Spunem că este rău atunci când aparențele înșeală, dar ce se întâmplă atunci când noi înșelăm aparențele?

Probabil este o chestiune pur omeneasca.Toata filozofia, compusa din diverse curente, nu a facut decat sa dezvolte niste convingeri acoperind (cu argumente) realitati, care nu slujeau concluziile filozofului. Daramite oameni cu gandirea mai rudimentara? Face parte totul in scopul supravietuirii in forme diverse.Vad ca lumea merge de cand se stie pe acest fagas.

Înșală este termenul corect.
Nu putem spune întotdeauna că este rău atunci când aparențele înșală căci aparențele legate de ceva/cineva pot fi negative dar în realitate acel ceva/cineva să aibă în profunzimea lui de fapt mai multe aspecte pozitive, deci de multe ori este un lucru bun ca aparențele să înșele. Cât despre faza că noi înșelăm aparențele nu știu din nou dacă este un lucru rău sau bun, probabil depinde de situație.

Si cand aparentele prevestesc ceva rau si apoi se dovedeste exact opusul, mai putem spune ca e rau cand aparentele insala? Sau putem spune ca cel/cea care a adresat intrebare nu-si intrebuinteaza creierul la ce era el menit?

Nu poti multumi mereu pe toata lumea, important e sa te multumesti in toate pe tine insuti

Aparentele sunt un trend. Orice trend inseala pe termen lung.Caci suntem oameni, traim prin inselarea celorlalti (institutional vorbind).
Sa-ti dau un exemplu:sunt o fata frumoasa, ma indragostesc de un baiat, il vreau cu orice pret, si-ii promit dragoste eterna.Il pacalesc, ma marit cu el, intre timp trec ani multi, ajung o hoasca dezagreabila, barbatul si el, ma dispretuieste, neiubindu-ma, ajungem dusmani.
Viata se bazeaza pe aparente! Aparentele inseala in final. Si noi inselam aparentele in mod imuabil, inevitabil. Ce vorba este si asta? Cine pe cine se insala? Toti pe toti! Asta e sensul lumii, din pacate. Nici macar nu suntem constienti de devenire.