Sunteti de parere ca stiinta "fura" din frumusetea naturii datorita faptului ca ne dezvaluie anumite mistere, sau credeti ca o face mai frumoasa? Va nelinistesc misterele sau va incanta? Credeti ca e mai interesanta viata atunci cand e plina de necunoscute, sau e mai infricosatoare?
Richard Feynman vorbeste foarte frumos despre aceste subiecte aici https://www.youtube.com/watch?v=cRmbwczTC6E :)
Ştiinţa ne ajută să înţelegem natura mai bine, să ne înţelegem pe noi şi tot ce ne înconjoară, ştiinţa face natura mai complexă în mintea noastră, mai frumoasă, mai uluitoare...dezvăluind unele necunoscute şi dând de altele, mai profunde, mai neaşteptate...
Pe mine mă fascinează necunoscutul, misterul şi nu mă simt ameninţată de el...adică, nu mă tem să nu ştiu ceva ce încă nu s-a întâmplat să se afle şi nu încerc să fabric adevăruri, ca să umplu golurile. Sunt ok cu existenţa lor, sunt ok cu existenţa necunoscutelor, sunt ok cu existenţa secretelor şi enigmelor...nu forţez, ci doar savurez călătoria, fascinată de ea, atât cât o fi ea. Nu am obsesia arogantă de a şti totul, nu cu preţul adevăratelor adevăruri în orice caz.
Un pic de poezie ştiinţifică by Carl Sagan. :)
- http://youtu.be/X7fcMzaQ5es
- http://youtu.be/vCTezUl_hMw
Răspunde
Da, si cel mai important e ca stiinta ne stimuleaza sa gandim, sa fim curiosi, sa cercetam misterele, pe cand religia ne indeamna sa facem fix opusul.
Nu am cuvinte sa spun cat de acord sunt cu tine aici : )) Foarte frumos ai zis. Si mersi pentru linkuri. Niciodata nu strica sa-l auzi pe Carl Sagan, chiar daca l-ai mai auzit de sute de ori, si mai ales daca-l asculti noaptea;)) Poezia lui stiintifica e ca un drog pentru creier. Te face dependent si vrei mai mult. Dar e un drog bun. Hai sa te droghez si eu un pic inainte de culcare :)) Stii seria asta? http://www.youtube.com/watch?v=pxlPVSAnWOo :)
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
NOname a punctat foarte bine, a expus foarte bine esentialul.
Stinta nu fura, pentru ca natura nu se ascunde, nu are secrete, doar noi avem impresia asta. Cu cat este inteles mai bine un lucru cu atat este apreciat la adevarata lui valoare. Neintelegerea unui lucru deformeaza imaginea lui. Stiinta ne ajuta sa intelegem natura asa cum este ea, ne-o face mai clara, chiar mai adevarata in mintile noastre. Stiinta ne ajuta sa intelegem natura la adevarata ei valoare, ii scoate la iveala diversivitatea si complexitatea, o face mai multa, mai frumoasa si mai pretioasa in mintile noastre. Stiinta scoate din mintile nostre minciuna adoptata din incapacitatea de a rationa corect, inlocuid-o cu adevarul. Stiinta ne stimuleaza gandirea si ne-o tine in realitate.
Răspunde
Intotdeauna vor exista mistere pe care sa le descoperi, asta e esenta existentei aici pe planeta; daca vei ajunge sa cunosti tot in aceasta realitate, vei trece automat in alta realitate unde sunt lucruri necunoscute pe care sa le descoperi
Si in scoala se preda chestia asta la Blaga(el spune ca misterele trebuie protejate si nu ucise cu mintea)...e o prostie foarte mare(si inca trebuie sa o invatam), personal nu vreau sa mor prost
Stiinta e insati natura,nu are ce fura stiinta, stiinta explica ce e natura, si de asta e si frumoasa eu cred ca natura vrea sa fie descoperita de asta ne si dezvalui secretele ei, stiinta e foarte complexa si natura, stiinta nu se ocupa doar de natura dar are de invatat nu uita multe inventi au fost furate de la insecte, cred ca si zburatul e tot o furaciune, e superba cand exista mistere, natura mereu are ceva de spus nu uita
O infrumuseteaza. Ma gandeam intr-o zi ca ce fain ar fi sa stim aproape tot, era seara si ma uitam la stele, ma gandeam ca si altii se uita la steaua noastra si nu stiu ca noi ne uitam la a lor. Daca n-ar fi fost stiinta, si prin "stiinta" nu ma refer doar la oamenii de stiinta si tehnologie, ci ca cei care sunt interesati sa observe si sa inteleaga lumea, probabil am fi crezut in continuare ca stelele sunt niste pietricele pe cer, n-am fi inteles de ce o anumita floare arata intr-un anumit fel, nu spun ca intelegem perfect, sau ca ce stim nu e doar o banuiala, dar e minunat sa te uiti in jur si sa intelegi macar 1% din ce vezi, apoi cred ca daca toti am intelege cat de cat ce e cu lumea, am fi mai buni, chiar daca poate nu asta ne e menirea, ne-am fi temut de ploaie si fulgere, poate chiar si de curcubeu.
Cred ca o face mai frumoasa, cand te gandesti ca fiecare molecula are o anume proprietate care ajuta la crearea tot ceea ce ne inconjoara.
O face mai frumoasa. De exemplu, cand vezi o floare in ansablu, nu te da pe spate (mai putin daca esti fata si e Valentines Day 
) dar cand vezi toate procesele care stau la baza ei - mindblowing.
Eu sunt un tip foarte curios deci prefer sa existe mai putine necunoscute in lume sau viata.
Eu sunt de acord cu ce zice Feynman in clipul pe care l-am pus. Iubesc misterele tocmai pentru faptul ca atunci am ce sa descopar As vrea sa stiu tot, dar in acelasi timp realizez ca daca n-ar mai fi mistere viata ar deveni cam plictisitoare, deci tot timpul e bine sa mai existe cateva enigme : )) Oricum, nu cred ca vom ajunge vreodata sa stim totul, deci nu ar trebui sa ne facem probleme din cauza asta.
Nu cred ca stiinta are vreo treaba cu frumusetile naturii. Nu "fura" din ele, ci in unele cazuri, le distruge de tot. 
In ceea ce priveste intrebarea ta, firile inclinate spre contemplare, au apreciat frumusetea naturii si in epocile de intuneric intelectual total, si o vor face si in viitor, indiferent de cat de ""tehnologizati" sau "stiintifici" vom ajunge.
Frumusetea nu sta doar in ceea ce vedem, ci si in ceea ce intelegem(frumusetea artei este in ceea ce exprima). Multe fenomene din natura au inspaimantat omul, dar odata intelese spaima a trecut, facand loc admiratiei. Nu exclud ca in istoria omenirii sa fi fost un timp in care oamenii erau inspaimantati de ploaie sau de curcubeu(vorba lui Mada).
In plus, fara stiinta nu ai fi vazut la milioane de de ani lumina departare, nici la mii de metri adancime, nici macar la zeci. Chiar si pentru a excalada un munte este nevoie de stiinta. Stiinta intregeste tabloul, conteaza sa vezi si sa intelegi cat mai mult si mai corect din el, asa iasa frumusetea la iveala.
Imi plac misterele. Urasc daca ceva ca stiinta le dezvaluie.Stiinta strica tot.Mai ales cand face niste aberatii ca in majoritatea cazurilor.
Oamenii de stiinta incearca sa explice si sa inteleaga lucruri naturale pe care le folosim si fara explicatiile lor de mii de ani exemplu Gravitatia.
Daca sunt prea interesante nu devin imediat publice.
Comunitatea stiintifica nu face nimic degeaba.Are nevoie de bani la fel ca biserica.
Cine da mai mult obtine informații mai multe sau informații indreptate intr-o anumita directie.
Prostimea poate fi usor manipulata cu 3 documentare la comanda si doua stiri in ziare.
Sunt unii in stare sa creada orice daca incepe cu" Oamenii de stiinta au descoperit".
Dar natura e acolo, nu te obliga nimeni sa n-o studiezi tu, si nu te obliga nimeni sa crezi tot ce descopera "oamenii de stiinta".
Cred că o face mai frumoasă prin faptul că ne dezvăluie din secretele ei, că ne face să o înţelegem mai bine, ne arată complexitatea ei, ne face să ne dăm seama cât de "inteligent" lucrează ea.
Eu mă bucur că există mistere şi necunoscut. Dacă nu ar exista, parcă viaţa şi-ar pierde din esenţă. Dacă am ştii totul, ce rost ar mai avea să trăim? În plus, unele lucruri nu sunt făcute (doar) pentru a fi explicate şi teoritizate, unele lucruri trebuie simţite; doar aşa le putem înţelege profunzimea şi măreţia lor.
Exact, ne arata cat de complexa e. Asta imi aduce aminte de inca un lucru spus de Feynman: "I think nature's imagination is so much greater than man's. She's never gonna let us relax". Ai auzit de Symphony of Science? : )) https://www.youtube.com/watch?v=XGK84Poeynk
Da, si oamenii de stiinta sunt de aceeasi parere. Ei iubesc misterele. Pentru unii e greu de crezut, dar lor chiar le place sa nu cunoasca ceva, pentru ca atunci au o provocare.
