Invatarea nu se intampla citind topicuri, vagoane de carti, vei uita repede sau le vei asimila superficial, o intelegere mai profunda lipsindu-ti. Invatarea se realizeaza prin citire, intelegere, reprezentare mentala, analiza etc. Atunci cand stii ceva, acel ceva il poti explica si unui copil, tie iti este perfect limpede si ti-l poti atribui ca fiind al tau. Degeaba citesti multe lucruri daca nu ai motivatia de a intelege, capacitatea mentala de a-ti imagina, de a face corespondente. Majoritatea oamenilor gandesc prin imagini, se folosesc de ele prin a face corespondenta intre idei. In doua ore poti invata multe lucruri dar le poti uita la fel de rapid. Daca tu gasesti un subiect interesant care iti este explicat dintr-o alta perspectiva, atunci tu va trebui sa stai un timp in care sa procesezi acea perspectiva, apoi sa incepi sa gandesti din acel punct de vedere. Concomitent are loc intelegerea.
Depinde si ce anume vrei sa inveti. Daca vrei, spre exemplu, sa intelegi cum se ansambleaza un PC, trebuie sa citesti o carte sau sa urmaresti un tutorial, apoi sa incepi tu insuti sa practici pentru ca ceea ce ai asimilat intelectual sa se cimenteze experimental astfel creandu-ti acele imagini, conexiuni neuronale care vor persista mai mult in memorie decat invatarea prin repetare mecanica a informatiilor.
Parerea mea e ca trebuie sa iti clarifici ce doresti sa inveti si sa o iei treptat, bazandu-te nu pe cantitate ci pe calitate. De asemenea, sa nu uiti ca mult mai important decat cantitatea de informatii este o logica cat mai concreta si o capacitate de observatie de o acuratete cat mai mare.
Daca cautam cu interes acele informatii, atunci putem a le asimila, lipsandu-ne de obscuritatea uitarii (fiind obscura prin faptul ca uitam farame din cultura, iar cultura e esenta). Fiindca procesul de asimilare este unul intens numai atunci cand ai parte de antrenament mental (sah, mate) sau intelectual (citind si asimiland cat mai mult). Ambele necesita timp. Sahul si matematica se deprinde mai repede, dupa parerea mea, desi este discutabil privind elementele ce constituie aceasta concentrare, atentie.
Daca vrei sa stii ce inseamna aceasta asimilare si sa ai un raspuns adecvat intrebarii, te sfatuiesc sa studiezi sistemul nervos. M-as mira si eu daca ai primi un raspuns pertinent si decent aici pe TPU. Fiindca necesita o explicatie amanuntita si detaliata ce obliga pe cel ce explica sa vorbeasca si prin prisma biologiei. Estimarea este neindestulatoare intrebarii tale (cum zicea "Blackprince" - 70% - 80%. Procentajul este o estimare si deseori, mai ales la om, e nepotrivit, fiindca acel procentaj exista numai in anumite stadii, anumite delimitari si numai intr-o anumita perioada, iar omul e o fiinta schimbatoare, astfel estimarea nu poate tine pasul cu el). De aceea, cel mai bine este ca raspunsul de la aceasta intrebare sa fie un raspuns ce sa contina si elemente de biologie si (poate) notiuni prime (presupun) din cadrul neurostiintelor.
Mi-a placut partea asta "fiindca procesul de asimilare este unul intens numai atunci cand ai parte de antrenament mental (sah, mate)", dar as vrea sa dezvolti putin. Ce vrei sa spui prin asta? Oare ca practicand si lucrand mai mult cu astfel de chestiuni (matematica, jocuri ce impun folosirea intelectului/a memoriei/creativitatii), le si dezvolti in acelasi timp?
Desigur. Atunci cand avem parte de un antrenament mental (cochetam cu capacitatile psihice: gandirea, imaginatia, senzatiile, amintirile...) noi dezvoltam constiinta de a avea atentie/de a fi atenti. O astfel de constiinta este infranata de ignoranta, iar atentia nu-i va face onorabila prezenta. Evolutia constiintei a atentiei este necesara pentru un proces de cunoastere, indeosebi insasi atentia nu necesita o evolutie, fiindca ea este un fenomen inca mai complex, dar si mai complet decat ne pare. Astfel, avem parte de o constiinta a fiecarui proces psihic ce exista in detrimentul vointei noastre. Spre parerea mea, gandirea nu e statatoare pe sine: ea necesita alte capacitati: memoria, atentia, cunoasterea etc. Asa ca gandirea depinde si de alte subventii psihice. Si iti spun din experienta aceasta idee cu evolutia constiintei de a avea atentie si nu atentiei (eu vad atentia ca pe un fenomen psihic absolut ce nu necesita altfel de evolutii, caci deja este).
Daca ai o memorie buna si acel lucru te intereseaza poti retine probabil 70-80% din ideile generale pentru ca maruntisurile nu prea, dar sa le poti lega de ceva acolo
acum depinde ce se intampla cu informatia dupa, posibil sa o pierzi dupa un timp mai scurt sau mai lung ori sa o tii minte o viata.
depinde mult de individ si de mediul in care el traieste, de cercul lui de cunostinte...
sunt multi factori
Daca informatia te intereseaza, creierul tau va retine la inceput un procent mai mare, dar apoi va structura informatia si o va comprima. Nu vei retine in cele din urma prea multe, in afara cazului in care deja ai unele cunostinte in domeniul respectiv si vei putea face conexiuni mai usor.
Alex99_5691 întreabă: