Sunteţi de acord cu fraza: "The Universe is contingent"?
(contingent: something that may be and also may not be)

Bune observaţiile! Chiar nu am avut în minte o problemă teologică, ci pur şi simplu am reflectat şi eu puţin (în stil propriu) asupra existenţei. Apropo, a mai întrebat cineva nu demult "Ce se ascunde în spatele tuturor lucrurilor (sau dincolo de Univers)?". Chiar dacă există o categorie de întrebări la care nu poate nimeni să aibă un răspuns, nu mi se pare ceva deplasat faptul că noi ni le punem. Şi nici nu cred că acest lucru ar putea duce la scăderea calităţii vieţii sau a bucuriei de a trăi. Dimpotrivă, faptul că putem reflecta la astfel de idei este o dovadă în plus că suntem cea mai evoluată fiinţă de pe pământ. Şi un câine este inteligent, şi o maimuţă şi un delfin. Dar ţi-i poţi imagina pe unii dintre aceştia punându-şi întrebări existenţiale? Nu. Noi ni le punem, comentăm puţin şi mergem mai departe, bucurându-ne de viaţă.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu sunt impotriva intrebarilor existentiale asa cum s-ar putea deduce. Am numai regretul ca unele nu vor avea niciodata un raspuns, iar asta este un pic frustrant pentru o fiinta cugetatoare.
Intrebarile despre univers nu sunt nici ele foarte prietenoase, as spune ca sunt in ton cu mediul, caci universul nu este deloc prietenos cu cunoasterea umana.
Din punct de vedere al observarii universului, ne aflam intr-o sfera care se face din ce in ce mai mica, altfel spus, cu cat universul se mareste, cu atat noi vedem mai putin din el.
O sa vina un moment, departe in timp, moment in care chiar daca omul va mai exista presupunand ca va trece cumva de distrugerea sistemului solar actual, cand umanitatea nu va mai putea observa din intregul univers decat galaxia aceasta, mult schimbata evident de coliziunea cu Andromeda, ...si nimic altceva in jurul ei.
Toate cunostintele pe care le avem acum despre univers vor intra in legenda si ne vom intoarce din punct de vedere al observarii universului la nivelul anului 500 A.D.
Daca nici asta nu este frustrant...

Răspunde

Raportează

Evaluează

Totuşi, ce răspuns ai da, pe scurt, la întrebarea titlu? Este sau nu este contingent? Fraza asta nu e una de doi bani, ea a circulat mult în lumea filosofilor; începând cu Aquinas sau chiar
mai dinaintea lui; poate de la Aristotel.
Tare chestia cu "fără noi ce motiv are matematica să existe?". Ce rost a avut să se potrivească relaţia între ipotenuză şi catete (Pitagora)? De ce sunt concurente medianele într-un triunghi (sau înălţimile şi celelalte)? etc

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mai e nevoie de raspuns? :)
Este contingent.
Nicio fiinta, fenomen sau obiect nu a existat dintotdeauna, toate, insusi universul, au venit in existenta candva, au avut un inceput iar tot ce are un inceput, va avea si un sfarsit. Numai conceptul de Dumnezeu este non contingent, fara inceput, si deci, fara sfarsit.
Despre motivul cerut de tine pentru care universul a aparut in urma cu 13.7 miliarde de ani, nu mai devreme, nici mai tarziu, acesta va ramane pentru totdeauna ascuns cunoasterii umanitatii sau altor fiinte eventual existente in univers.
Poate e doar o intamplare.
Stiu ca e foarte dificil de digerat asta, dar ca sa nu cazi pe panta celor mai slabi de minte de pe TPU care au o incredere stupida si daunatoare in "cunoastere", e nevoie sa accepti faptul ca nicio fiinta existenta in univers, indiferent de tehnologia si stiinta de care dispune si va dispune, nu are si nu va avea vreodata posibilitatea sa afle de ce a venit in existenta universul cu tot ce contine el.
Mai jos ai un citat.
https://www.tpu.ro/go-to-answer/17920792/
Tine-ti echilibrul si accepta ca exista intrebari cu raspunsul: Nu stiu. :)

Răspunde

Raportează

Evaluează

De acord. Frumos expus!

Răspunde

Raportează

Evaluează