Suntem organisme aparute intamplator, pe o planeta intamplatoare dintr-o realitate coplesitor de vasta, probabil infinita in dimensiuni. Nu avem un scop anume, un obiectiv final, doar existam pentru o scurta perioada de timp, dupa care ne vom reintoarce la starea de non-existenta din care ne-am conturat, Finalul este pe atat de nesemnificativ pe cat inceputul. Nu exista o concluzie sau explicatie finala. Imagineaza-ti ca vezi un film, iar pe la jumate se strica proiectorul. Nu distributie, nici macar un "the end". Povestea ramane in aer, intrebarile nu isi primesc raspunsul. Nu se poate un final mai nesatisfacator.
Ce am scris mai sus nu este doar o simpla perspectiva asupra vietii. Este viziunea care concorda cel mai bine cu tot ceea ce cunoastem despre aceasta lume Este cea mai plauzibila presupunere, iar in opinia mea insasi adevarul.
Dar cred ca modul acesta de gandire, atat de aspru criticat, in loc sa ne bage in depresie ne poate face mult mai fericiti decat daca ne-am crea propria realitate utopica, inselatoare.
Apare un calm greu de inteles atunci cand accepti realitatea pentru ceea ce este. Un sentiment infinit de recunostinta cand realizezi ca existi in ciuda atator factori ce lucreaza impotriva ta, cand realizezi ca moartea nu este de fapt un eveniment nefavorabila, ci viata este un fenomen extrem de improbabil.
Imaginati-va un castel din carti de joc, inalt de 10 metri care rezista in plin uragan. Asta inseamna sa traiesti. Absolut incredibil.
Ca acel castel se va darama in cele din urma este evident. Nu e niciun ghinion. E un noroc faptul ca a reusit sa reziste atat de mult timp.
Intrebarea se transforma din "De ce patesc eu asta?" in "De ce patesc asta atat de tarziu?". Si raspunsul se schimba si el din "ghinion" in "noroc".
Comparati aceasta perspectiva cu cea religioasa: traim intr-un Univers utopic creat oarecum pentru noi. Suntem niste "masinarii" indestructibile proiectate de un" Designer" omnipotent.
Orice intamplaren nefericita, orice abatere de la aceasta realitate utopica reprezinta fie o pedeapsa divina fie un mare mare ghinion si totodata o nedreptate. Cand viata ne loveste nu putem sa ne intrebam decat: "De ce eu?", caci tot ce se intampla are un motiv. O intrebare extrem de proasta.
Nu putem aprecia ceea ce avem deoarece este nimic comparativ cu ceea ce se presupune ca ar trebui sa avem. Am fost creati sa fim semizei, sa calarim fulgerele si norii.
Care din cele doua moduri de gandire credeti ca ne poate face mai nefericiti?
Ordonare:
După relevanţă
"Un sentiment infinit de recunostinta cand realizezi ca... "
Recunoştinţă faţă de cine?
Răspunde
Ai vazut de ce mi.am cerut scuze la intrebarea ta? 
Dupa ce l.am injurat si am spus ca nu este in stare de filosofie, a lovit!
Daca 'Finalul este pe atat de nesemnificativ pe cat inceputul', si nu suntem decat un pumn de celule, nu inteleg de ce se mai enerveaza.
Trece in non-existenta un parinte, un copil, cineva apropiat,: sunt niste atomi, de ce sa planga?
Pun 2% autism in ce este scris de la inceput, pana la 'insasi adevarul'.
Nu e rau. L.am judecat gresit.
Răspunde Totuşi, cum rămâne cu recunoţtinţa? Că nu poţi să fii recunoscător unor atomi.
Atomii care in lumea aceasta inseamna un timp, inferno, sunt recunoscatori evenimentului improbabil care i.a facut sa fie inferno.
Nu stiu cum.
MemeMemu era bun la lucrurile acestea. Daca ne abtineam si il mai lasam doua zile inginer IT si electric, ne invata si ce, si cum este constiinta unor atomi.
Am vrut sa spun apreciativi. 
"Atomii sunt recunoscatori evenimentului improbabil care i.a facut sa fie inferno."
