Structuralistii se desprind de revelatie ca aparenta/simulacru si se duc mai profund. Vad totul mai de afara ca o structura/tot/plin/organicism, etc. Vad lucrurile ca o totalitate ci nu heterogene.
...? (mai mult)

Question

Structuralistii se desprind de revelatie ca aparenta/simulacru si se duc mai profund. Vad totul mai de afara ca o structura/tot/plin/organicism, etc. Vad lucrurile ca o totalitate ci nu heterogene.

Acest conjunct de realitate pe care il vad ei, ii fac sa afirme ca lucrurile nu au substanta ci sunt schimbatoare, opuse, etc.

1 Se ajunge la vorba lui Platón care spune ca adevarul nu se gaseste in lumea aparentelor, copiilor, timpului ciclic, etc.

2 Heraclit iar vede ca lumea materiala este schimbatoare, multiplicitatea, diferenta, etc.

3 Nietzsche cu eterna reintoarcere iar vede o problemática in cunoasterea fixa si permanenta.

Structuralisti: Deleuze, Louis Trolle Hjelmslev, Ferdinand de Saussure, Lévi-Strauss, Platón, etc.

Cine are dreptate? Parmenide care spune ca cunoasterea este fixa si vede un timp lineal(nu ciclic) sau Heraclit?

Platón face parte din trupa lui Parmeneide care spune ca cunoasterea adevarata se afla in lumea ideilor. 

Aici intra in joc si universalistii, particularistii, relativistii, scepticistii, etc. 


Intrebarea este pusa doar pentru cei care au prea mult timp si vor sa isi omoare timpul cu aceste adevaruri. Ca daca aveam eu timp sa stau cu ele nu mai puneam intrebarea. Este doar o lista de standby pe care eu acum nu am timp sa o parcurg deocamdata. Intrebarea este pentru tineri cu forta si energíe ca nu ma intereseaza sa va fac academie de studiu. Trebuie sa vedeti ce va este útil si sa va cautati painea, dupa aceea lucrurile astea. Deci nu ma intereseaza raspunsul pentru ca eu il am in carti ci INTERPRETAREA VOASTRA, cum intelegeti si sa mai las si eu o urma aici chiar daca nu ajung pana la capat.

VeggieKite · Answer

Din câte știu, Platon nu este in trupa lui Parmenide, dar a fost inspirat de ambii filosofi Heraclit și Parmenide.
Dialogul "Parmenide" prezintă argumentele lui Parmenide in dialog cu un Socrate mai tânăr, învățăcel.
Filosofia lui Platon se poziționează împotriva 
monismului absolut parmenidian.
De asemenea, presocraticii nu "credeau" în Teoria Formelor, adică în existența esențială a unor lucruri perfecte, oglindită în lucrurile imperfecte, pământești. Teoria Formelor(sau a Ideilor) postulează o moralitate obiectivă, universală și fixată din eternitate, concepție căreia lumea moderna îi subscrie, colectiv și inconștient, și astăzi. Creștinismul a fost influențat foarte mult de Platon.

Înclin spre Heraclit și Nietzsche în opoziție cu Parmenide și Platon.
Consider că Natura este ciclică și eternă, că a existat dintotdeauna și va exista pururea; de asemenea consider conceptul de "adevăr metafizic" inexistent.
Există doar conștiință subiectivă, în continuă schimbare dată de contextul socio-politic al epocilor, context influențat de anumite revoluții religioase sau ideologice.