, deoarece nimeni nu te poate rani. Dar alteori, te poti innebuni din cauza singuratatii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