Din univoca propozitie "Apare un sentiment de apreciere atunci cand realizezi ca [...]",
dumneata ai reusit sa intelegi ca de fapt realitatea inconjuratoare este cea care ma apreciaza pe mine.
Atata inteligenta mai rar.
Nu era evident ca sentimentul de apreciere imi este atasat MIE, iar obiectul apreciat este realitatea inconjuratoare?
Cum ai putut ajunge la concluzia ca realitatea este cea care are un sentiment de apreciere fata de mine?
Mai pune mana pe o carte ca nu e suficient sa pui poze cu ea pe TPU. Daca si o formulare, atat de nevinovata, te baga in ceata imi este clar problema de care suferi:
"Analfabetismul funcţional se referă la situaţia în care o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înţelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reuşita unei acţiuni sau în performanţă. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conţinutul de idei nu e înţeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial."
Iti suna cunoscut?
Incearca sa mai citesti ceva de aici, pote si intelegi nitel:
https://elisabetastanciulescu.ro/.......html_gzip
X: " Apare un sentiment de apreciere cand realizezi cat de buna si ieftina este mancarea in localul asta."
Dorotheea21: "Stai putin, vrei sa zici ca mancarea te apreciaza pe tine, sau cum? Ca nu prea inteleg..."
Acum 2 ore | Dorotheea21 a răspuns (pentru sabin89):
Atomii care in lumea aceasta inseamna un timp, inferno, sunt recunoscatori evenimentului improbabil care i.a facut sa fie inferno.
Daca nu ai inteles din prima ca ce am spus se refera la atomii care te compun pe tine/te, este cazul sa pui tu mana pe o carte, si eu sa plec de aici urgent, ca cine stie ce mai intelegi.
Stii ce? Nici nu are importanta ce ai vrut sa spui.
Uite ce am scris eu:
Inferno: "Apare un sentiment de apreciere atunci cand realizezi cat de improbabila este propria existenta"
si uite ce ai raspuns tu:
Dorotheea21: "Atomii care in lumea aceasta inseamna un timp, inferno, sunt recunoscatori evenimentului improbabil care i.a facut sa fie inferno.
Nu stiu cum."
Mai are sens sa comentam? Sa analizam prosteala aia? Pentru mine e suficient.
Sincer, pana la faza asta te credeam mai desteapta. Se pare ca iti place sa "filosofezi" un pic prea mult.
"Dupa ce l.am injurat si am spus ca nu este in stare de filosofie, a lovit!"
Uite, asta este o insulta pentru mine. Ca definitia mea asupra filosofiei ar avea elemente comune cu a ta.
Daca tu consideri argumentul de mai sus unul filosofic atunci este limpede ca am esuat ca filosof. Mai am de invatat. Credeam ca pot mai mult decat o gargara tip Facebook de 2 lei. Prezenta ta aici m-a pus pe ganduri.
Fiecare din noi este format din atomi. Înainte de a ne naşte noi, atomii ăia unde erau? Sau, după ce murim, ce se întâmplă cu ei. Dispar? Nu. Îşi găsesc ei un loc în universul ăsta vast. Dar, pentru o perioadă scurtă din timpul ăsta infinit, s-au aflat în noi. Altfel spus, ne-au compus pe noi. Şi atunci, nu mi se pare greşit felul cum a formulat Dorothea fraza. Ea a spus: "Atomii care în lumea aceasta înseamnă un timp, inferno (cu alte cuvinte, tu ca persoană), au un sentiment de apreciere faţă de acest eveniment improbabil. Spus mai direct, tu apreciezi evenimentul.
"Diviziunea ilogică sau eroara logică a descompunerii sau eroarea logică a decompoziției se comite atunci când se face asumpția că unele sau toate părțile întregului au o proprietate doar pentru simplul fapt că întregul are acea proprietate."
https://ro.wikipedia.org/wiki/Diviziunea_ilogic%C4%83
Omul este capabil sa aiba sentimente, atomii din care omul este format nu.
Atata bataie de cap ca sa tragi o concluzie evident falsa in final.
Simplul fapt de a face o afirmatie simpla sa sune mult mai complicat sau mai "filosofic" (cum ii place ei sa spuna) este si asa stupid. Dar cand o mai spui si gresit depasesti deja orice limtia a penibilului.
