Stateam acum si ma gandeam la lume. Oare care este scopul nostru adevarat pentru ce am fost creati sau cine ne-a creat.Cat de mare este acest univers cum arata oarea in indepartatul spatiu cosmic? Ce ascunde aceasta lumea mare si intunecoasa? Nu stiu am o star asa de euforie acum De mic ma pasionata spatiul cosmic.Ce se ascunde oare cu adevarat in aceasta lume? Desi cunoast atat de multe nu cunoastem aproape nimic despre spatiu.Eu mi-as da viata intr-o calatorie in indepartatul univers numai cu bilet dus numai de dragul cunoasterii si al frumusetii universului voi? Am ajuns la o varsta destul de inaintata si parca m-am plictisit de aceasta lume am ajuns sa imi doresc mai mult de la viata.E din ce in ce mai plictisitore viata gandindu-ma ca trebuie sa stam inchisi in aceasta lume si sa facem in fiecare zi aceleasi lucruri plictisitoare si repetitive.Stie cumva cineva daca se fac recrutari in acest domeniu si unde sincer si maine daca ar zice cine sa plec in spatiu acum m-as duce . ganditi-va ca din ce stiu oamenii de stiint despre univers este doar despre un punct intr-un ocean, doar ce stiu ei. doamne doamne ce ascune aceasta lume.Voi ce parere aveti despre univers?

Daca vedem un copil de clasa I-a nelinistit, agitat, spunand ca el vrea sa stie matematica de clasa a XII-a, ne gandim ca dorinta lui este cel putin ciudata, cand el abia acum invata adunarile si scaderile. Noi avem Pamantul, abia am pus piciorul pe el si dorim sa plecam la mari departari? Stai intai sa cunoastem planeta noastra. Ai fost tu in America de Sud? Ai vizitat tu Canada, Australia? Ai fost la Paris, Roma sau Praga? Dar, in Romania - ai fost in Bucovina? Ai urcat pe Ceahlau? Ai colindat coclaurile din muntii Apuseni? Avem frumuseti greu de descris aici in cateva cuvinte. Ce sa cauti pe Luna sau pe vreo planeta indepartata, fara aer, fara apa, fara vegetatie, fara flori, fara ciripit de pasarele, departe de rude si de prieteni? Nu mai poti si tu juca un fotbal acolo, nu mai poti sa bei un vin de Murfatlar sau o bere Timisoreana. Stai, frate, aici si bucura-te de viata pe planeta asta dotata cu atatea bunatati, si pe care o cunosti atat de putin.

Poti pleca pe marte cu programul mars-one. Have fun!

Scopul vieti este sa sasi valorifici existenta, nu exista vreun scop, pur simplu existam ca asa a vrut natura

Uite

https://www.youtube.com/watch?v=vNgMu8z2Ryc

Numai tu alegi să faci aceleași lucruri plictisitoare deoarece ești o persoană monotonă, deci aici problema e la tine. Susțin primul răspuns dar din păcate sunt prea mulți oameni care nu au o viață de care sunt mulțumiți și care nu sunt în stare să facă ceva în sensul ăsta și vor să plece undeva pentru totdeauna și chiar se înscriu mulți în acel program deci nu cred că ai avea vreo șansă în acest sens.
Universul este ceva extrem de vast, ceva cu mult peste nivelul nostru de percepție, ceva ce nu cred că vom apuca să cunoaștem pe deplin. Viața noastră e una scurtă, nu merită să ne gândim prea mult la asta, merită doar să ne informăm pe cât putem și să ne facem opinii însă mai mult de atât nu are rost. Doar trece viața pe lângă noi în felul ăsta și în loc să ne bucurăm de ea, să ne gândim la ceva ce nu putem atinge? E destul de amăgitor și trist. Ai o planetă, chiar o țară pe care te asigur că nu vei apuca să le cunoști sau vizitezi în totalitate într-o viață, de ce să vezi de exemplu Marte unde în jur ai cam doar bazalt acoperit de praf, mai nimic altceva?

Nu mă obosesc cu astfel de gânduri, am milă de neuronii mei

Iti admir entuziasmul si curiozitatea, si pot sa zic ca inteleg cum te simti, pentru ca de multe ori simt si eu la fel. Cat despre presupusul nostru scop pe lumea asta, nu cred ca are vreo logica sa spunem ca oamenii au vreunul. Cel putin niciunul nu e evident. Dar furnicile oare ce scop au? Dar pietrele sau norii? Simplul fapt ca existi nu implica si un scop. Pur si simplu unele lucruri exista doar pentru ca s-a putut, si poate s-a intamplat sa apara o anumita relatie intre ele, si sa fie "benefice" pentru ceva anume. Asta e deseori capcana in care cade omul. Avem impresia ca daca suntem inconjurati de lucruri folositoare, cineva sau ceva le-a creat cu un scop, si anume sa ne ajute pe noi. Iar de aici rezulta ca noi avem cel mai important scop. Dar genul asta de gandire e fals. Suntem inconjurati de lucruri folositoare pentru simplul motiv ca ele ne-au creat si ne-au modelat. Noi am evoluat in functie de mediu, iar daca n-am fi reusit sa ne adaptam la mediu (deci sa nu mai gasim suficiente lucruri folositoare in jurul nostru) am fi disparut si acum nu mai aveam discutia asta. Am facut comparatia cu furnicile pentru ca e clar ca in Univers suntem atat de mici incat nici nu contam. Daca disparem maine nici nu conteaza. Cine sau ce crezi c-o sa observe? Sa spui ca universul exista pentru noi e echivalent cu a spune ca universul exista pentru furnici. Ne imbatam singuri cu sperantele astea cum ca am avea nu stiu ce scop. E mai bine sa acceptam adevarul asa cum e si sa actionam in consecinta, decat sa ne tot amagim cu basme in care am vrea disperati sa credem.

De ce să faci în fiecare zi aceleași lucruri plictisitoare? Poate de cele mai multe ori ești oarecum obligat de împrejurări, dar nu înseamnă că e imposibil să schimbi această situație. Nu vreau să sune ca un discurs motivațional ieftin, dar dacă stai să te gândești, omul e capabil să ia decizii care să-i schimbe radical viața. E nevoie de curaj, voință și o motivație destul de puternică.
Eu am altă perspectivă. Îmi pare rău că nu-mi ajunge această viață ca să călătoresc prin toată lumea și să am parte de cât mai multe experiențe.
Oameni, cu motive și perspective diferite, tot nemulțumiți suntem.