Mulţumesc pentru link. Nu auzisem de Symphony of Science. E totuşi prea autotunat pentru gustul meu, dar îmi plac versurile :))
Apropo, noua ta poză de profil mă face să mă gândesc la melodia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=3TSz30Nj2n4
Să îţi las şi eu ceva frumos, nu?;))
Nici eu nu sunt un fan al acestui gen de muzica, dar Symphony of Science chiar imi place foarte mult datorita mesajului Dureaza doar putin pana te obisnuiesti 
Multumesc pentru piesa, e foarte frumoasa. Si vad ca in clip e poza din celebra scena din Star Wars, cu 2 sori la apus. Cam acum un an s-a descoperit prima planeta care orbiteaza un sistem dublu de stele, deci ceea ce am vazut in Star Wars chiar exista, poate nu identic, dar e 100% posibil sa poti vedea un "apus dublu" pe cerul unor planete din univers. Ca sa vezi cat de frumoasa e stiinta. Nu te simti mai bine stiind ca undeva chiar exista o astfel de priveliste, decat sa nu fi stiut niciodata, si sa fi crezut ca e doar o fictiune de film? Inca o dovada ca stiinta nu "fura" din frumusetea naturii : ))
Nu ştiu dacă mă voi obişnui cu sunetul piesei, dar oricum versurile sunt frumoase
Cu plăcere! Mă bucur că-ţi place. Sincer, nu ştiam că poza din clip e din Star Wars Nu mă prea uit la genul acesta de filme; cam prea S.F. pentru mine. Şi uite că se pare că există totuşi acel "apus dublu", dacă zici că s-a descoperit... Nu ştiam asta, mulţumesc pentru informaţie. Şi da, e un sentiment frumos să ştii că undeva există această privelişte; sunt sigură că e minunat să poţi vedea aşa ceva.
Versurile sunt cele care conteaza aici, oricum :D
Nici eu nu sunt un mare fan al seriei Star Wars, dar am vazut-o de vreo doua ori :)) Mie imi place un SF bun, mai ales unul care trateaza un subiect cu adevarat important, si e la fel cu orice alt gen de film. Tu care le preferi? :)
Da, poti sa citesti despre asta in link-ul asta daca vrei http://www.nbcnews.com/science/real-life-star-wars-planet-seen-6C10402777
De atunci s-au mai descoperit cateva planete in jurul unor stele duble. Majoritatea nu sunt tocmai ca si Pamantul, dar cateva sunt. Important e sa aiba o suprafata solida pe care sa poti sta, si un cer pe care sa fie vizibil apusul : ))
Există şi S.F.-uri bune, nu zic că nu, dar... extratereştrii ciudaţi, războaie intergalactice... nu prea e pentru mine Eu prefer dramele psihologice, dar în general îmi plac filmele care mă impresionează plăcut într-un mod sau altul; prin poveste, prin anumite personaje. Desigur, mă mai uit şi eu la câte vreun film care nu intră la categoria asta, doar aşa pentru destindere, dar rar.
Mulţumesc pentru link. Interesant articol, deşi îţi spun sincer că unii termeni mai ciudaţi nu i-am înţeles 
Dar am prins ideea principală.
Oricum şi dacă se descoperă încă o astfel de planetă care orbitează în jurul a două stele şi care să aibă şi condiţiile necesare pentru a fi locuibilă, nu cred că noi vom ajunge acolo pentru a putea savura o astfel de privelişte.
Sigur, exista SF-uri bune si SF-uri mai putin bune. Nici mie nu-mi plac cele extrem de fanteziste. Le prefer pe cele bazate mai mult pe stiinta decat pe fictiune, deci cele mai realiste sa zicem. Filmele psihologice sunt foarte bune, si tot timpul ma uit cu placere la un astfel de film. Daca exista filme din care poti cu adevarat sa inveti lectii de viata, atunci acelea sunt dramele psihologice. :)
Nici eu nu inteleg acei termeni mai "ciudati" :)) Nu, bineinteles, sunt sanse extrem de mici sa parasim noi vreodata sistemul solar si sa ne aventuram spre alte sisteme. Distantele sunt prea mari, si totul e mult prea greu, daca nu imposibil. Dar macar stim ca acea priveliste exista, chiar daca nu sunt ochi s-o vada :D In astronomie trebuie sa te multumesti de multe ori doar cu atat, cu faptul ca stii ceva, chiar daca nu te ajuta in vreun mod practic, dar te ajuta intr-un alt mod, mai profund. Pentru oamenii de stiinta de exemplu, explorarea e ca un drog, dar unul benefic : ))
Nu doar de pe alte planete poti avea privelisti splendide, ci si de aici, doar ca suntem prea obisnuiti cu ele incat sa ne mai suprinda : )) In viitor in schimb, am putea avea parte de niste privelisti cu adevarat unice, cum ar fi galaxia Andromeda, care se apropie cu pasi repezi de noi, si cam peste 5 miliarde de ani va arata cam asa pe cerul nostru http://www.nasa-usa.de/images/content/654242main_p1220b3k.jpg
Can't wait :))
Sigur; important e să ai ceva bun de luat dintr-un film, genul din care face parte contează mai puţin deşi unele ştii că cel mai probabil te vor impresiona în sensul bun prin ceva (aici fac din nou referire la dramele psihologice).
Da, nu vom ajunge noi să călătorim prin univers. Poate într-o zi va fi posibil dar cred că tu şi cu mine vom fi adormit pe veci de mult;)) Dar, cum ziceai şi tu, măcar ne mulţumim cu informaţiile şi tot ce putem face mai mult e să ne folosim imaginaţia pentru a da o oarecare viaţă acelor descoperiri fascinante.
Într-adevăr, avem destule minunăţii de văzut de aici de la noi, de pe Pământ.
Ştiam şi eu de faptul că galaxia Andromeda se apropie de noi, dar nu vom prinde nici acest lucru, decât dacă trăim vreo 2 miliarde de ani :))
Ai văzut asta?;)) Muzica e cam deranjantă, eu îţi recomand să-l vezi pe mut; e mai fermecător aşa :))
http://www.youtube.com/watch?v=H5BAel-mHdY
E filmat în deşertul Atacama, Chile. :)
Asa e :)
Din pacate, ma tem ca ai dreptate;)) Distantele sunt mult prea mari... Dar putem trimite roboti sau sonde spatiale, cel putin pe aici prin Sistemul Solar. Ai auzit ca sonda Voyager 1 a parasit deja heliosfera? Asta nu inseamna ca a parasit si Sistemul Solar, asta nu se va intampla mai repede de cateva zeci de mii de ani :)) E clar ca nu suntem facuti sa calatorim prin Univers. Noi am evoluat aici si suntem adaptati la conditiile de aici de pe Terra. E comic cum unii spun ca Universul e "fine-tuned" pentru existenta vietii, cand marea majoritate a lui, cam 99, 9% e complet ostil vietii. Planetele ca Pamantul sunt accidente rare, probabil. Cat de rare, nu se stie inca, dar sigur sunt rare. E destul sa te uiti la Marte si la Venus ca sa-ti dai seama. Nu mai zic de alte sisteme solare care nici nu seamana cu al nostru.
Apropo, stii ca in 2015 va ajunge o sonda spatiala la Pluto pentru prima data in istorie, si vom avea ocazia sa vedem cum arata Pluto de aproape? :D Abia astept : ))
Da, ma distreaza unii astronomi care apar in diverse documentare si spun ca noi oamenii vom apuca sa vedem coliziunea cu Andromeda, sau alte evenimente din viitorul indepartat. Se feresc sa spuna adevarul dureros, si prefera sa fie mai mult decat optimisti in privinta asta :))
Da, poza pe care ti-am dat-o arata cum ar arata cerul peste 3, 5 miliarde de ani, nu 5 miliarde cum am zis prima data. Peste 5 miliarde coliziunea va fi deja in plina desfasurare. Ce e interesant e ca tot cam atunci va avea loc si sfarsitul Pamantului si Sistemului Solar, pentru ca Soarele va deveni o giganta rosie si va exploda. Deci sigur nu vom mai avea noi pe atunci cum sa vedem priveslisti frumoase pe cer, chiar daca am mai exista : ))
Multumesc pentru clip. E asa frumos :) Mi-ar placea sa-mi petrec cel putin o noapte sub cerul liber, cand e senin, si cand se vad toate stelele si Calea Lactee 8-> Ala chiar ar fi un motiv sa nu dorm toata noaptea : )) Am avut ocazia sa vad cerul instelat de cateva ori, mai ales de la munte, insa doar pentru cateva minute sau ore, asa seara. Iti da un sentiment de nedescris. Asta imi aduce aminte de un clip pe care l-am vazut acum cativa ani :) https://www.youtube.com/watch?v=r6w2M50_Xdk
Tu ai avut ocazia sa vezi vreodata Calea Lactee pe cerul noptii? :)
Da, până să ajungem să explorăm misterele de dincolo de Sistemul Solar mai avem mult de progresat, dar poate că într-o zi se va întâmpla şi asta. Tehnologia a avansat enorm de mult în ultimii ani. Oricum noi mai avem destule de explorat chiar şi aici în Sistemul nostru Solar
Într-adevăr, faptul că s-a întâmplat ca aici pe Pământ să fie condiţii perfect favorabile pentru apariţia vieţii complexe e ceva rar. Eu mă gândesc că la cât de imens e Universul, şansele nu sunt mici ca să mai existe măcar o astfel de planetă; sau cel puţin planete care să aibă condiţii necesare măcar pentru forme de viaţă mai puţin dezvoltate, poate bacterii, cine ştie 
Hmm, nu, nu ştiam. Deci se pare că mai avem doar un anişor de aşteptat până să vedem nişte imagini inedite cu Pluto Uite, măcar asta o vom prinde şi noi
Da, poate că va sfărşitul atunci când va avea loc coliziunea cu Andromeda. Şi atunci Pământul aşa cum îl ştim noi acum nu va mai exista. E un gând cam trist...