Filosofia nu inseamna sa bati campii, sa spui mult si nimic, iar pe langa toate sa mai dai si rateuri, ca in cazul de fata.
Daca faci filosofia chibritului macar fa-o corect!
Sa citesti dita mai carnatul "filosofic" ca la final sa realizezi cu putea fi redus la trei cuvinte. Imi sangereaza ochii.
Partea trista: Ea chiar crede ca filosofia = redundanta de cuvinte.
Imi amintesc cum mi-a atras atentia, acum ceva timp, ca un raspuns lapidar, dat de mine, nu ar fi suficient de "filosofic" din cauza lipsei de cuvinte superfluu.
Din ce mam documentat eu persoanele depresive cu risc de sinucidere fac parte din grupul acela nihilist, asta nu inseamna ca toti care gandesc asa sunt depresivi sau se vor sinucide, cat despre grupul care se minte =folosesc mecanisme de aparare, se mint singuri cum o facem cu toti, nu poti trai chiar asa depresiv, trebuie sa dai un sens vieti chiar daca totul e absurd
Depinde pana unde gandesti. Ca nihilist, stiu ca moartea e inevitabila, e eliberare, e sfarsitul constiintei mele (sper; am o idee care ma cam sperie, o spun mai jos), dar ca religios, chiar daca suferi fizic sau psihic, esti convins ca dupa ce mori, iti gasesti alinare, dar ei nu prea se gandesc ce fel de alinare, gen pocaitii o sa manance cu Iisus la masa si o sa se plimbe pe drumuri pavate cu aur. Cat poti sa mananci, si ce, si cat poti sa te plimbi? Musulmanii o sa aiba 1000 de fecioare. O sa le poata atinge si atunci n-o sa mai fie fecioare? Daca nu, o fi de naspa pentru ei. Daca da, primesc altele, sa fie tot 1000, sau le folosesc pe alea o eternitate? ceea ce tot de naspa ar fi.
Ideea: cum timpul e relativ, daca inainte sa murim se intampla ceva in creier si avem impresia ca traim miliarde de ani? Oricum, se poate ca acum sa fim in coma si sa cream totul in minte. Mi-e teama ca din viata imaginata nu se poate muri.
Prima ne face mai nefericiti, pentru ca e in opozitie cu natura umana.
A doua ni se potriveste ca o manusa, pentru ca majoritatea suntem foarte prosti, nesiguri pe noi, lenesi si lasi, iar gandul ca viata asta nu conteaza, ne scapa de orice minim de asumare pe care ar trebui sa-l avem. E mult mai greu sa ai incredere in tine decat sa ai incredere ca Dumnezeu va rezolva tot, pentru ca a doua nu necesita niciun efort din partea ta.
Ai facut clasa a 9a? Ai facut logica in clasa a 9a? Pentru ca la o simpla analiza a premiselor si a concluziei expuse de tine imi dau seama ca ai lacune logice.
In primul rand hai sa ne gandim la implicatiile primei tale propozitie (sau premise). Suntem organisme intamplatoare. Bun, o sa accept asta ca fiind adevarat de dragul argumentului. Daca suntem organisme formate intamplator si nu suntem decat un fel de calculator facut din carne si nimic nu are niciun sens inseamna ca nu putem extrage cunoastere si adevar din realitate. Cum poti sa ai incredere intr-o masinarie formata intamplator sa extraga ceva adevarat din lumea asta? E aberant si ilogic. Daca nimic nu are sens inseamna ca nici ce ai zis nu are sens. Iar daca ce ai zis nu are sens inseamna ca nu poate fi adevarat. Cum ar zice englezii, este "self-refuting". E ca si cum ai zice ca "totul e relativ". Pai daca totul e relativ inseamna ca si propozitia "totul e relativ" e relativa, deci neadevarata, deci self-refuting.
In al doilea rand, la ce religie te referi mai exact? Realizezi ca e imposibil sa bagi toate religiile la un loc, nu? Nici nu ma pot gandi la vreo religie care considera Universul nostru "utopic". Cam in toate religiile universul nostru e departe de utopic si intr-un fel sau altul a ajuns fucked up.
Amuzant ca amintesti de logica...
