Suntem noi insine sau suntem produsul societatii/comunitatii din care facem parte? Cat de usor/greu va este sa va exprimati propriile pareri si sa le acceptati pe ale celorlalti?

In mare parte suntem produsul societatii, dar avem si cate ceva propriu - unii mai mult, alti mai putin, alti(probabil) deloc. Sunt persoane care nu se descurc singure, au nevoie de lideri, sa fie manipulate si sunt persoane care vad dincolo de ce a stabilit societatea.

Orice ne afecteaza, cand se uita ceva, altceva se adauga, perpetua schimbare.
Toti suntem o natie de Frankenstein, facuti din societate, legati de experiente.
Cum suntem noi modelati? de mediul familial pana la o varsta, apoi de mediul social, de prieteni si societate.
Toata lumea "fura" ca si mine, ca vrea sa fie ca acea persoana, sau ca vrea sa se integreze intr-un anumit grup.

Depinde cu cine vorbesc, daca vad ca am cu cine sa ma "cert", razboi in toata regula iese, daca vad ca omul isi vede doar opinia sa ca si purul adevar si nimic nu ajunge la nivelul sau, prefer sa plec si sa nu devin Don Quijote si sa ma lupt cu morile de vant.
Mai nou spun ce am de spus si gata, nu ma mai cenzurez ca sa par "cool" sau ca sa fiu acceptat, singuratatatea este simpla, este multumitoare si nu ma poate surprinde cu nimic.
Accept parerile celorlalti atat timp cat sunt cat de cat logice si verosimile, sau ca sa ma convinga.

Nici usor, nici greu, ci firesc. Vorbim aici de pareri si nu ma doare nici sa le spun, nici sa le accept. Asta nu inseamna ca accept sa si fac tot ce mi se spune si ca tin cont, tot timpul, de parerile altora.

N-am nici cea mai mica problema cu parerea celorlalti, e conceptia lor, uneori am retineri in a-mi exprima parerea din diferite motive;
cam asta facem aici invatam sa fim noi insine, exista o mare influenta a socientatii insa pe zi ce trece fiecare suntem mai prezenti

Omul este o fiinta sociala. Nu ar avea niciun sens ca fiecare sa traiasca ca un Robinson Crusoe sau ca ala din Life of Pi. Traind in societate, sigur ca invatam unii de la altii, ne modelam reciproc. Societatea ne slefuieste cam cum reuseste asta apa unui râu cu pietrele peste care trece. Dar, cum ziceam mai devreme, sunt multe "lumi" intr-o societate si trebuie sa avem grija cu care decidem sa interactionam. Nu am vrea, de exemplu, sa fim modelati de lumea interlopa.
Imi este destul de usor sa imi exprim propriile idei, dar si sa le accept pe ale celorlalti, dupa ce, bineinteles, le trec prin propriul discernamant.

Pe cat posibil, incerc sa-mi pastrez ''identitatea''...rareori accept parerile celorlalti insa deseori le respect.
Numa' bine

Salut! Suntem produsul societatii.Majoritatea accepta tot timpul parerea altora chiar daca nu sunt de acord[ne si eu].

Unele persoane pur și simplu trăiesc pentru alți, le este frică de părerea celor din jur.
Și da, suntem produsul societății dar mulți nu recunosc asta.

Suntem hibrizi. Suntem si si.

Dar cel mai important este sa ramanem noi insine, cu opiniile si viziunile proprii despre lume si vviata si nu sa adoptam ce adopta toti in turma si pe negandite.
Suntem influentati dar asta depinde cat lasam noi sa ne influenteze, ce alegem sa treaca de bariera si ce nu.

Sunt cazuri cand imi e usor si natural sa-mi exprim parerile dar exista si situatii cand nu o fac sau imi e greu sa fiu inteleasa pentru ca nu se gasesc mereu persoanele care sa te inteleaga si nici acel gen de situatii in care te simti in largul tau pentru a face asta.
te temi des de respingeri sau luat in ras. Tocmai asta este bariera peste care trebuie sa trecem.
Sa ne exprimam liber, pentru ca prin cuvinte ne definim felul nostru unic de a fi indiferent de parerea maselor.

Toate parerile celorlalti trebuie ascultate cand se cer ascultate. Dar nu suntem obligati sa le acceptam sau sa le adoptam ca facand parte din noi decat atunci cand le analizam si consideram ca ne definesc intr-o anume masura.

E imperativ sa invatam sa ne ascultam reciproc. Pentru ca asa cum noi avem nevoie sa fim ascultati si intelesi, tot asa au nevoie si ceilalti si toata lumea. E vital.

Imi place sa sustin ca noi suntem produsul a cea ce gandim.

Gandim ca niste sclavi intreaga societate este ca o turma de sclavi (de oi)
Sti care este vorba romanului? ''capul plecat sabia nu-l taie''
Suntem si am fost un popor de sclavi invadatii de mai multe popoare, avem acest spirit de ''predare'' de multumire cu nimicul pe care nici macar nu-l avem, putem vedea asta si in vorba batranilor ''Asta este''.


Frica de exprimare este un instinct ''al turmei'' care era prezent si acum sute de mii de ani cand traiam in triburi.

Bună!
Normal,suntem produsul societăţii.Mie uşor să îmi exprim părerile, deşi nu sunt prea folositoare.

Sunt eu insumi
imi este usor sa-mi exprim parerile si mereu atrag atentia insa multi ma considera nebun
nu accept parerile altora, nu tin cont de ele, pur si simplu nu-mi pasa de parerile altora

Chiar daca sunt diferit de ceilalti indivizi produsi de societate, eu tot produsul ei raman si sunt trecut la prosus defect din fabrica.Masinariile astea umane care ne conduc mai dau si erori. Daca functionez bine ca produs, inca nu pot fi etichetat si expus in vitrina de fata cu altii.
Poti accepta unele pareri fara sa fie necesar sa-i dai si dreptate unuia, e suficient sa stii cam cum functioneaza. Oricum, intelegerea e un sacrificiu prea mare.Nimeni n-o sa piarda timpul sa te analizeze si sa-si puna intrebari de ce gandesti asa.De aceea multi aleg sa intre intr-un tipar usor de digerat, ca sa se faca intelesi.

Depinde, sunt mai multe variante de raspuns... Aici intervine constiinta si gradul de ipocrizie a omului. Unora le este frica sa se afirme din cauza posibilelor "pedepse" din partea societatii, altii isi minte propria fiinta pentru a intra in ea. Mie personal imi este foarte usor sa ma opun comunitatii... Cum? Nu imi pasa. Ma uit in jur si vad ca nu-i usor, dar daca incerci o data, te obisnuiesti :3

Suntem produsul societatii, altfel nu s-ar mai cordi fetitele la 12 ani.

Asta depinde de fiecare persoana in parte... daca suntem siguri pe noi si avem caracterul nostru,care este diferit de ceilalti,atunci chiar daca suntem judecati de ceilalti nu trebuievsa le dam importanta,chiar daca am fi ca ei,oamenii tot ar gasi ceva rautacios sa spuna despre o persoana,asa ca mai bine esti tu multumit de tine,si iti pastrezi caracterul asa cum e,fara sa iti pese de ceilalti.Da,uneori este greu sa iti exprimi parerile,dar consider ca atunci cand parerile tale sunt bazate pe adevar si pe diferite virtuti,atunci poti sa le exprimi in public, insa daca parerile tale ii pot afecta pe celalti intr.un mod neplacut, cred ca ar fi de preferat sa le tinem pentru noi, si trebuie sa acceptam parerile celorlalti pentru ca mai bine acceptam un adevar dureros, decat o minciuna.