Ştiinţa a relevat faptul că femeile sunt mult mai geloase dacă află că partenerul lor s-a îndrăgostit sau este ataşat emoţional de altă femeie decât dacă acesta a întreţinut o relaţie sexuală, amanta neînsemnând nimic mai mult pentru el decât o simplă parteneră de sex.
În cazul bărbaţilor, lucrurile stau taman pe dos. Bărbaţii nu manifestă gelozie prea pronunţată în cazul în care partenera lor are sentimente contradictorii sau se îndrăgosteşte de un alt bărbat în schimb manifestă la fel de multă furie/gelozie în cazul în care aceasta întreţine raporturi sexuale cu un alt bărbat.
Sursa:
1. http://www.livescience.com/culture/090430-infidelity-gui lt.html
2. http://www.livescience.com/culture/sex-jealousy-100129.h tml

Întrebări:
1. Ce părere aveţi?
2. Vă simţiţi încadrabili în acest studiu? De ce da?/De ce nu?

Dau 50 RON pe o viza, pentru stabilire in Panama. Am inteles ca aia fac greva la canal, iar eu vreau sa las vapoarele sa treaca dincolo, luand spaga. Cica au astia nevoie de vamesi "seriosi"(la noi locurile sunt ocupate).
P. P. Sa vezi atunci gelozie pe vecini si alte "foste".

@TILICA (răspunsul al doilea): Despre psihologi n-am idee câţi ce, şi cum stau cu ţiglele pe casă. Cert este însă că mulţi psihiatri recunosc că "Singura diferenţă dintre noi (medicii psihiatri) şi pacienţii noştri, este deseori doar certificatul care atestă că noi suntem sănătoşi".
@NOname: Care prima întrebare? Că eu n-o văd. Cel puţin nu în acest topic. Cât priveşte ce mi se pare mie firesc în materie de gelozie, am spus-o de nenumărate ori pe-aici şi o repet: Nimic!
Eu întotdeauna am preferat şi prefer să investesc în a nu-i da motive partenerei să mă înşele decât să învestesc în a-mi pune întrebări (care deseori pot da în ridicol!) dacă mă-nşeală sau nu. Prefer să investesc în a-i da încredere în mine şi a o face să se simtă bine în preajma mea şi, coroborat cu o deschidere completă în materie de discuţii despre absolut orice, mereu a funcţionat şi practic nu a avut motive întemeiate să mă înşele. Dacă cumva vreodată voi fi înşelat în ciuda acestui mod al meu de tratare a problemei, atunci (pe lângă probabil nervii de moment) voi fi împăcat pe termen lung că am făcut ce-a ţinut de mine să previn asta fără să-i lezez intimitatea partenerei.
În viziunea mea, gelozia se naşte din neîncredere şi lipsă de iubire, coroborată în unele cazuri cu paranoia, prostie, egoism, superficialitate şi posesivitate, sentimente şi atitudini care, în mod evident, nu prea au de-a face cu iubirea.
@fabiola: Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu personal nu am pierdut din vedere iubirea. Nu înţeleg cum poate cineva crede că dezbătând sau studiind comportamentele oamenilor poate scăpa din vedere iubirea în sine.

Vreau să-ți propun un site:
http://www.laddertheory.com/
Sunt vreo 10 pagini de citit.

Mersi pentru raspuns! Desi, nu vorbeam neaparat de teama de a fi inselat, ci de respingerea ideii de a imparti atentia, dragostea persoanei iubite cu alt cineva. Un lucru egoist, dar foarte uman. Pana si un copil este gelos (nu obligatoriu), atunci mama lui mai aduce pe lume inca un suflet, si nu cred, ca il putem acuza de faptul, ca nu si-ar iubi parintii... dragostea e si egoista, n-ai ce sa-i faci.
In primii ani de relatie "retetele" tale, care mi se par foarte bune (si eu merg cam pe aceleasi principii), sigur vor functiona, insa nu stiu, daca vor fi la fel de eficiente (suficiente) odata cu trecerea anilor, cand va interveni plictiseala si monotonia. Dar succes! Iti doresc sa mearga. Poate mai vorbim pe aceasta tema peste 3-4 ani.
Iar prima intrebare era...
http://www.youtube.com/watch?v=hq2KgzKETBw.
Dar cred, ca indirect mi-ai raspuns deja...
Numai bine!