Dupa care, tot tu:
"Daca suntem organisme formate intamplator [...} inseamna ca nu putem extrage cunoastere si adevar din realitate."
Concluzia nu rezulta din premisa. Apropo de lipsa de logica.
Cred ca este momentul sa iti reamintesc ca nu pe mine ma contrazici, contrazici perspectiva stiintifica asupra vietii la ora actuala: Toate formele de viata existente pe Terra au aparut prin mecanismul evolutiv descris de teoria evolutiei: variatie genetica, selectie naturala, reproducere, etc, iar supravietuirea fiecarui organism consta, la nivel fundamental, in a extrage informatii cat mai corecte din mediul in care traieste pentru a putea actiona cat mai eficient in scopul supravietuirii sale. Asta este ce cunoastem la ora actuala.
Este amuzant cum incerci sa raspunzi la intrebari ce tin de biologie aplicand "logica", iar nu biologia. Macar daca ai aplica logica, dar nici pe aia nu o aplici.
"Cum poti sa ai incredere intr-o masinarie formata intamplator sa extraga ceva adevarat din lumea asta?"
https://www.youtube.com/watch?v=Lu56xVlZ40M&t=13s
Doar un exemplu cum o masinarie ce actioneaza intamplator ajugne, printr-un mecanism similar celui evolutiv, sa extraga informatii utile din mediu.
De fapt existao intreaga ramura a inteligentei artificiale care se bazeaza fix pe ideea asta: Masinarii care au un cod pur intamplator, si care prin variabilitate, selectie si replicare, ajung sa extraga informatii utile din mediu.
Robotelul asta a invatat sa joace Super Mario:
https://www.youtube.com/watch?v=qv6UVOQ0F44
masina asta sa se conduca singura:
https://www.youtube.com/watch?v=5lJuEW-5vr8
,iar robotelul asta sa se deplaseze
https://www.youtube.com/watch?v=5lJuEW-5vr8
Toate acestea aplicand pricipiile ce stau in spatele evolutiei. Caci ce mod mai bun de a inventa ceva daca nu copiind natura.
https://en.wikipedia.org/wiki/Neuroevolution
Deci ca "ceva" aparut intamplator poate prelua informatii utile din mediu (atunci cand intregul mecanism evolutiv functioneaza) este un fapt irefutabil.
"Daca nimic nu are sens inseamna ca nici ce ai zis nu are sens. "
Bati campii. Nu am scris nicaieri ca nimic nu are sens.
Cuvantul "sens" nu apare in intrebarea mea.
Lucrurile au foarte mult sens, pentru mine cel putin.
Pentru tine este oarecum irelevant.
"In al doilea rand, la ce religie te referi mai exact? "
Acolo mea culpa ca am folosit cuvantul religios. Am ezitat putin, dar nu am gasit altul mai bun, iar rabdarea era pe terminate.
Inlocuieste "perspectiva religioasa" cu "perspective alternative celei stiintifice".
In primul rand cand am zis ca "daca suntem organisme formate intamplator inseamna ca nu putem extrage adevar" m-am referit la faptul ca daca suntem doar o masinarie care are la baza anumite procese fizice si chimice si aceste procese determina practic ce putem gandi atunci informatia pe care o extragem din mediul inconjurator nu reprezinta "adevarul" in adevaratul sens al cuvantului, ci o analiza predeterminata de insasi procesele fizice si chimice care dau nastere "gandirii".
"Este amuzant cum incerci sa raspunzi la intrebari ce tin de biologie aplicand "logica", iar nu biologia."
La orice fel de intrebare trebuie aplicata logica si filozofia fiindca absolut orice stiinta are la baza logica. Daca o teorie in Biologie contrazice logica atunci acea teorie e din start gresita fiindca insasi fundamentul Biologiei este logica.
Iar cand vorbim de "inteligenta artificiala" care poate sa analizeze lumea inconjuratoare nu vorbim de capabilitatea acestei inteligente de a exstrage Adevarul, ci doar anumite informatii. Niciodata o masinarie nu-si va putea justifica propria existenta sau de ce face alegerile pe care le face, nu va putea raspunde la intrebari despre epistemologie sau ontologie si nu-si va putea justifica presupunerile inscrise in propriul cod.
