Situațiile sunt atunci când folosești alte baze de numerație(aici vorbind în special de baza 2) însă în baza de numerație normal folosită de noi, adică baza 10, mereu 1+1=2. Există algebra booleană unde se folosesc doar 2 elemente {0, 1} și de asemenea se definesc 3 operații logice, 2 binare și una unară care are operatorii {*,+,!=},!= fiind definit de mine ca fiind negarea(operatorul unar). Desigur că asta e o convenție, cea mai simplă, că dacă mă pun eu pot găsi zeci de metode în a rescrie sau "reinventa" algebra booleană definind oricare 2 numere ca elemente ale ei și oricare operatori care să lucreze cu acestea(chiar și legi de compoziție). În algebra booleană normativă 1 e definit ca valoare de adevăr pozitivă(adevărat), iar + ca și SAU. Dacă ai "Adevăr" sau "Adevăr" obții Adevăr deci 1+1=1. Desigur acestei reguli îi corespunde și o operație algebrică pură adică mai exact (1+1)-(1*1). Sunt 3 tipuri de reprezentări iar asta e cea algebrică. E extrem de important acest tip de algebră.
1 + 1 nu face 2 doar daca calculezi in baza 2.
poti sa demonstrezi ca orice e egal cu orice daca imparti la 0 dar nu poti sa imparti la 0.
Exista niste artificii matematice care la prima vedere sunt corecte, dar de fapt sunt gresit. Niste modificari ale calculelor care trec foarte usor neobservate asa ca, fortand mult ecuatiile, ajungi la 1+1=1 sau tot felul de alte rezultate.
Pentru ca între 1 si 2 sunt o infinitate de numere, gen ia 1, 2 ca punct de referință, pe langa doi poți sa adaugi cifre la nesfarsit si obții un alt număr. De ex 1, 23 1, 234 1, 2345 si tot asa pana la infinit. Daca o iei asa sa numeri de la 1 pana la 2 nu ti-ar ajune nici toata viata ta, la asta se referea profu tau?