Nu pot da decat opinia mea personala din momentul de fata cand ma aflu intr-o situatie foarte precara la varsta de 55 de ani si cu doi frati ostili de cand ne-a murit mama. Cred ca cel mai important e sa scoatem cel mai bun din prezent pentru ca viitorul sa fie mai bun si sa murim impacati cu pace in suflet. Sa ne gasim pacea traind in pace cu ceilalti chiar daca cei din jur ne sunt foarte ostili sa nu raspundem cu aceeasi moneda. Chiar daca nu ne asteapta nimic "dincolo" sa plecam in pace si daca este o continuare, o trancendenta sa putem reincepe senini o noua calatorie. Multumesc pentru intrebare draga Jay, raspunzand tie mi-am raspuns inca o data si mie aflandu-ma intr-o perioada de mare cumpana a vietii.
Eu cel putin daca eram in locul dumneavostra faceam in asa fel incat sa ajung la 110 ani ca sa pot enerva statul cu pensia mea. prin alimentatie, sport, program de somn semi fix. si sa ma bucur de viata pentru ca niciodata nu este prea tarziu. tehnic mai aveti inca 55 de veri, ierni, primaveri si ierni de trait. exista o batranica in strainatate care mi se pare ca a trecut de mia de sarituri cu parasuta. moartea este inevitabila indiferent de cati ani are un indivit tot o sa moara la un moment dat. de fapt moartea este cel mai frumos lucru pentru ca fara ea, dumneavoastra nu ati mai fii. totul este in echilibru, si daca le puneti pe toate la un loc si le masurati ajungeti la jumatate, la un punct neutru. trebuie sa existe un motiv pentru ostilitatea fratilor dumneavoastra.
Oricât am încerca să evităm sau să înlăturăm suferinţa, durerea, nefericirea, trauma aceasta sunt parte constitutivă a condiţiei umane şi nu pot fi evitate de nici o fiinţă umană, însă importantă este atitudinea faţă de durere, suferinţă, fericire, faţă de viaţă şi destinulomului in lume, faţă de sine, faţă de celălalt.