Cu plăcere. Mă bucur că ţi-a plăcut clip-ul; mie mi s-a părut superb, acea privelişte asupra cerului nopţii e absolut minunată. Şi eu aş vrea să văd aşa ceva cu ochii mei. Ar fi un motiv bun să nu dormim, într-adevăr
Şi eu am mai văzut cerul înstelat; e ceva măreţ. Mă face să mă simt atât de mică când privesc toate acele stele misterioase şi mă gândesc că sunt doar o minusculă parte din tot universul. Cum zicea şi naratorul din clip, e ca şi cum m-ar întreba ce sunt eu în comparaţie cu el, universul. (apropo, mulţumesc pentru clip, e superb ).; iar asta e destul de intimidant. Mă face să mă întreb "Care e rolul meu aici? Universul, atât de grandios şi puternic cum e, nu are nevoie de mine" Şi totuşi facem şi noi parte din el.
Eu nu am avut ocazia să văd Calea Lactee pe cerul nopţii. Mi-ar plăcea enorm de mult; poate cândva, într-o bună zi...
Exact, avem extrem de multe de explorat in sistemul nostru solar. Fiecare corp ceresc, fie ca e planeta, satelit, cometa sau asteroid are povestea lui, si descifrarea ei e ca un puzzle, unul foarte complicat;)) E greu, pentru ca trebuie sa stabilesti modul in care s-a format, cand s-a format, ce evenimente au avut loc in istoria lui, sau din ce este format, si chiar care ii va fi viitorul. Ca sa poti descoperi toate astea, ai nevoie de absolut toate ramurile stiintei, nu doar de astronomie.
Asa este. Sansele sunt aparent mici, din punctul nostru de vedere, dar la nivel universal bineinteles ca totul devine mult mai probabil. Daca aici s-a putut ajunge la viata, eu cred ca sunt miliarde de alte planete unde s-ar fi putut ajunge, pentru ca sigur se intalnesc conditii asemenatoare cu cele terestre si pe acele planete. Stii cum e, viata in univers poate fi si rara, dar si abundenta in acelasi timp :)) De exemplu, daca am avea doar o planeta cu viata in fiecare galaxie, ceea ce e foarte putin probabil, dar sa zicem ca e asa. In acel caz viata chiar ar fi rara, pentru ca o galaxie e foarte mare, si e foarte putin sa ai doar 1 planeta cu viata per galaxie, dar in Univers sunt zeci de miliarde de galaxii, poate chiar sute, ceea ce ar insemna zeci de miliarde de planete cu viata in intreg universul.;))
Da, abia astept. Va fi in vara lui 2015 :) Apropo de lucruri pe care le vom prinde si noi, acum pe 9 martie va incepe o serie de documentare numita "Cosmos: A Space-Time Odyssey" pe National Geographic. Va fi o serie foarte interesanta si frumoasa, care merita vazuta. Deci, ti-o recomand;)) Uite aici un trailer :) https://www.youtube.com/watch?v=XFF2ECZ8m1A
Da... Stii ca distantele intre stele sunt asa de mari incat chiar si in timpul unei coliziuni intre doua galaxii, stelele nu se ciocnesc intre ele;)) Sau cel putin asa sustine teoria. Se influenteaza gravitational una pe alta, si pot fi chiar expulzate in spatiu cu tot cu posibilele planete in timpul coliziunii galaxiilor, dar ciocniri directe intre stele s-ar putea sa nu fie :) Stii ca deja exista un nume pentru galaxia care se va forma dupa ce Andromeda si Calea Lactee (Milky Way) se vor contopi?;)) Se va numi "Milkomeda" sau "Milkdromeda" : ))
E intr-adevar superb cerul in cel clip. Cand vezi un asemenea cer si constientizezi ceea ce vezi, pentru ca multi vad stelele dar nu prea stiu ce sunt. De aici si termenul "stele cazatoare". Unii chiar cred ca stelele pe care le vedem pe cer sunt cele care cad in atmosfera noastra. :)) Si cand constientizezi si faptul ca ceea ce vezi pe cer sunt doar cateva mii de stele dintr-o mica portiune a unui brat al imensei galaxii din care facem parte, iti da iar o senzatie aparte. Te simti mic, asa cum zici si tu, dar te poti simti si mare, pentru ca stii ca universul e in noi asa cum suntem si noi in el. :) In clipul asta foarte frumos se vorbeste despre asta https://www.youtube.com/watch?v=9D05ej8u-gU
Da, e clar ca suntem mici si nestiutori, si aparent fara un rol foarte important, dar cum zici si tu, facem parte din univers, si oricat de neinsemnati am fi, si oricat de lipsite de sens ar parea sa fie vietile noastre, totusi noi suntem niste fiinte importante prin faptul ca avem puterea sa aflam lucruri despre univers, sau macar sa ne punem intrebari despre el. Gandeste-te ce inseamna asta. Noi suntem o manifestare a universului, si prin faptul ca ne punem intrebari despre el, practic universul se descopera pe sine prin intermediul nostru. De aceea eu cred ca nu vom putea sti 100% niciodata ce suntem pana nu vom sti 100% ce e universul. Intr-un fel, suntem una, desi daca privim situatia si din alte puncte de vedere, ni s-ar putea parea ca noi suntem ceva, iar universul e altceva, mai mare, foarte indepartat si rece. Sincer, eu cred ca adevarul e undeva intre cele doua puncte de vedere. Nu pot fi complet de acord cu niciuna :))
Sigur vei avea ocazia sa vezi Calea Lactee. Eu am vazut-o de cateva ori, mai ales de la munte. N-am vazut-o chiar asa mare si clara cum se vede in clipul din Chile, dar e asa de frumoasa, oricum :) Tot ce trebuie sa faci e sa mergi undeva departe de luminile orasului, si sa fie cat mai sus posibil, desi se poate vedea si de la campie daca e suficient de intuneric si senin :)
Da, sunt foarte multe de descoperit despre Sistemul nostru Solar. Gândeşte-te că nici măcar despre planeta în care trăim nu ştim absolut totul. Nici măcar despre noi nu ştim absolut totul, despre modul genial de funcţionare a corpului şi mai ales a minţii noastre; creierul rămâne în foarte mare parte încă un mister.
Desigur, cu timpul vom afla mult mai multe dar nu cred că vom ştii vreodată 100% totul despre cosmos. Cine ştie exact cum vor evolua lucrurile în sute, mii, milioane de ani, dacă se va întâmpla să trăim până atunci...
E adevărat ce zici despre faptul că viaţa în univers poate fi şi rară dar şi abundentă. E un fel de paradox. Poate ca şi atunci când ne gândim la viaţa noastră. Într-un fel, e foarte scurtă, dar dacă privim din alt punct de vedere putem să spunem şi că este destul de lungă, totuşi.
Mulţumesc pentru recomandare. Am să mă uit, pare că va fi ceva interesant. Am prins destul de multe documentare interesante pe National Geographic, sunt sigură că şi acesta va fi aşa.
Da, citisem şi eu despre această posibilă expulzare în spaţiu. Şi despre numele galaxiei nou formate citisem; deşi atunci nu va mai trăi nimeni încât să poată să o numească în mod oficial aşa
Mulţumesc pentru clip, e superb. E ca o poezie frumoasă despre cosmos Şi e adevărat ce spune. E un sentiment plăcut să te gândeşti că ne-am format din acest Univers imens, că face parte din ceea ce suntem.
"Noi suntem o manifestare a universului, si prin faptul ca ne punem intrebari despre el, practic universul se descopera pe sine prin intermediul nostru." Ce frumos ai spus.
Nu cred că vom şti vreodată 100% ceea ce e universul; poate sună pesimist, dar cu toată genialitatea şi complexitatea minţii umane, suntem totuşi limitaţi. Oricum, toate descoperirile şi informaţiile pe care le avem până în prezent, în toate domeniile, nu sunt deloc puţine. Omenirea a realizat multe lucruri semnificative.
Sigur că e o legătură strânsă între univers şi noi, dar nu ştiu dacă am putea afirma că suntem una şi aceeaşi, doar într-o anumită măsură. Provenienţa noatră poate că e cea care se suprapune cu cea a universului, la nivel atomic, dar "aranjarea" e diferită. Ca şi cum ai avea 100 de piese lego identice, să zicem, şi le împarţi în două grupe. În momentul acela ambele grupe sunt identice, dar odată ce începi să construieşti lucruri diferite pentru ambele grupe, nu mai poţi spune că e acelaşi lucru. Modul în care aranjezi piesele face diferenţa. Cel puţin aşa văd eu situaţia. E undeva la mijloc, cum ziceai şi tu.
