Vapori de apa la limita de condensare atunci cand in anumite conditii de presiune si temperatura, atmosfera mediului respectiv are o umiditate de 100%
Sunt vapori de apa. Deoarece sunt multi vapori ai impresia ca e alba, deoarece lumina reflectata printre picuri iti da impresia ca e alba
Ceaţa este un fenomen meteorologic, care constă dintr-o aglomeraţie de particule de apă aflate în suspensie în atmosferă în apropierea suprafaţei solului, care reduce vizibilitatea orizontală sub 1. 000 de metri.
La o temperatură dată, cantitatea de vapori de apă din aer se poate mări substanţial (de exemplu, în urma evaporării intense a apei din sol), până când vaporii devin saturaţi. De cele mai multe ori, vaporii de apă nu ating punctul de saturaţie doar datorită evaporării şi/sau condensării, dar pot deveni saturaţi prin răcire, dacă temperatura aerului coboară mai jos de aşa-numitul "punct de rouă", care este temperatura la care vaporii de apă din aer, aflaţi la o presiune constantă, devin saturaţi şi încep să apară primele picături de lichid. În această stare, din cauza suprasaturării, vaporii nu mai pot să se afle numai în stare gazoasă şi încep să se condenseze în mici picături de apă care, fiind în suspensie în diferite straturi de aer aflate deasupra suprafaţei solului, micşorează transparenţa aerului, provocând fenomenul căruia i se spune ceaţă.
Atunci când vizibiltatea orizontală este cuprinsă între 1. 000 m şi 5. 000 m avem de-a face cu fenomenul numit negură sau pâclă.
Tabloul Impression - Brouillard (Impresie în ceaţă) de Claude Monet
Uneori particulele de apă din aerul de la suprafaţa solului refractă astfel lumina, încât acesta apare opalescentă, lăptoasă.
Ceaţa este mai frecventă toamna şi primăvara, când temperaturile sunt mai scăzute şi vaporii ating starea de saturaţie la o cantitate mult mai mică în unitatea de volum decât în timpul verii. Ceaţa se formează îndeosebi dimineaţa şi seara.
Ceaţa se formează mai frecvent în văi unde temperatura este mai scăzută şi umiditatea este mai mare.
Practic, ceaţa este un nor aflat în contact cu solul. Ceaţa se distinge faţă de nori numai datorită faptului că norul nu atinge suprafaţa pământului. Acelaşi nor, considerat astfel de la altitudini joase, poate deveni ceaţă la altitudini mai înalte, de exemplu la vârful unor dealuri sau munţi.
Condiţiile de formare a ceţii sunt strâns legate de existenţa concomitentă a umidităţii de la sol (între 90-100%), un vânt în general calm sau cu viteză de până la 3 m/s şi a unei inversiuni termice (creşterea cu înalţimea a temperaturii aerului) la sol. Dacă una din aceste condiţii nu e realizată şansele de formare a ceţii sunt foarte mici. Din punct de vedere al cauzei formării ceţii pot fi distinse cauze termice şi cauze dinamice. Astfel, răcirea radiativă produsă în timpul nopţii poate fi enumerată ca principală cauză termică, iar advecţia termică (deplasarea unei mase de aer cu o anumită temperatură peste o masă de aer cu temperatură diferită), ca principală cauză dinamică, însă pot exista şi cauze complexe, având ca şi origine mai mulţi factori.