,, Sunt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, după ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie. Dacă totuşi trăieşti, aceasta se datorează capacităţii de obiectivare prin care te eliberezi prin scris de acea încordare infinită.
Creaţia este o salvare temporală din ghearele morţii".
Ce părere aveţi despre gândirea filosofului Emil Cioran?
Sunteţi de acord cu acesta? Să fie oare creaţia cea care ne salvează din ghearele morţii?
@Rosinanta
Spui ceva pe acolo la care m-am gândit şi eu mult timp. Poate că îmi mai place să vorbesc filosofii deşi nu am citit propriu-zis niciun filosof (da, sunt ignorant). Totuşi, am un motiv pentru asta şi oarecum (dacă ţi-am înţeles bine răspunsul) l-ai atins şi tu. De la filosofi evit să iau altceva decât citate. Căci majoritatea filosofilor au spus totul dintr-o singură privinţă, a lor. Chiar dacă ea a fost documentată sau a ţinut cont de ce este în jurul lor, tot din punctul lor de vedere. Nu, nu atac subiectivitatea deloc, doar spun faptul că fiecare om are sentimentele sale proprii (pe care le simte la intensitate diferită faţă de ceilalţi oameni) şi propriile sale temeri, astfel, fiecare ar trebui să aibă propria lui părere despre tot ceea ce îl înconjoară. Este bine că aceşti filosofi iluminaţi ne mai ating cu raza lor de înţelepciune cât să ne ghideze spre cel mai apropiat punct al adevăratelor noastre sentimente şi simţuri, însă de acolo până în punctul unde acestea se află mai este un drum pe care fiecare ar trebui să-l facă singur. De aceea eu apreciez mai mult filosofia empirică decât una generală, acceptată în unanimitate de toată lumea.
Cât despre citat pe mine m-a marcat mai mult prima parte...m-a dus cu gândul la Lupul de stepă al lui Hesse deoarece Harry (protagonistul) credea exact acelaşi lucru. Pentru el era mai rău o zi liniştită, nici fericită nici tristă decât o zi de-a dreptul cumplită. Aştepta ceva special...trăind normal, în limite impuse de societate de multe ori ne împiedică să ajungem la această margine a existenţei (nu vorbesc de latura negativă, ci de cea superioară). De multe ori ne temem să iubim cu adevărat sau să ne încredem cu adevărat în cineva din cauza unor norme sociale nescrise care mi se par cam inutile practic.
Da, ştiu, am aberat rău de tot şi ştiu, mă aştept la o grămadă de critici. Dar critica nu poate fi decât constructivă, nu? 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Fara sa ma pierd in increngatura filosofiei NU, nimic nu te salveaza din ghiarele mortii, creatia este dor o amagire si ramaii doar in constiinta unora dupa moartea fizica, nimic mai mult. Nu imi doresc ca model de viata Cioran, omul asta si-a cautat nefericirea cu lumanarea, cred ca stiu mai bine ca el sa ma simt mai bine pe o pajiste unde paste o vaca, sa respir aerul curat sa ma relaxez privind-o pascand si atat, fara sa fac filozofia pascutului si locul unde baliga cazuta metamorfozeaza locul dand nastere...bla bla bla pana ajungea la sinistrul gand, de ce traiesc?
Răspunde
Mai animalX @Rosinanta, si pe mine ma doare in flex de Cioran, tu il adulezi ca "si-a pastrat demnitatea fugind" (daca si asta e demnitate imi omor caprele singur) insa eu nu si stii de ce, pentru ca prin 1936 era sustinator al totalitarismului, si iata ca atunci cand in Romania s-a instaurat totalitarismul a fugitin lumea libera (in Franta), nu inteleg ce te doare!? lasitatea lui. Ce sa inteleg de aici, sustin totalitarismul pentru voi dar eu vreau lumea libera s-au viata e suportabila in iad privita din rai.
Mana in foc o bagam ca scuza asta i-o gasesti si ai anticipat-o, daca in perioada antebelica era sustinatorul nazizmului, fascismului, totalitarismului, si afirmatiei "ce a pierdut omenirea daca viata unor imbecili a fost luata" (este vorba de evreii din "Noaptea cutitelor lungi") ce ma face sa cred ca peste noapte s-a schimbat avand convingeri puternice in sensul aratat mai sus. Macar de-si facea mea culpa.