Da, voi avea şi eu ocazia să văd Calea Lactee; totuşi nu trebuie să faci ceva peste limitele normale ca să reuşeşti să vezi aşa ceva, deşi desigur, nu e acelaşi lucru să o vezi de la munte de la noi sau din deşertul Atacama, dar sigur e minunat oricum.
E cat se poate de adevarat. Nu cunoastem prea bine inca nici diversitatea vietii, mai ales din ocean, dar si de pe uscat. In fiecare an se descopera specii noi. Si daca aici pe Pamant mai avem atatea de descoperit, iti dai seama ca probabil inca nu cunoastem nici 5% din poveste altor planete;)) Eu inca sper sa gasim viata, sau urme ale vietii (cum ar fi fosile), in Sistemul Solar :D Pe Marte a fost candva ca pe Pamant. Erau mari, lacuri, rauri, si urmele lor se vad clar si-n prezent. Intr-un lac a fost chiar o apa atat de curata, incat ai fi putut s-o bei;)) Deci ar fi putut exista viata asa cum o cunoastem noi :)
Da, sunt de acord cu tine ca nu vom putea sti niciodata totul despre Univers. E imposibil, cand te gandesti cat e de mare, cat e de vechi, ce origini a avut, si ce viitor il asteapta. Sunt mult prea multe de aflat, intr-un timp prea scurt. Sunt cele mai dificile intrebari care pot exista.
Viata noastra e sigur mult mai lunga decat ce era cu sute sau mii de ani in urma. In epoca moderna, speranta de viata a crescut de 3 ori fata de cea de dinainte, deci putem spune linistiti ca avem vieti lungi, si mult mai bune;))
Sigur va fi interesant :) Aceasta serie e o continuare a unei alte serii celebre din 1980, care se numea "Cosmos: A Personal Voyage". Avea tot 13 episoade de cate o ora fiecare, si chiar daca pare veche, sa stii ca e foarte actuala. Majoritatea teoriilor stiintifice prezentate acolo inca stau in picioare. Inainte sa vizionezi seria noua, ai putea s-o vezi si pe cea veche, asa ca pregatire;)) E superba, iti garantez ca-ti va placea :) http://en.wikipedia.org/wiki/Cosmos:_A_Personal_Voyage
O gasesti oriunde vrei foarte usor, si pe youtube.
Da, e trist sa ne gandim ca nu va mai prinde nimeni acea noua galaxie formata din cele doua. Dar cine stie, poate vor fi alte civilizatii pe atunci. Din pacate, niciuna dintre ele nu cred ca va alege sa numeasca noua galaxie "Milkdromeda";))
Asa e :) Cel care nareaza acel clip este acelasi tip care va prezenta si noul "Cosmos" de pe National Geographic. E un fel de astronom-poet, la fel ca si Carl Sagan, prezentatorul primei serii. Chiar se pricep sa-si aleaga cuvintele potrivite;)) Cand vorbesti despre astfel de lucruri atat de importante, si abordezi cele mai mari mistere, parca e greu sa nu te lasi cuprins de o stare poetica :D
Pare atat de ireal acest fapt, ca universul e in noi, si se descopera prin intermediul nostru, incat pare de necrezut, mai ales daca ne gandim cat de putine cunoastem despre el. E ciudat sa ne identificam cu ceva despre care nu cunoastem nici 1%, probabil. Nici macar nu vom putea sa cunoastem tot niciodata, si nici nu avem simturile necesare sa o facem. Noi nu percepem decat aproximativ 5% din Univers. Doar 5% e materie obisnuita, cea pe care o putem noi percepe. Restul e energie intunecata si materie intunecata, iar pe acestea nu le putem deduce decat matematic, si nu stim deloc ce sunt. Deci practic noi nu suntem "facuti" sa intelegem 95% din Univers.
E adevarat ce zici. Cel mai mult conteaza cum sunt atomii aranjati. Din aceeasi atomi poti face lucruri complet diferite, doar schimband modul in care sunt aranjati. Ideea e sa realizezi ca Universul e in tine, si intr-un fel esti una cu el, dar cu toate astea sa stii sa ramai umil, si sa recunsosti si sa accepti faptul ca in acelasi timp esti si mic, si nestiutor. Trebuie sa accepti asta ca sa poti trai cu necunoscutul, sa nu-ti fie frica de el, si sa nu te intimideze faptul ca nu stii. Sa incerci sa afli cat poti de mult, sa te increzi doar in dovezi, iar in acelasi timp sa realizezi ca nu stii nimic 100% sigur, si e foarte posibil ca unele lucruri sa nu le afli niciodata.
Calea Lactee se merita s-o vezi de oriunde :)) Cand te gandesti ca acel "praf" sau "lapte", sau "lapte praf" :-? =)) pe care il vezi pe cer e format din miliarde de stele individuale care se afla atat de departe incat se vad ca un praf alb. Acea banda de lumina se afla la 30 000 de ani-lumina de noi. La cea distanta se gaseste centrul Caii Lactee fata de Pamant :) E incredibil.
Da, mai avem multe de descoperit chiar şi aici pe Pământ; de univers nici nu mai spun... o enormitate Nu e imposibil să găsim viaţă în Sistemul Solar, doar că evident nu va fi una foarte complexă; însă chiar aici pe Pământ sunt tipuri de bacterii care s-au adaptat la viaţa în cele mai nefavorabile condiţii, chiar şi fără să aibă nevoie de lumina soarelui.
Nu vom şti niciodată totul despre univers, într-adevăr. Cred că va rămâne mereu cel mai mare mister şi cel mai inaccesibil.
Da, trăim mai mult şi mai bine decât acum sute de ani, e clar. Şi totuşi, cât de repede pare să treacă totul uneori... Timpul nu aşteaptă după nimeni.
Mulţumesc pentru recomandare. Am să mă uit, ca să mă pregătesc şi să mă "hrănesc" cu informaţii, înainte să o văd şi pe cea nouă.
Da, nu va fi nimeni martor la acea formare a unei noi galaxii. Orice am face, universul e mai puternic decât noi; cu toată inteligenţa şi tehnologia noastră, tot nu vom putea să ne "păzim" de el.
E important şi felul în care spui şi explici informaţiile pe care vrei să le transmiţi, mai ales când vine vorba de lucruri importante şi mai greu de înţeles. Acest talent pedagogic e esenţial.
Da, doar o mică parte din univers e accesibilă pentru noi. Dar misterul lui nu trebuie să fie neapărat un lucru rău; facem parte din ceva măreţ, misterios şi în mare parte necunoscut. Asta ne face şi pe noi oarecum o mare de mister. Şi atunci când nu cunoşti totul ai mereu ceva nou de descoperit şi când faci asta ai un sentiment de împlinire şi mai pronunţat.
Într-adevăr, aranjarea acelor atomi face diferenţa uriaşă între ceva şi altceva, cu toate că originea, baza e aceeaşi. Da, trebuie să acceptăm faptul că suntem limitaţi şi că nu vom putea cunoaşte niciodată absolut totul. Nimic nu e sigur pe lumea asta, nici măcar dacă e reală. Poate felul în care percepem noi viaţa e cu totul diferit faţă de cum e realitatea în sine. Nu putem fi siguri de nimic.
Se merită, da, să vezi acel "lapte praf" strălucitor şi să te gândeşti că planeta noastră face parte din el. Da, e incredibil cât de imensă e şi cât de mari sunt distanţele.
Asa e, in prezent nu cred ca mai poate fi viata prea complexa in Sistemul Solar, dar poate in trecut... cine stie? Poate mai putem gasi fosilele sau alte urme ale acelor forme vechi de viata. Da, extremofilele, acele organisme extrem de rezistente unor conditii asa de grele sunt incurajatoare pentru existenta vietii si altundeva in Sistemul Solar. Ma gandesc cateodata ca primele forme de viata de pe Pamant au fost un fel de extremofile, pentru ca atunci conditiile erau cu mult diferite de cele de azi. Deci am putea spune ca toate celelalte forme de viata, inclusiv noi, am evoluat din asemenea microorganisme foarte rezistente. Ce crezi despre teoria aia cum ca viata a aparut prima data pe Marte, si a fost adusa de acolo de asteroizi care s-au desprins din planeta rosie, si ulterior au lovit Pamantul, aducand acea viata aici? Daca acele organisme erau astfel de extremofile, atunci e posibil sa fi putut rezista calatoriei Poate suntem martieni : ))
Timpul e intr-adevar necrutator... Traim mai mult, dar tot nu e mult Poate oamenii sunt vesnic nemultumiti cu timpul pe care il au. Poate ca si daca am trai 1000 de ani, tot ni s-ar parea putin, mai ales spre sfarsitul vietii cand totul pare ca a trecut asa rapid, si cand te vezi fara viitor. Dar oricum, comparativ cu timpul universal si geologic, o viata de om de cateva decenii e extrem de putin. Asta e natura vietii. Se pare ca singurul rol al unui organism e sa traiasca suficient incat sa se poata inmulti, iar ca sa traiesti suficient trebuie sa faci rost de mancare si apa, sa ai un adapost si o oarecare igiena, si bineinteles, sa fii precaut si sa te feresti cat se poate de pericole. Daca faci asta, atunci ai toate sansele sa ajungi la o varsta la care sa te poti inmulti si sa poti si sa-ti ajuti apoi copiii sa ajunga si ei la randul lor la maturitate. Cam asa era viata noastra cu mii de ani in urma. Nu eram prea diferiti de animale. In prezent s-a mai schimbat, dar in mare parte e bazata pe aceleasi "reguli". O singura privire mai atenta asupra societatii moderne iti arata asta. Specia e cea care conteaza, nu individul. Ea e cea importanta in viziunea naturii. Conteaza si individul, bineinteles, dar el e doar o mica "piesa" a puzzle-ului. Specia e cea care poate trai mult. Mult mai mult decat individul, oricum.
