Inca un caz in care cretinii judeca lucruri despre care nu au habar. Lasand la o parte oamenii care sunt foarte instabili emotional, majoritatea oamenilor, nici nu isi imagineaza la ce grad de disperare si suferinta trebuie sa ajunga un individ ca sa recurga la un astfel de gest. Cel mai puternic instinct de conservare este cel care ii fereste pe indivizi de propria moarte, nici nu vreau sa-mi imaginez prin ce trece cineva dispus sa-si ia propria viata, trecand astfel peste acest instinct, si nici nu imi doresc. Dar prostii judeca, pentru ca prostii se pricep cel mai bine la a judeca lucrurile pe care nu le inteleg.
Sinuciderea e, in acelasi timp, un act de lasitate, curaj si eliberare pentru ca nu e definita de un singur sentiment ci de o intreaga gama de trairi.
Sinuciderea nu face decat sa PERMANENTIZEZE IN VESNICIE zbuciumul cu care SUFLETUL TAU VA PASI "DINCOLO"...
Cum poti sa te gandesti la asa ceva?
Nu exista problema in lumea aceasta care sa nu poata fi rezolvata!
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial pentru acea persoana sa caute sprijin moral. Sa nu stea aşa. Nu trebuie să îngăduie nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele sale...
Trebuie să fuga de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceara şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să se mulţumeasca cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...
La preot
https://religioushistoricalfiction.files.wordpress.com/......ession.jpg
Daca ai pe cineva care depinde de tine (emotional, financiar, etc.) e un act de lasitate. Daca moartea ta nu influenteaza pe nimeni, gen esti singur pe o insula pustie, probabil ca nu e nici lasitate nici curaj, e doar decizia ta, si tu te judeci singur.
Sinuciderea este o solutie permanenta unei probleme temporare.
Nu pot spune ca reprezinta lasitate sau curaj ci reprezinta un act disperat al unei persoane care are nevoie de ajutor.
Pentru cei care spun ca sunt idioate persoanele care fac asta, nu ar fi mai bine sa cercetati circumstantele in care a avut loc suicidul si cum ati putea sa opriti pe altii sa faca asta in loc sa judecati ca niste 'inteligenti'?
Cred ca depinde din ce unghi o privesti si depinde si de caz. Daca o persoana e in deplina cunostinta de cauza si recurge la gest pentru a se scuti de responsabilitati, aia mi se pare lasitate. Dar nu pot sa spun acelasi lucru despre oamenii cu starea mentala alterata, de exemplu.
Un act de lasitate, atata timp cat ai o viata de ce te-ai sinucide? Nu inteleg acest concept
Depinde de context. Daca intampini o problema, este de lasitate dar poate fi si de eliberare de suferinta. Ca sa fie act de curaj. asta ar insemna sa faci viata mai usoara cuiva prin actul tau.
Ma gandeam ca sinuciderea poate fi un ultim act de curaj al unei persoane care nu are curajul sa infrunte viata. Altfel, eu cred ca depinde de motivele care imping spre sinucidere. Daca te omori pentru ca te-a parasit gagica, ai putea fi, nu doar las, dar si putin cam prost. Dar daca cineva care are cancer in faza terminala decide sa-si ia singur viata, nu as indrazni sa judec
Cred ca esti prost cu acte in regula daca faci asta, si dac este un act de lasitate pentru ca fugi de responsabilitati si toate cele etc
Sinuciderea e acel gest in care omul nu mai este stapan pe el, iar mintea lui tulburata de Satan il impinge sa faca acest ultim lucru pe acest Pamant si inceperea suferintei vesnice... daca ma intelegi cum zic
Dupa parerea mea este de lasitate, Dumnezeu ti-a lasat viata.Tu trebuie sa inveti s-o iubesti si relevand o sa vezi, curaj de ce? Mergi peste darul lui Dumnezeu si nu este bine. Pace frate...
Lasitate, slabiciune, fugi de responsabilitati pierzi lupta fiindca esti un las
E un act de lasitate.
Oamenii care au dizabilitati sau boli se lupta sa traiasca (si nu se plang) si un om perfect sanatos vrea sa se sinucida din orice prostie.
Ai o viata, foloseste.o cu cap! Gandul acesta de sinucidere e doar un moment de impas, cand te saturi de tot, vrei sa te eliberezi, dar de fapt pierzi o lupta cu tine insuti! Cei care vor sa se sinucida sunt ingeri ce vor sa se intoarca acasa, dar daca Dumnezeu te.a lasat pe pamant, te.a lasat cu un gand, un scop, o misiune! Fii puternic si indeplineste aceasta misiune, du lupta pana la capat!
iSaidNo întreabă:
User252426 întreabă: