Sunt prea putini oameni astazi care ne reamintesc să nu fugim de suferință cu orice preț ci s-o îmbrățișăm cu demnitate.
Ce parere aveti?
Ordonare:
După relevanţă
Ce crezi, ar trebui doar s-o îmbrăţişăm cu demnitate atunci când vine? Sau, în caz că n-a venit s-o chemăm noi cumva, să-i creăm condiţii ca să vină? Asta în ideea că suferinţa te purifică, te înalţă.
RăspundeCategoric nu trebuie sa chemam noi suferinta. Asta ar fi o prostie. Iar prin "a o imbratisa cu demnitate" inteleg sa o invingi fara sa te lasi tu invins de ea. Prin "a fugi de suferinta" ma refer la consumul de alcool, droguri sau pornografie pentru a fugi de suferinta, a uita de ea pe moment. Asta mi se pare o atitudine gresita si pierzatoare.
Răspunde 
De suferinta nu poti sa fugi.Suferinta apare in viata noastra si face parte din viața noastră.
Spre exemplu daca te imbolnavesti clar suferi, dar trebuie sa te menții cu capul pe umeri si sa ai răbdare să te vindeci. Daca apare cineva in viata ta, ce la un moment dat te face să suferi.Trebuie să conștientizezi ca nu mai ai cum sa schimbi asta dar trebuie sa înveți din greseli si sa faci alegeri cu cap pe mai tarziu.
Ai dreptate, dar eu prin "fuga de suferinta" ma refeream la faptul ca unii oameni (mult prea multi din pacate) se folosesc de droguri, alcool, pornografie sau orice alta cale de scapare pentru a fugi de suferinta. Asta inteleg eu prin "fuga de suferinta"
Sunt multe persoane ce cred ca daca se drogheaza acum sau beau scapa de necaz, dar necazul tot acolo e din pacate.Asa ca da, trebuie sa acceptam si siferinta in viata noastra si sa lasam extremele deoparte.
Si totusi imi bantuie prin cap expresia ca unele victorii de coboara, altele te inalta.
Nu trebuie sa imbratisezi cu demnitate chiar orice rahat sau flegma. Mai poti sa le si eviti...
N-aș numi orice "rahat sau flegma" suferinta.
E interesant ca prin intrebarea asta mi-am dat seama ca lumea nu prea se impaca pe definitia cuvantului "suferinta".
Cred ca ar trebui sa facem diferenta dintre mici inconveniente si suferinta in adevaratul sens al cuvantului.
Eu unul prin suferinta inteleg o stare de disconfort major pe o durata relativ lunga de timp cauzata de un eveniment traumatizant.
Imi raspunde un utilizator ca "ia o pastila daca te doare capul si ia o haina daca ti-e frig". Lucrurile astea nu sunt suferinte, sunt inconveniente minore usor de rezolvat. Suferinta e ceva mult mai grav si mai serios.
Luata cum doresti, in sens larg sau in sens restrans, fuga de neplacere este prima reactie.
De ce este anormala?
Depinde cum se manifesta acea fuga. Eu cand am zis "fuga de suferinta" ma refeream la utilizarea alcoolului, a drogurilor sau a pornografiei pentru distragerea de la suferinta.
Din pacate foarte multe persoane reactionaza in felul asta la suferinta. Cauta mereu substante care sa le amorteasca durerea psihica. Suferi? Baga alcool pana nu mai stii cum te cheama.
Asta e fuga de suferinta prin placeri de moment si e o tactica care in cele din urma se dovedeste sinucigașă.
A evita pur si simplu suferinta e normal si benefic, dar cand deja suferi si vrei sa "fugi" si sa-ti gasesti mangaierea in alcool atunci avem o problema.
Decat sa tratezi asa suferinta mai bine ti-o asumi si o rezolvi sanatos fara comportamente degenerate si nesanatoase.
Nu neaparat sa faci dragoste cu ea, dar e bine sa fii pregatit cand vine momentul, ca e o boala, ca pierzi pe cineva, ca iti iei un pumn in fata sau investesti intr-o afacere si pierzi bani, e bine sa fii pregatit, cand te loveste ceva sa nu te doboare complet.
Sunt peste tot, de fapt. Caută la categoria de "self help/dezvoltare personală", și găsești fără număr. Totuși, 90% (am dat și eu un procent la plesneală) dintre aceștia fac doar marketing pentru a vinde ceva, doar să facă business.
Dacă te referi la "oameni de calitate, care spun, arată, practică, și dovedesc", atunci da, sunt foarte puțini.
Prin a "imbratisa suferinta" inteleg a o asuma cu responsabilitate si a gasi o solutie responsabila ca s-o invingi. Pentru mine expresia "a imbratisa" e sinonima cu a asuma
Pentru mine cine a comis-o, ala sa și-o asume. Îmi rezolv problemele și-am terminat-o cu trouble makerii. Normal ca sunt putini pentru ca nu funcționează eficient. Cine a comis-o trebuie sa o rezolve, dacă nu, o rezolv eu și am terminat-o cu cei care fac greșeli peste greșeli la nesfârșit. Din experienta îți zic ca se ajunge la același rezultat doar ca mult mai târziu (asta pentru ca a fost un caz în familie). Nu se lasă. Dacă e vorba de deces sau alte probleme de genul atunci trebuie pur și simplu sa treci peste și sa mergi mai departe. Astia cu ''îmbrățișează suferința'' din zilele noastre, mare parte din ei, sunt niște yogi care se vor a fi iluminați. Dar și în yoga abordarea este de genul : cei care provoacă suferință au venit special pentru asta și acesta este scopul lor prestabilit. O misiune grea și bla bla bla. Iar tu nu te încarca cu acțiunile altora, detașează-te. În momentul în care vrei sa te apuci de asta ar fi bine sa te gândești ca asa cum 'îmbrățișezi suferinta'' trebuie sa renunti la tot. Poate la munca ta de-o viata, poate la familie etc. Pentru cei care stau și postează video-uri pe YouTube în calitate de mari guru, pentru 99% din ei chestia asta nu s-a întâmplat. Prin urmare nu știu despre ce vorbesc acolo...
P. S. Viata cuiva nu este despre a hali în continuu problemele generate de alții. De cata suferință provocata de tine însuți ai avut parte?
Părerea mea e că acei oameni care fug de suferință au un psihic slab sau sunt prea răsfățați, comozi, și nu vor să dea piept cu suferința, deoarece le este teamă că nu vor face față sau le vor ieși vulnerabilitățile la suprafață.
Eu consider că suferința e benefică, deoarece smerește omul, îl întărește, îi oferă experiență de viață.
Nu știu dacă e o interpretare tocmai ok.
Adică dacă un om e mai inteligent și știe să ocolească problemele, suferințele, necazurile, atunci poți spune că nu e smerit?
Am mai citit interpretarea asta undeva, cum că cei mai ascuțiți la minte n-ar putea fi niște oameni smeriți.
Pe de altă parte ar fi vreo diferența între "cei care fug de suferință" și "cei care știu să evite suferința"?
De ce să fie obligatorie suferința? Poate fi un fel de vaccin?
Bun,vine iarna e frig îmbrăcate sau nu fugi de suferință rabdă frig 
te doare capul i-a o pastila, sau nu fugi de suferință așteaptă până îți trece de acord că sânt suferințe de care nu poți fugi, dar sânt multe de care poți, și cred că fugim cu toții de ele
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