Nu inteleg de ce oameni vrea sa anuleze legile naturii prin ghidusii de cuvinte!? Pai daca vrem sa spunem ca "orice creator autentic se salveaza din ghiarele mortii prin opera lasata in urma" atunci ce putem spune de mari conducatori criminali ai lumii!? Acestia sunt mortii? Nu, sunt chiar mai vii decat Cioran si alti ca el, nazizmul lui Hitler si acum este in sangele unor indivizi si se manifesta ca atare(vesi miscarile neonaziste "o masca pe fata nazimului", sic) pe Ceausescu si acum il doresc unii etc.
Imaginatia este sursa de creatie. Creezi cu scopul de-a iesi din umbra. Initiativa pozitiva te salveaza din ghearele mortii, nu creatia. Creatia este doar rezultatul veleitatii pozitive.
Orice creator autentic este salvat din ghearele mortii de opera lasata in urma; dar,desi pare greu de crezut,si noi, oamenii de rand, lipsiti de geniul creator de capodopere suntem nemuritori:invingem moartea prin copiii nostri.Asa incat, eu nu-l invidiez pe Cioran; ii admir opera si imi privesc fiul:peste 100 de ani fiecare dintre noi s-ar putea sa dainuiasca...el in scrierile sale, eu in genele lasate mostenire urmasilor...Fiindca,alaturi de Creatie, Iubirea salveaza omul de la pieirea vesnica.
Fanaticdupatine,
Am citat din cartea,, pe culmile disperării".
Acolo scrie "temporal".
Eu, din principiu, sunt de acord cu tot ce a scris Cioran. Fara creatie, am fi sigur morti. Tot ceea ce facem in timpul vietii noastre este creatie. Suntem creatorii propriei noastre vieti. Altfel, viata nu ar avea niciun rost.
Revin si eu cu un raspuns. Continuarea la ceea ce ai scris aici este:
"Simt cum trebuie sa plesnesc din cauza a tot ce-mi ofera viata si perspectiva mortii. Simt ca mor de singuratate, de iubire, de disperare, de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi. Este ca si cum in orice traire m-as umfla ca un balon mai mare decat rezistenta lui. In cea mai groaznica intensificare se realizeaza o convertire inspre nimic. Te dilati interior, cresti pana la nebunie, pana unde nu mai exista nici o granita, la margine de lumina, unde aceasta este furata de noapte de acel preaplin ca intr-un vartej bestial esti aruncat de-a dreptul in nimic. Viata dezvolta plenitudinea si vidul, exuberanta si depresiunea; ce suntem noi in fata vartejului interior care ne consuma pana la absurd? Simt cum trosneste viata in mine de prea multa intensitate, dar si cum trosneste de prea mult dezechilibru. "
Dincolo de omul trist, de "impacatul" (in opinia lui Tutea) cu apostolul Pavel, de "scepticul de serviciu"... dincolo de toate astea, in opinia mea sta un om curajos: Emil Cioran. In anumite puncte ale vietii cu totii simtim asta:"Simt ca mor de singuratate, de iubire, de disperare, de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi.". Dar cati avem curajul sa o spunem? Dar sa mai o si scriem? Dar sa mai si publicam?
Cioran spunea ceea ce altii nu aveau curajul sa asterne pe o hartie. Toata disperarea lui e disperarea tuturor, atata doar ca el s-a aflat mereu 'pe culmile dipserarii'. Opera lui a fost considerata tratament de ordin psihic pentru suferinzi (crezi sau nu, asa e).
Il putem critica oricat, nu conteaza, din punctul meu de vedere ramane unul din cei mai curajosi si veritabili filosofi din toate timpurile.
Filosofii filosofeaza ineptii.Ma indoiesc ca Cioran si-a trait o mare parte a vietii la extremele ei,gustand din plin din senzatiile unice ce ti le ofera si intr-un final clacand,dorindu-si cu ardoare sa revina in monotonia zilnica a muritorilor de rand.
Si chiar de ar fi fost asa,inseamna ca este un norocos,majoritatea nu pot creea nici macar randuri in care isi pot descrie sentimentele.E greu sa-ti pui gandurile pe foaie,mai ales cand nu esti vr´un pui de filosof,scriitor, pictor etc.
Pana si el a zis ca este o salvare temporara, pentru ca si creatia isi are limitele trasate in acelasi intelect din care se naste.Imi imaginez ca se referea la salvarea sufletului prin creatie, nu la moartea fizica.