Bine, vizionare placuta si pofta buna la informatii sa ai! Sincer, si eu cred voi viziona din nou seria veche pana sa inceapa cea noua, pentru ca au trecut vreo 2 ani de cand am vazut-o, si vreau sa o am proaspata in minte
Nu, cu universul si natura nu te poti pune. E ca si cum ai incerca sa inoti impotriva curentului Si sa lupti impotriva lor e ca si cum ai lupta impotriva ta.
Sigur, e esential sa stii explica lucrurile intr-un mod poetic, dar in acelasi timp si usor de inteles pentru majoritatea oamenilor. Prima serie "Cosmos" a popularizat stiinta extrem de mult, pentru ca a fost vizionata de aproximativ 1 miliard de oameni pana in prezent, ceea ce e enorm. A adus stiinta si in viata oamenilor care, pana atunci, erau cam tematori sa o abordeze, fiindca exista ideea eronata ca e prea greu de inteles, si sunt prea multi termeni complicati, etc. Dar daca ai talentul de a vorbi frumos si de a explica cum trebuie, atunci poate fi inteleasa de aproape oricine.
Da, suntem o "mare de mister". Asta a fost poetica 
Acel sentiment de implinire de care vorbesti e cel care a stat tot timpul la baza explorarii si dezvoltarii civilizatiei umane. De cand suntem am fost atrasi de necunoscut, si am vrut sa il intelegem. I-ai si pe acei bastinasi din Papua Noua Guinee, desi se temeau de contactul cu omul alb, totusi au ales sa-l descopere, si nu au fugit inapoi in padure. Desi se speriau de fiecare data cand incercau sa-i atinga mana, mai incercau inca o data, si inca o data. Se vedea clar dorinta lor de a descoperi un mister, iar cand faceau progrese se vedea satisfactia in ochii lor. Dorinta de explorare face parte din noi. Fara ea nu am fi ajuns unde suntem acum. Omul a fost o specie care s-a bazat mai mult pe inteligenta decat pe forta fizica. Inteligenta si curiozitatea au fost principalele noastre arme impotriva animalelor salbatice, sau a celorlalte pericole din natura. A fost singura noastra sansa la supravietuire.
E foarte adevarat Atat timp cat nu poti scapa de conditia de om, nu ai cum sa vezi "realitatea in sine". Suntem "prinsi" in corpurile noastre, in creierele noastre, si incercam pe cat posibil sa aflam cum am ajuns aici, daca e real sau nu, ce suntem, si incotro ne-am putea indrepta. Dar sunt intrebari frumoase, si trebuie sa stim sa ne bucuram de aceasta experienta unica numita "viata", si sa savuram intrebarile macar, daca raspunsuri la unele dintre ele inca nu avem E mare lucru ca am ajuns sa ne punem aceste intrebari
Sa-ti vezi propria galaxie pe cer chiar e un sentiment aparte. Dintr-o data parca te simti mai "conectat" la univers. Iti dai seama mai bine de locul pe care il ocupi in toata povestea asta incredibila Pentru mine si sa vad o singura stea e remarcabil. Eram intr-o seara in statiunea Paltinis din judetul Sibiu, si am vazut Luceafarul, aka Venus Era parca mai mare si mai stralucitor decat oricand, si se apropia incet de orizont, si urma sa apuna. Se vedea cu ochiul liber cum coboara, si dintr-o data a disparut dupa munti. E cea mai buna sa vezi cu ce viteza se roteste Pamantul in jurul propriei axe Sa te uiti odata atenta la un apus de Soare, cand e senin, si vei vedea practic cu ochiul liber cum discul solar atinge orizontul, si in cateva secunde dispare in intregime dupa el. Daca ai niste ochelari de protectie se vede si mai bine, altfel te poate deranja lumina puternica. Eu am niste ochelari facuti special pentru eclipsa din 1999. A fost atunci o eclipsa totala de Soare pe teritoriul Romaniei, mai ales prin sud, dar s-a vazut si de aici partial. Din pacate a fost si putin noros, dar n-au fost niste nori foarte grosi, si se putea vedea prin ei. Tu ai vazut vreodata vreo eclipsa?
Da, e foarte posibil ca în trecut să fi existat viaţă mai complexă... acum nu prea cred, având în vedere condiţiile dificile pentru o astfel de viaţă. Da, se poate ca primele forme de viaţă aici pe Pământ să fi fost extremofilele; Pământul nu a fost mereu atât de "roditor" precum e azi.
Nu ştiu ce să zic despre acea teorie Nu zic că e absolut imposibil, dar chiar şi dacă acele organisme ar fi fost extremofile, nu e ceva simplu să rezişti la acea călătorie prin univers sau la un impact puternic cu planeta. Cine ştie...
Da, timpul e ireversibil şi odată ce a trecut nu se mai întoarce; merge doar pe direcţia înainte şi ştim cu toţii că în viaţa noastră de om va ajunge într-un final şi la ultima şi unica "staţie". Uneori poate fi un gând destul de chinuitor; măcar să profităm de această şansă unică şi să trăim până avem posibilitatea aceasta.
Nu îmi place să mă gândesc că singurul nostru scop practic e acela de a ne înmulţi; până la urmă nici acesta nu prea are sens din moment ce într-o zi va veni sfârşitul planetei noastre şi posibil şi cel al speciei noastre. Viaţa e absurdă şi e datoria noastră să îi dăm un sens (subiectiv, evident), altfel am putea foarte bine să nu mai existăm.
Da, acum mii de ani oamenii trăiau mai mult după instinct, nu era cum e în prezent. Chiar şi azi mai sunt triburi care trăiesc cam aşa, mai asemănător cu animalele.
Într-adevăr, natura nu prea ţine cont de individ. Ea are regulile ei şi ne "selectează" astfel încât speciile să meargă înainte.
Mulţumesc, o voi viziona chiar zilele ce urmează.
Da, universul şi natura sunt mult mai puternici decât noi; ei sunt cei care "conduc". 
Dacă ai această capacitate de a explica într-un mod cât mai interesant şi simplu, lucrurile nu mai par atât de complicate şi atunci îţi trezeşte interesul şi curiozitatea şi totul devine plăcut şi fascinant.
Da, ce să zic, o fi fost poeta din mine. Da, curiozitatea şi dorinţa de explorare a necunoscutului sunt primii paşi spre cunoaştere. Fără aceste lucruri cu siguranţă nu am fi ajuns unde suntem azi. Şi într-adevăr, inteligenţa şi ingeniozitatea sunt principalele noastre arme în natură pentru că faţă de alte specii nu avem un fizic puternic sau alte "trucuri"
Da, trecem realitatea prin propiul nostru filtru astfel încât tot ce percepem e oarecum conectat cu persoana noastră. Suntem singura specie, de pe Pământ cel puţin, atât de conştientă de sine şi de existenţa sa şi astfel ajungem să ne punem tot felul de întrebări legate de viaţă şi nu numai.
Sunt sigură că e un sentiment foarte înălţător.
Eşti norocos dacă zici că ai văzut şi Venus; din câte spui, se pare că a fost ceva unic.
Nu m-am uitat până acum atât de mult şi atent la vreun apus încât să văd cum dispare Soarele după orizont; am să fac asta cât de curând, poate dacă prin o zi mai călduroasă.
Nu am văzut niciodată vreo eclipsă; nu am ochelari de protecţie şi fără ei nu e indicat să te uiţi. Deci tu ai văzut eclipsa aceea din 1999? Ai mai văzut şi altele?
Nu, acum e aproape imposibil ca viata complexa sa mai existe undeva pe Marte, dar cea primitiva s-ar putea sa mai reziste pe undeva prin subteran, ferita de radiatiile venite din spatiu, si poate si undeva unde mai exista si ceva apa lichida. Apropo de apa lichida, stiai ca pe satelitul lui Jupiter, Europa, exista un ocean de apa lichida sub stratul de gheata de la suprafata? Dupa calculele astronomilor ar fi un volum de apa mai mare decat volumul apei lichide de pe intreg Pamantul. Cine stie ce se ascunde pe acolo;))
Da, s-au facut unele teste in laborator care au aratat ca ar fi destul de posibil ca viata sa poata rezista unei astfel de calatorii. Viata bacteriana cel putin. Acum, e greu de spus daca acel test in laborator chiar reflecta realitatea.