"Deci ca "ceva" aparut intamplator poate prelua informatii utile din mediu (atunci cand intregul mecanism evolutiv functioneaza) este un fapt irefutabil."
N-am zis niciunde ca nu poate sa extraga informatii utile. Am spus ca nu poate sa extraga Adevarul.
Ai spus ca suntem niste organisme formate intamplator dupa care ai spus "consider ca asta e adevarul". Afirmatia asta e o contradictie pentru ca o serie de atomi si molecule formate intamplator nu pot sa ajunga la concluzia reala, "adevarata" ca ele sunt o serie de molecule si atomi formate intamplator. Altfel spus nu ai o justificare epistemologica pentru afirmatia ta. Intr-o lume in care atomii si moleculele se ciocnesc aleatoriu fara vreo justificare nu exista Adevar. Totul e doar miscari si reactii aleatorii. Iar daca nu exista Adevar inseamna ca nu poti spune ca "asta e adevarul". Cum am zis in comentariul original, e self-refuting
"informatia pe care o extragem din mediul inconjurator nu reprezinta "adevarul" in adevaratul sens al cuvantului,"
Nu stiu ce intelegi prin "adevar". Faptul ca Soarele exista este un adevar care a fost extras din mediul inconjurator. Deci?
"La orice fel de intrebare trebuie aplicata logica si filozofia fiindca absolut orice stiinta are la baza logica. "
Din start cuvantul "filosofie" nu are ce cauta acolo.
Logica mai merge.
Desi, din punct de vedere logic rationamentul:
Toate animalele zboare.
Elefantul este un animal.
In concluzie elefantul zboara.
Din punct de vedere logic este un rationament corect.
Nu stiu tu, dar eu nu am intalnit elefanti zburatori pana acum.
Logica fara context este inutila. Ea stabileste doar valabilitatea unui rationament, corectitudinea premisele de la care pornesti nu tin de logica.
"Iar cand vorbim de "inteligenta artificiala" care poate sa analizeze lumea inconjuratoare nu vorbim de capabilitatea acestei inteligente de a exstrage Adevarul, ci doar anumite informatii. "
Pai si daca informatiile alea sunt adevarate nu este echivalent cu a spune ca extrage adevarul? Sau cum gandesti tu?
Care e diferenta intre "adevar" si "informatie adevarata", ca dupa mine e tot una?
"Am spus ca nu poate sa extraga Adevarul."
Luna exista, muntii exista. pamantul exista, etc? Vrei sa iti mai spun si alte adevaruri.
Si o bacterie capabial sa localizeze hrana extrage adevarul.
Un rechin care fugareste un peste extrage adevarul, pentru ca stie mereu adevarul despre pozitia acelui peste in apa.
Leopardul care extrage adevarul asupra pozitiei caprioarei. Cimpanzeul care extrage adevarul despre existenta unei banane in copac. Etc, etc.
"Afirmatia asta e o contradictie pentru ca o serie de atomi si molecule formate intamplator nu pot sa ajunga la concluzia reala, "adevarata" ca ele sunt o serie de molecule si atomi formate intamplator. "
Cine postuleaza treaba asta? De ce o serie de atomi nu pot trage o concluzie adevarata? Este o axioma ceva? Cine zice? Unde scrie treaba asta. Ca treaba cu logica clar nu are. In primul rand logica nu studiaza atomii si moleculele.
Din contra, eu spun ca o serie de atomi si molecule pot sa ajunga la concluzii perfect adevarate despre propria lor natura. De fapt am si dovada: Tu.
Later Edit: Ma rog, nu tu. Ca tu aparent nu poti trage concluzii adevarate. Dar eu de exemplu.
Cred ca a doua ne poate face mai fericiti, cea in care exista o putere acolo sus care ne ofera semnificatie vietii, nu mai trebuie sa cautam scopul noi insisi cand el ni-l ofera deja. Este exact ce spunea Zizek cand ai un conducator atotputernic aduce un avantaj, acela ca nu mai trebuie sa iti bati tu capul cu toate problemele vietii pentru si le asuma el. Asta ti-o spune un ateu incapabil sa creada in existenta unei fiinte divine din pacate pentru mine.