Raspunsul la ultima ta intrebare: Nu!
Emil Cioran a scris punand accent pe estetic. Apoi s-a gandit sa aiba si o relevanta.Mi-aduce aminte de Eminescu si lucrarile sale "geniale" : El visa la lucruri marete, ea vroia doar implinirea eroticului in natura. Ciudat cum functioneaza(sau nu) mintea umana.In rest deja au zis toti ce era de zis. Unii filozofeaza, restul deja stiu despre ce e vorba.
Dante, Shakespeare, Dostoievski, Balzac - daca vrei trecem si in alte domenii ale artei si creatiei - Michelangelo, Da Vinci, van Gogh, van Beethoven vin, cu operele lor, in sprijinul afirmatiei lui Emil Cioran. Creatia devine nu numai o salvare, dar iti confera si nemurirea. Cititi raspunsul mirei.
Fiecare avem viziuni diferite si fiecare dintre noi percepem diferit viata, moartea sau supravietuirea! Ceea ce pentru mine inseamna a supravietui pentru tine s-ar putea sa fie aberant! Daca E.Cioran a gasit "eliberarea" in scris, altul o va gasi in muzica sau in pictura sau poate o va gasi in gesturile simple ori in simple placeri!
Bună.
Nimic și nimeni nu ne scapă din ghearele morții! Suntem victime sigure.
Pa, pa.
Chiar apreciez gandirea aceasta.Pana la urma o viata fara imaginatie ar fi o viata anosta, fara realizari, am trai ca robotii.
Primul lucru care a condus omul de la imposibil la posibil a fost imaginatia (omul si-a imaginat o forma perfecta si a creat roata).
Tot ceea ce vezi este rezultatul imaginatiei omului.Gandestete ca fiecare om are puteri demiurgice, poti crea o lume perfecta, idealul tau in viata prin imaginatie.
In concluzie aceasta stare de reverie denumita imaginatie poate crea dar si distruge depinde cum gandeste aici intervin problemele de mentalitate.
Cioran a fost un "suferind"care, din pacate, nu s-a vindecat niciodata.La un moment dat o viata dura cu lipsuri in dragoste si in special in speranta ca vei fi inteles pentru asta, ne va duce in mod sigur in nihilism.Cioran a facut marea prostie sa creada ca victoria culturii e adusa de cei ca el fara sa tina cont ca aceasta cultura inseamna libertate, inseamna o fericire neinteleasa de intelectul limitat.Cum poate vorbi de "o salvare"in timp ce in creeatia lui n-am simtit decit intunecare? Ar fi trebuit sa tina cont ca fiecare spirit e liber si a incerca sa intuiesti directivele unei gindiri, fara a tine cont ca poate fi imprevizibila, te poti numi cu succes si utopist.
Pentru cei ce se epuizeaza la citirea unui prospect, Cioran poate parea greu de digerat. Ceea ce intelegi tu din ce ai citit te defineste ca om, probabil de asta ai si postat(sa-i cunosti pe ceilalti), ...si daca vrei sa-l pui pe cioran la pamant te rog frumos intai sa editezi ultima propozite din citat, asa nu are sens.
de fapt are, ne gandim la salvarea ce apare in timp si ne face sa trecem peste momentul respectiv, sau mai bine spus roadele creatiei pentru ca nimei nu scrie degeaba si fara scop. eliberarea creativa aduce beneficii psihice, vezi cazul de fata. Temporar sau temporal? cum e?
Ma doare rau sa vad ca ceea ce gindesc cu adevarat e luat drept critica la adresa lui Cioran pentru ca l-am admirat si l-am iubit pentru ca si-a pastrat demnitatea fugind cind altii deveneau lingai, pentru cultura vasta in mai toate artele (nu stiu daca si in sport) dar asa cum el si-a pastrat libertatea cred ca sintem datori s-o pastram pe a noastra spunind exact ce gindim.
M-ai dat pe spate hombre.Multumesc.Vizavi de Cioran,cind l-am descoperit eram un tinar indoctrinat deja de regimul respectiv si aveam aceleasi indoieli ca tine si ca multi altii, dar totusi creatia lui ma fascina dincolo de convingerile sau ideile politice. Daca observi, umanismul exista dar e perceput diferit.Multumesc inca o data.O zi buna dom'hombre.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