Singurul lucru ce ne ramane de facut e sa profitam de sansa asta unica a vietii. Suntem oameni, avem inteligenta de partea noastra, si ar trebui sa-i dam acel sens, cum zici si tu. Acea regula a naturii, cum ca singurul scop al unui individ e sa se inmulteasca, se aplica 100% in cazul animalelor, dar noi avem puterea de a ne alege un scop in viata, si sa ne "desprindem" oarecum de conditia asta de animal, daca vrem sa fim cu adevarat o civilizatie adevarata. Noi avem puterea de a ne controla vietile, de a lua decizii, de a avea liber arbitru, cel putin aparent. Avem puterea de a incerca sa intelegem de ce e natura asa, si sa exploram universul. Nu mai suntem obligati sa ne supunem in totalitate acelor instincte primare. Deci, putem face in asa fel incat viata fiecarui individ sa conteze intr-o oarecare masura, si sa fie pretioasa, dar in acelasi timp avem posibilitatea si de a asigura supravietuirea si bunastarea speciei mai bine decat o poate face natura. Natura e oarba si viata e absurda, cum ziceai si tu, dar noi avem sansa de a ne lua destinul in propriile noastre maini. Cu toate astea, noi facem parte din natura in totalitate, si probabil ca toate actiunile noastre sunt tot naturale, sau fac parte din "planul" naturii, daca vrei. Sunt probleme complexe, si e mult de filozofat pe aceste subiecte :))
Sa stii ca ar fi ceva semne de talent poetic la tine;)) Asa e. E destul sa compari scheletul unui om cu cel al altor animale si vei constata ca avem niste oase foarte subtiri si fragile. Singurul lucru mare la noi e capacitatea craniana. Si daca n-ar fi fost asa, acum n-am fi vorbit aici :))
Citeam pe internet zilele astea despre evolutia omului, si e incredibil cat e de complexa, si cate specii de hominizi au existat in trecut. Cand te gandesti ca acele specii erau asa asemanatoare cu noi, si unele dintre ele aveau constiinta de sine, si o inteligenta ce le-a permis sa paraseasca Africa si sa colonizeze Europa si Asia, ajungand chiar si pana in Indonezia de azi. Aveau haine, controlau focul, locuiau in grupuri, se adaposteau in pesteri, vanau, socializau, probabil aveau limbajul dezvoltat, si cu toate astea, nu era oameni. Nu erau homo sapiens. E interesant sa te gandesti ca toti acei hominizi au disparut si singura specie care a surpavietuit si a ajuns sa colonizeze intreaga planeta suntem noi. Probabil si noi am fost in pragul disparitiei de cateva ori, mai ales acum 75 000 de ani, cand a erupt un supervulcan in insula Sumatra, si aceasta a cauzat o schimbare brusca a climei, ceea ce a pus in pericol existenta stramosilor nostri de atunci. Se presupune ca doar aproximativ 2000 de indivizi ar fi supravietuit acelei perioade, iar toti oamenii din prezent sunt descendentii lor. Noi am fi putut disparea cu usurinta, si poate azi era alta specie de hominizi in locul nostru.;)) Sau poate nu era nimeni.
Da, tin minte ca si Luna se vedea foarte stralucitoare in acea seara. De fapt, niciodata n-am mai vazut Luna sa lumineze atat de puternic incat sa-mi pot vedea propria umbra foarte clar :))
Am vazut eclipsa din 1999 de pe balcon : )) A fost pe 11 august. http://en.wikipedia.org/wiki/Solar_eclipse_of_August_11,_1999
Pana si pe bancnota de 2000 de lei a aparut;))
N-am mai vazut altele. Nici nu cred ca au mai fost pe aici. Am vrut cam acum 2 ani sa vad tranzitul lui Venus, adica momentul in care Venus trece prin fata Soarelui. Se vede ca un punct mic negru pe suprafata Soarelui. Din pacate nu a fost un cer senin nici atunci, si nici nu cred ca se poate vedea cu ochiul liber. Un telescop ar fi ideal pentru asa ceva, dar eu nu am unul. Am avut doar o data ocazia sa ma uit la cer printr-un telescop destul de mic. Se vedeau stelele mai mari, si puteai sa vezi unele stele care nu erau vizibile cu ochiul liber, dar cam atat. E nevoie de unul mult mai performant pentru a putea vedea detalii cum ar fi planetele, iar alea sunt prea scumpe, normal :))
Nu e exclus să găsim vreodată viaţă primitivă pe Marte. Da, auzisem de Europa. Cine ştie, poate se va găsi viaţă acolo, poate chiar una mai complexă având în vedere importanţa apei pentru dezvoltarea unor astfel de specii.
Da, poate totuşi chiar suntem un fel de marţieni, cine ştie.;))
Într-adevăr, condiţia noastră de om ne dă posibilitatea să ne îndepărtăm oarecum de regulile naturii, să ne controlăm propiile noastre vieţi, mai mult sau mai puţin, chiar dacă legătura noastră cu natura rămâne imposibil de eliminat. Însă termenul acesta de libertate este foarte relativ; nu suntem şi nu vom fi niciodată complet liberi, din toate punctele de vedere. Suntem limitaţi de legile naturii (aici fac referire şi la propiul nostru corp, "unealta" prin care existăm) şi de societate. Mă gândesc că de multe ori când poate avem impresia că suntem liberi să alegem sau să facem un anumit lucru, poate nu e chiar aşa, poate e mai mult o iluzie. Poate totuşi suntem doar o "grămadă" de gene şi reacţii chimice, deşi uneori nu pare aşa. Sunt mulţi de "poate" :))
Apropo de poezii, o ştii pe asta? :)
http://www.aboutromania.com/blaga23.html
E printre preferatele mele; probabil şi fiindcă mă regăsesc în ea, poate mai mult decât mi-aş dori.;)) Dar oricum, întotdeauna îmi aduce un zâmbet pe buze. :)
Da, trebuie să-i mulţumim creierului nostru pentru că ne-a dat posibilitatea să purtăm această conversaţie. :))
Într-adevăr evoluţia omului e foarte complexă şi au existat multe specii foarte asemănătoare cu noi, însă până la urmă selecţia naturală a intrat în joc şi a rămas doar specia pe care o ştim şi azi şi din care facem parte. Da, am fost norocoşi că am rezistat ca specie în faţa dezastrelor naturale care ar fi putut să ne distrugă.
Se pare că acea eclipsă din 1999 şi-a atins "punctul culminant" chiar aici în România. Sigur a fost ceva superb de văzut. :)
Lasă, sigur vom mai avea ocazia să vedem minunăţii ale universului până mai trăim. :)
Da, unii astronomi mai optimisti spera chiar la forme de viata de marimea balenelor in oceanul de pe Europa.;)) Ar fi nemaipomenit sa fie adevarat, dar nu stiu daca e bine sa ne facem astfel de sperante :)) Aici pe Pamant avem forme de viata destul de complexe care traiesc pe fundul marii, fara lumina de la Soare, si in unele temperaturi si presiuni foarte mari, deci teoretic ar putea exista si pe Europa astfel de viata.
De unele instincte naturale e clar ca nu vom putea scapa niciodata, cum ar fi cele de inmultire sau conservare, deci nu avem cum sa ne indepartam total de natura. Singurul nostru "noroc" e ca natura ne-a inzestrat cu in creier suficient de mare si evoluat, incat sa ne permita sa nu mai fim sclavii absoluti ai instinctelor primare.
E foarte frumoasa poezia :) Si eu m-as putea regasi in ea, pentru ca am "tupeul" sa visez la niste vremuri in care romanii vor fi ca si germanii de acum, sau marea majoritate a oamenilor vor ajunge sa constientizeze sau macar sa fie interesati despre locul nostru in Univers. Fantezii din astea :))
Poezia mea preferata cred ca e Scrisoarea 1. Eminescu a stiut sa scrie realitatea dura intr-un mod frumos. http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea1.php
Asa e, a fost selectia naturala, a fost si meritul nostru, dar nu pot sa nu ma intreb si cat noroc a fost. Dar norocul face parte din "joc", nu?;))
Eclipsa totala a fost doar undeva prin judetul Valcea, dar si aici s-a vazut partial :) Da, sa speram ca vom avea noroc de cer senin data viitoare :)) Minunatii ale Universului sigur vor mai fi, fie ca e vorba de comete, eclipse sau explozii solare (desi de ultimele ar fi bine sa nu avem parte prea mult) :))
Da, teoretic ar putea exista, rămâne de văzut dacă va rămâne doar o teorie sau nu.
Într-adevăr, suntem norocoşi că facem parte dintr-o specie atât de evoluată încât să putem să ne desprindem oarecum de aceste instincte, să fim conştienţi de noi şi de locul nostru în viaţă.
E superbă poezia. Se vede clar legătura cu astronomia şi cu tema de viaţă/moarte.
"Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri..."
Ce gând trist, dar în acelaşi timp atât de adevărat...
Da, norocul face şi el parte din "joc", într-adevăr.
Sunt sigură că Universul mai are destule "surprize" pentru noi.
