Stim ca dragostea adevarata acopera chiar si defectele celui iubit.Cum va raportati la cei dragi cand va gresesc:cu dragoste, sau le reprosati mereu amintindu-le de greselile lor?

Eu tin minte tot, deci am multa "munitie" pentru fiecare. Daca devine ipocrit si o face pe high and mighty, ii cobor pe pamant instant.

Reprosandu-i nu cred ca s-ar plictisi acea persoana daca de cate ori ar gresi ceva eu i-as reprosa dar sa stii ca pana si in dragoste totul are o limita, cel putin pentru mine.eu ii port ierta persoanei iubite o greseala, doua, trei dar cand vad ca el nu invata nimic din greseli si ca pe zi ce trece face alta si alta il las! o persoana nu o poate schimba unu dupa bunul plac! si mai ales fara voia ei.

Cu ambele,cand e nevoie sa le amintesc greselile lor, fac asta fara sa clipesc.Dar trec si cu vederea, adica cu dragoste peste unele defecte.

Depinde de greseala... daca greseste persoana iubita iar eu ii raspund cu dragoste ma pot astepta sa-si repete greselile crezand ca mereu va fi asa.E necesar sa fim tolerante dar in anumite limite

E copilul meu! Il iubesc neconditionat, ca orice mama. Nu ca ar fi greu de iubit. Si, evident, nu ma apuc de dezgropat mortii, mai ales ca trebuie sa fii cel putin idiot sa te apuci sa reprosezi cuiva ca si-a rupt nadragii in gard cand avea 11 ani si ca a udat patul cand avea 2.

Da,il/o ierti odata,de doua ori, insa oricat de mult iubesti, persoana asta nu are dreptul sa se joace cu sentimentele tale.
Normal, apar reprosurile, insa daca dragostea nu mai este impartasita din ambele parti, trebuie sa te convingi singur ca acestia nu mai au nici un rost.

Reprosandu-i unei persoane ceva nu cred ca o ajuti prea mult, insa daca ii arati unde a gresit si ii arati cum trebuie sa procedeze corect, da. Si asa cum a spus si SparklingAngel, e necesar sa fim toleranti, dar in anumite limite.
Sa tinem minte faptul ca a iubi inseamna si a indrepta, lucru pe care il cam uitam atunci cand cineva drag doreste sa ne indrepte, chiar daca pe moment este putin dur.

Greselile se iarta, dar nu se uita. Daca cineva greseste, depinde si de greseala. La cei dragi probabil te referi la familie. In familie totul ar trebui sa fie armonios, dar uneori nu este asa. Apar conflictele. Conflictele pot fi lungi sau scurte, pe motive banale sau serioase. Daca exista compasiune, se poate depasii orice. Exista cazuri in care compasiunea n-a existat si totul se duce de rapa de la unele conflicte. Insa daca la cei dragi te referi si la prieteni(amici)/iubit aici pot da exemplu pe iubitul meu.L-am inselat luni bune cu un tip care s-a dovedit a fi prea imatur si prea dezinteresat de mine, iar iubitul meu m-a iertat...Nu a stat sa se gandeasca prea mult, i-a luat 2 zile. In aceste 2 zile m-am simtit penibil si am realizat unde era ascunsa iubirea adevarata. Si el chiar mi-a dovedit ca ma iubeste. M-a iertat dupa prostia "imensa" care am facut-o...dar asta nu inseamna ca a uitat-o.

Iti dau dreptate, dar un singur lucru nu pot ierta: infidelitatea.

Singurul lucru pe care il reprosez mereu este ca orice chestie nerezolvata se datoreaza neimplicarii indeajuns in problema respectiva.

Flav
Si eu gandesc la fel.Singurul lucru pe care nu l-as putea ierta este infidelitatea.

Cateodata dragostea este oarba si treci cu vederea toate neajunsurile, de aceea nicioadata sa nu iubesti persoana si institutia(aici damn right! ca ma refer la biserica) ce vrea sa profite de tine.

Fanaticdupatine
Eu nu dau bani la Biserica.Merg in vizita la Azilul de batrani, la vaduve.Stiu ce sa fac cu banii.

Am iertat in viata, peste puterea de a ierta a unui om normal.Voi ierta mereu dar atunci cind minciuna depaseste limita rabdarii, amintesc orice amanunt.Nu exista om perfect, dar uneori, se intrece orice limita.Numai bine.