@NOname: Am crezut că ai pus melodia aia că-ţi place ţie sau ca dedicaţie pentru cineva. Personal nu-mi place Bryan Adams. Nu consider că are o muzică de proastă calitate ci pur şi simplu nu-mi "stârneşte" nimic.
Dacă aia era întrebarea, am răspuns şi aici dar sunt convins că ai văzut şi alte răspunsuri de-ale mele.
În altă ordinde de idei, însă, aia cu fraţii şi cu gelozia pe fratele mai mic e o cu totul şi cu totul altă poveste.
Practic, nu cred că există familie cu mai mult de un copil, în care fraţii mai mari să nu fie discriminaţi în dauna celui mai mic (a mezinului). "Vina" pentru asta aparţine de cele mai multe ori mamei care-l priveşte pe mezin ca fiind mai firav, dat fiind faptul că a fost conceput mai "târziu". Cu cât a fost conceput mai târziu, cu atât discriminarea faţă de fiul/fiica mai mare e mai acută.
Cât priveşte "reţetele" mele, până acum au funcţionat de fiecare dată şi nu am greşit niciodată acceptând lângă mine pe cineva care îndeplineşte reţetele mele atent planificate şi totodată n-am greşit respingând pe cineva care nu se potriveşte reţetelor mele şi, de asemenea, n-am greşit până acum neacceptând lângă mine pe cineva ce am respins deja o dată.
Cât despre posibilitatea ca aceste principii (sau "reţete" cum le spui tu) să dea greş sau să se schimbe în cazul relaţiilor foarte lungi, prefer momentan să nu mă gândesc la asta.
Prefer să trăiesc în prezent. Am o relaţie foarte fericită şi locuiesc cu iubita mea care a trecut de "reţetele" mele.
De ce să-mi fac sânge rău gândindu-mă la ce-i mai rău care e posibil să se întâmple (sau nu) peste 5 ani? La naiba, poate până peste 5 ani mor! Sau poate peste 5 ani n-o să-mi mai pot permite (financiar) să locuiesc cu ea. Orice se poate întâmpla. Prefer să înfrunt doar problemele reale şi doar atunci când apar căci şi-aşa sunt destule. De ce să-mi fac sânge rău şi pentru probleme ipotetice care s-ar putea sau nu să apară?
Despre plictiseală, ce pot să zic. Nu neg faptul că ea s-ar putea plictisi să-mi vadă moaca în fiecare zi. Cât despre monotonie mă îndoiesc că aceasta va apărea întrucât şi eu şi ea suntem pasionaţi de călătorii iar eu cel puţin parcurg anual câteva mii de kilometri cu trenul prin România şi prin împrejurimi.
Sunt atâtea frumuseţi în ţara asta sau în apropiere de văzut încât e păcat să nu le-mpart şi cu ea şi nu ne-ar ajunge toată viaţa să le vedem pe toate astfel că, greu de crezut că ne vom plictisi sau că vom deveni monotoni.
În principiu, cine trece de "reţetele" mele, doar pe criteriu de geografie(se mută foarte departe de România - aşa cum a făcut prima fată care a trecut de "reţetele" mele), violenţă fizică (mă loveşte ea sau mă calcă atât de tare pe nervi de-o lovesc eu - nu s-a-ntâmplat pân' acum), sau înşelare dovedită (să văd eu cu ochiu' meu!), mă poate îndepărta. În rest, eu mă plictisesc greu .
Salutare.

Frumos raspuns, sanatoasa gandire... Bafta!
Iar referitor la melodie, la mine nimic nu e intamplator, pana si greselile au o doza de premeditare.
O zi buna! Sper sa fie una cu soare...

Nu am spus nimic de tine, ci, la modul general! Observ ca si tu ai propiile reguli in dragoste, asa cum ai incertituni in timp. Dragostea nu respecta reguli si de aceea consider ca nu merita pierdut timpul cu studii pe tema ei.Mai bine traiesti prezentul asa cum spui, te bucuri de clipa de azi.Ma bucur ca privesti asa, ca gandesti asa!

Bai oameni buni, daca nu va intarit nu va aratati adevarata valoare, asa ca sa nu va suparati pe mine