Da, e o mica dezbatere despre aparitia vietii. O mica mare dezbatere :)) Viata a aparut pe Pamant in anumite conditii acum 4 miliarde de ani, si a evoluat adaptandu-se la noile conditii. Apoi a ajuns sa prolifereze in ultimii 600 de milioane de ani, si sa se raspandeasca si pe uscat, si intr-un final sa se ajunga la ce avem in prezent. Nu se stie inca exact daca a aparut o singura data, sau de mai multe. Se pare ca toata viata de pe Pamant s-ar trage dintr-un singur organism primordial, o celula primitiva care ar fi existat acum 4 miliarde de ani. E acea celula singura care a aparut atunci, sau au fost mai multe? Si asta e o intrebare interesanta. Daca au fost mai multe, atunci erau toate identice, sau fiecare celula formata avea caracteristici aparte? Oare viata evoluata din acele celule diferite a disparut, sau poate mai exista si-n prezent dar nu putem noi s-o depistam? Am vazut un documentar in care se vorbea despre niste bacterii care nu pot trai fara o substanta extrem de otravitoare pentru restul formelor de viata. Pot fi acele bacterii urmasele acelor celule diferite? O alta intrebare ar fi de ce nu se formeaza noi celule si-n prezent, pentru ca noi credem ca ar avea conditiile necesare. Se pare ca doar atunci in trecutul indepartat al Pamantului au existat conditiile pentru formarea vietii. Ce e ciudat e ca acele conditii de atunci ar fi omorat instantaneu peste 90% din speciile care exista pe Pamant azi :)) Iar pentru acea viata primitiva, conditiile de azi ar fi fost la fel de otravitoare;)) Se pare ca viata, odata aparuta, se poate adapta aproape tuturor conditiilor care pot aparea ulterior. Oricum, sunt multe intrebari care asteapta raspuns;))
Da, imi place mult la Eminescu faptul ca a scris in poeziile lui despre Cosmos, despre viata si moarte, despre posibila existenta a lui d-zeu. Si toate astea le-a impletit si cu tema iubirii, un alt mister al existentei, am putea spune;)) Probabil asta o stii :) http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/la_steaua.htm
Si-mi mai place faptul ca nu s-a ferit sa abordeze probleme serioase, si a spus lucrurilor pe nume. Asta e adevarul. Tristetea vietii e foarte reala, iar adevarurile dure trebuie spuse si ele. Nu putem inchide ochii in fata unor lucruri, si sa vedem doar ceea ce ne convine, pentru ca asa nu vom ajunge niciodata sa descifram enigmele care ne inconjoara.
Intr-un fel, viata e ca un sport. Castinga de obicei cine e mai puternic, mai bine pregatit, dar cateodata mai castiga si cel care a avut putin noroc si i-a "intrat mingea in teren";))
Universul ar avea o infinitate de suprize pentru noi;)) Singura problema e ca oamenii nu prea au timp sa astepte dupa el :)) El "lucreaza" foarte incet pentru viata noastra ridicol de scurta.
Da, e o mică mare enormă dezbatere la care probabil nu vom ajunge niciodată la o concluzie sigură.
Sper că întrebările acelea nu mi le-ai pus mie, că nu ştiu să-ţi răspund, din păcate. Încă avem şi vom avea mii poate chiar milioane de întrebări fără răspuns. Natura, viaţa, realitatea nu se lasă dezvăluită atât de uşor
Într-adevăr, Eminescu a abordat o diversitate destul de mare de teme. Şi evident nu putea lipsi iubirea, încă un mare mister al vieţii, cum ai spus şi tu. Ştiam poezia "La steaua"; e foarte frumoasă, ca de altfel multe altele din opera sa.
Da, e un mare plus că nu s-a ferit de subiecte mai serioase şi controversate. Putem să ne prefacem că nu vedem părţile negative, rele sau triste din viaţă dar asta nu înseamnă că ele nu rămân aici, cu noi, până la moarte.
Lucrurile nu sunt mereu corecte în viaţă; norocul joacă şi el în piesa de teatru a vieţii şi uneori face o diferenţă uriaşă. Gândeşte-te de exemplu la toţi acei copii care nu au avut norocul să se nască într-o ţară cât de cât civilizată, ci dimpotrivă se nasc într-o totală sărăcie şi chiar sălbăticie oarecum. Practic, sunt condamnaţi la moarte din prima zi în care s-au născut. Nu sunt foarte mulţi cei care trăiesc în astfel de medii şi reuşesc să ajungă la o oarecare vârstă înaintată; de multe ori mor tineri din cauza a tot felul de boli. Aşa e lumea în care trăim, din păcate.
Da, vieţile noastre scurte nu ne lasă loc de prea multe din aceste surprize ale universului; măcar să profităm cât mai mult de toate surprizele plăcute pe care ni le rezervă viaţa, pentru că într-o zi se vor termina.
Ba da, tie ti le-am pus. Te rog sa raspunzi;)) Glumesc. Mi le-am pus mie mai mult :))
Yup, billions and billions of questions;))
Da, a fost un romantic incurabil :D Sunt surprins cate lucruri stia despre Univers in acea perioada. Erau vremuri in care stiinta sau filozofia inca erau destul de mult sub influenta religiei.
Bineinteles, e mult mai bine sa imbratisezi adevarul dur decat sa traiesti in basme care te satisfac.
Poate chiar de cele mai multe ori nu sunt corecte... Da, sa ne gandim doar in razboi ce mult conteaza norocul. Face diferenta dintre viata si moarte. Si e valabil si-n viata de zi cu zi.
E adevarat. Doar ghinionul face ca acei copii sa se nasca in acele conditii rele. Noi trebuie sa ne simtim foarte norocosi ca ne-am nascut aici, chiar daca de multe ori ne plangem de aceasta tara. Iti dai seama cum traiau oamenii inainte de dezvoltarea stiintei si medicinei. Erau victime sigure in fata tuturor bolilor sau ranilor, iar mortalitatea infantila enorma era o normalitate. Nu-i inteleg pe unii cum sunt in stare sa spuna ca mai demult era mai bine, ca se traia mai mult, sau ca nu erau atatea boli sau complicatii in cazul nou-nascutilor. Statistica nu arata asa ceva. In ultimii ani am ajuns sa fim 7 miliarde tocmai datorita faptului ca medicina ne-a permis acest lucru. Daca era mai rau, atunci sigur n-ar fi crescut populatia atat de mult.
De acord :) Ceea ce ai spus imi aduce aminte de acest clip https://www.youtube.com/watch?v=IOXMjCnKwb4
Poate il stii :)
Eh, faptul că măcar ne punem întrebări, chiar dacă nu putem răspunde la toate, contează oricum.
Da, a reuşit să se desprindă oarecum de influenţe.
Desigur, trebuie să înfruntăm adevărul, chiar dacă de multe ori doare.
Într-adevăr, de cele mai multe ori nu sunt deloc corecte. Asta este, legile naturii nu ţin cont de ce e corect sau nu.
Da, ne putem considera destul de norocoşi, şi pentru faptul că ne-am născut într-o ţară cât de cât civilizată, chiar dacă nu e chiar aşa cum ar trebui, şi pentru că ne-am născut în această perioadă în care ştiinţa şi implicit medicina sunt destul de avansate; oricum comparativ cu viaţa de dinaintea acestor tehnologii de care dispunem azi, traiul e de zeci poate sute de ori mai bun. Sigur, tehnologia şi toată modernitatea această are şi dezavantajele ei, dar sunt mai puţine, evident.
Ştiam clip-ul. E foarte frumos ceea ce spune... şi adevărat.
E un citat frumos din Neil Tyson despre asta. "When I reach to the edge of the universe, I do so knowing that along some paths of cosmic discovery, there are times when, at least for now, one must be content to love the questions themselves"
Asa e, si Universul nu tine cont de dorintele si preferintele noastre. El nu e cum am vrea noi sa fie, ci e asa cum este.
Da, macar ne-am nascut in Europa, iar in Europa e bine aproape oriunde. Si ne-am nascut intr-o era in care "explozia" stiintei e in plina desfasurare, si asta chiar e un mare noroc. De exemplu, era destul sa traim doar cu 20 de ani in urma, si n-am mai fi avut internet, cel putin Iar cu mai multe decenii sau secole in urma daca traiam, era incomparabil cu aceasta perioada.
E frumos, intr-adevar Te face sa realizezi mult mai bine cate s-au intamplat ca sa putem fi noi aici acum.
E frumos ce spune; are dreptate, într-adevăr.
Da, doar noi din univers provenim oarecum, nu invers; ar fi culmea să fie aşa cum vrem noi.
Într-adevăr, toate ţările europene sunt la un nivel de civilizaţie cel puţin acceptabil, unele chiar mai mult, evident. Da, e incredibil cât de mult şi de repede a evoluat ştiinţa în ultimii ani. Deci da, ne putem considera destul de norocoşi.
Aşa e; cât de mici erau şansele şi totuşi, suntem aici. Cât de mici erau şansele ca să purtăm această conversaţie, nu?