Mai este ceva faptul ca un astfel de om, care crede intr-un D-zeu, are si foarte multa incredere in el. Imagineaza-ti un viking cu o dorinta nebuna de moarte, pentru el insusi, dar si cu o dorinta de a lupta si care vine spre tine pentru a te omora, pai, ala nu are frica, este acolo sa omoare si cu bucurie sa fie omorat ca sa ajung in Valhala cu tovarasii la haleala si bataie cu toporul toata ziua. Interesant este ca si Dacii aveau cam aceiasi perceptie despre viata, ei credeau ca dupa moarte vor fi sus cu zeul lor, credeau in viata de apoi, iar asta le oferea imunitate fata de agresivitatea inamicului, dorinta pentru lupta, bucuria de a muri.
De ce nu prima varianta in care totul este intamplator? Pentru ca nu suntem facuti sa fim de acord cu asa ceva. Daca tu crezi cu tarie ca viata ta este intamplatoare, atunci iti pui si intrebarea ce rost are? Corect? Ai in tine emisfera stanga a creierul, cea care se ocupa de interpretarea lucrurilor. S-a facut un experiment, despre care n-am sa povestesc pentru ca nu vreau sa ma lungesc, in care s-a observat ca emisfera stanga se ocupa de interpretari, chiar si acolo unde ele nu exista ea tot cauta. Vom cauta semnificatia si o vom gasi.
Daca astazi nu mai credem in D-zeu, inca mai avem ceva in care sa credem, in umanism, respectiv in drepturile omului, in libertatile omului, dar si in obligatiile pe care le avem. Am spus si o mai spun ceea ce ne tine in viata cu adevarat sunt responsabilitatile pe care le avem. Un om care trece printr-o viata nefericita, absolut nefericita, dar continua sa traiasca este pentru ca acel om are o datorie, o responsabilitate, iar asta ii ofera un scop si rezistenta de a trai mai departe.
Sunt invidios pe acesti oameni care se duc la biserica si care cred cu adevarat in D-zeu, acolo in biserica se simt protejati, fac parte dintr-o comunitate, pleaca cu mintea/sufletul impacat/a, linistit/a pentru ca au luat contact cu Tatal.
Cad uneori pe ganduri si ma gandesc daca chiar merita sa traiesc, stiu ca merita, o simt in mine dorinta de a trai, care cred ca este in fiecare pana in ultima clipa cand nu mai ramane cu nimic decat suferinta. Si stiu ca alta sansa nu mi se mai ofera.
"nu mai trebuie sa iti bati tu capul cu toate problemele vietii pentru si le asuma el"
Cam cum era la noi înainte de 89. Aveam pe cel mai iubit fiu al poporului care se îngrijea de toate.
Exact la asta s-a referit si Zizek, ai un conducator, un dictator, iar el ia deciziile importante pentru tine si odata cu asta ia si o parte din grijile tale.
In adevar vorbind, nu exista niciun scop obiectiv al vietii.
Dumnezeu este o inventie a celor slabi de inger, care nu au putut face fata imensitatii lumii si propriilor slabiciuni.Sunt foarte multe de spus,dar ma rezum in a aminti faptul ca crestinismul cultiva slabiciunea in om,o elogiaza,demonizand tot ce nu este "slab", "nenorocit", "neajutorat", "sarac" si asa mai departe,adica tot ce a fost considerat bun inainte de aparitia crestinismului pe scena europeana.
Crestinul nu se poate impaca cu Universul,de aceea introduce acest concept de divinitate(iudeo-crestina),delimitata de "creatie"(univers),in vederea atenuarii suferintei si senzatiei de "vid",aparuta in lipsa unui "principiu unic al tuturor lucrurilor".
Crestinul,de asemenea, se straduieste sa practice un cult al mortii, anti-viata si ascetic prin definitie, motiv pentru care gloata auto-identificata crestina nu are aproape nicio legatura cu invataturile si principiile acestei religii.
"Care din cele doua moduri de gandire credeti ca ne poate face mai nefericiti?"
Oricine poate gasi raspunsul imediat, prin cercetarea istoriei.Nefericirea este SINONIMA cu crestinismul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