Da
Ar fi culmea, exact, dar cate secole la rand oamenii au avut aceasta impresie cum ca Universul e asa cum ni-l imaginam noi, si cum vrem noi sa fie. Ce mult timp am "stiut" ca Pamantul e centrul Universului, ca nu se misca, si ca toate se invart in jurul lui. Am fi vrut sa fim importanti. Acel Univers imaginar era asa cum l-am fi vrut noi, dar realitatea nu a tinut cont de dorintele noastre
Avem noroc, cu siguranta. Ar fi putut fi mult mai rau. E destul sa ne uitam la o tara care se invecineaza cu noi, la Republica Moldova. E cea mai saraca tara din Europa. E adevarat ca nici acolo nu e chiar asa de grea viata, dar totusi, e mare diferenta intre ea si Romania. Deci am avut noroc ca ne-am nascut la vest de Prut Pacat pentru ei insa...
Cateodata ma gandesc, oare ce va fi in viitorul mai indepartat daca ritmul dezvoltarii tehnologice ramane acesta de acum. Probabil cei din anul 2100 ne vor considera la fel de inapoiati cum ii consideram noi pe cei din anul 1900 Sau cine stie. Parca imi vine sa ma simt ramas in urma, cand ma gandesc ce mari descoperiri urmeaza Dar oricum, suntem norocosi ca macar le-am prins pe acestea de acum. Fiecare generatie trebuie sa se multumeasca cu ce are la timpul ei, si sa fie recunoscatoare generatiilor precedente pentru realizarile lor fara de care prezentul ar fi aratat cu mult mai rau.
"Science is a collaborative enterprise spanning the generations. We remember those who prepared the way, seeing for them also" Nu puteam sa nu-ti las un citat si de data asta
Asa e Erau si mai mici sansele sa purtam aceasta conversatie, decat sansele ca omenirea sa ajunga sa existe Gandeste-te la acea succesiune de evenimente: Big Bang, evolutia Universului, formarea galaxiei, sistemului solar, Pamantului, vietii, evolutia ei, apoi evolutia omului, apoi supravietuirea si raspandirea noastra pe planeta, apoi dezvoltarea stiintei, inventarea calculatorului, apoi a internetului, apoi a site-ului TPU, ca intr-un final sa mai fie nevoie de inca 3 conditii: sa-mi fac eu cont aici, sa-ti faci tu cont aici, si sa dam apoi unul de altul raspunzand la intrebarile de pe aici Fiecare dintre acele evenimente putea foarte bine sa nu se intample, si a fost un mare "noroc" ca s-au intamplat exact asa.
Aşa e. Se pare că mereu ne-a plăcut să ne simţim importanţi. Dar odată ce "viziunea" noastră s-a mărit am realizat că noi de fapt suntem minusculi şi că de fapt Universul "ne-a dat naştere", oarecum, şi că o duce foarte bine şi fără noi
Da, suntem destul de norocoşi. Oricum, chiar şi în Republica Moldova sunt condiţii de viaţă mai mult decât bune comparativ cu ţări sărace unde majoritatea oamenilor trăiesc de pe o zi pe alta, fără ca măcar să ştie sigur dacă vor mai vedea vreun răsărit de soare. E o diferenţă uriaşă. Mă gândesc uneori la toate lucrurile oarecum banale de care ne plângem noi uneori, care trăim într-o societate modernă şi mai mult sau mai puţin civilizată, şi cât de nesemnificative par dacă le comparăm cu toate problemele şi chinurile prin care trec cei care trăiesc în astfel de ţări sărace şi puţin dezvoltate. Mă gândesc că în timp ce eu scriu asta, poate alţii se zbat să supravieţuiască încă o zi sau se omoară între ei în războaie purtate din motive care nu ar trebui să existe. E un gând destul de chinuitor şi trist; aş vrea ca lucrurile să fie mai corecte în lumea asta...
Da, trăim în epoca vitezei, iar tehnologia se dezvoltă din ce în ce mai repede. Nu sunt sigură unde va ajunge aceasta, dar mă tem că poate va avea destule dezavantaje şi părţi negative. Nu ştiu cât de bine va fi comparativ cu cât de rău, dacă se ajunge la un nivel foarte mare. Sigur, nu cred că se va ajunge la o "exagerare" din acest punct de vedere prea de curând, dar mă gândesc la viitorul ceva mai îndepărtat.
Mulţumesc pentru citat. Am căutat pe net, se pare că cel care a spus asta e Carl Sagan; nu ai vrut să-mi zici şi asta, te-ai zgârcit puţin în cuvinte
Acum că ai înşirat toate evenimentele care s-au petrecut până în momentul acesta îmi par şi mai mici şansele să se fi întâmplat Şi totuşi, aici suntem
Da, egocentrismul asta;))
Sigur, mult mai bine e in Moldova decat in unele tari africane sarace, de exemplu. Nici nu se compara. "Problemele" noastre... :)) First world problems :D E ca si ala care zboara cu avionul pana in SUA si se plange ca n-a avut si internet in avion;)) E adevarat, de multe ori ne plangem de astfel de banalitati. Si eu o fac uneori, si lucrez la asta :)) Chiar azi ma uitam pe youtube la unele marturii ale unor nord-coreeni care au reusit sa fuga din tara. E inspaimantator sa te gandesti la experientele prin care au fost nevoiti sa treaca. Sa ajungi sa mananci scoarta de copac, radacini, iarba sau sobolani. Nu mai vorbesc de acea ingrozitoare dictatura pe care trebuie sa o suporte zi de zi. Putem sa ne simtim extrem de norocosi ca nu ne-am nascut acolo. In acelasi timp insa, e foarte trist ca unii oameni trebuie sa treaca prin asa ceva. Cum zici si tu, noi stam pe internet, si altii mor in chinuri chiar acum. E destul sa ma gandesc la razboiul din Siria, si la ororile cauzate de acesta. "Motive care nu ar trebui sa existe". Cat de corect ai spus. De multe ori, aceste motive tin si de religie, inclusiv in Siria sau atatea alte tari musulmane si nu numai. Cat despre corectitudine, ea va exista atunci cand o vor dori oamenii cu adevarat. Viata e oricum nedreapta de multe ori, si e si mai mare pacat sa o facem noi si mai nedreapta. Corectitudinea divina, mult timp dorita de noi, nu isi va face simtita prezenta niciodata.
Orice se poate. Nimeni nu zice ca stiinta si tehnologia sunt doar bune. Conteaza cum le vor folosi oamenii. Totul depinde de cat de inteligent vom sti sa gestionam lucrurile. Ce e stiinta pana la urma? E doar o "unealta", pe care noi o putem folosi in diferite feluri. Daca vrei, poti sa faci foarte mult rau cu ajutorul ei. Uita-te la toate armele de distrugere in masa pe care omul le-a inventat si folosit. Cand au fost detonate bombele de la Hiroshima si Nagasaki, multi au dat vina pe stiinta pentru cele intamplate, mai ales crestinii. Au omis insa faptul ca nu stiinta a fost vinovata, ci felul in care oamenii au folosit-o.
Scuze, am uitat sa mentionez si autorul citatului :)) Ma bucur sa vad ca te-a interesat;)) Apropo de Carl Sagan, tu ai auzit vreodata "Pale Blue Dot"? Nu mai tin minte daca ti-am dat vreun link :-? Daca nu l-ai vazut, e neaparat sa te uiti;)) https://www.youtube.com/watch?v=WmMUuR--Qvo
Da, suntem aici, dovada vie ca in Univers se pot intampla si cele mai improbabile lucruri;))
"First world problems" Da, se poate spune şi aşa. Nici nu se compară cu problemele celor din "lumea a treia". Şi eu mă plâng de asemenea "probleme" uneori, poate prea mult
Da, nici cei din Coreea de Nord nu o duc prea bine, chinuiţi de acel regim groaznic. Ei chiar au probleme serioase acolo.
Într-adevăr, câte războaie se duc chiar în momentul acesta... Şi cum ai spus şi tu, religia e unul dintre principalele motive. Eu nu-i pot înţelege deloc pe aceşti oameni. Adică, poţi să crezi într-o zeitate care e mai presus de noi toţi, fie că îi spui "dumnezeu" sau "allah" sau mai ştiu eu cum, dar poţi să faci lucrul acesta şi fără să aparţii unei religii, unui cult, şi fără să fie nevoie de o grămadă de bani pentru a construi milioane de biserici. Dacă ar exista o astfel de zeitate atotputernică şi omniprezentă, sunt sigură că nu ar avea nevoie de aşa ceva. Desigur, motivele nu sunt numai religioase, dar oricum nici restul nu ar trebui să existe. Dar se pare că totul e pe interese în lumea asta.
Aşa e, viaţa e oricum nedreaptă de multe ori, şi noi nu facem decât să mărim această nedreptate. Nu ştiu dacă va veni o zi în care toţi oamenii vor dori să existe această corectitudine; se pare că nu e "profitabilă".
Aşa e. Totul depinde de cum folosim noi ştiinţa, dar dacă privim în trecut şi chiar şi în prezent, se pare că de multe ori o folosim în scopuri greşite, din păcate.
Nu-i nimic, am găsit eu până la urmă.
Mulţumesc mult pentru clip, nu-l văzusem până acum. E foarte frumos.
"There is perhaps no better demonstration of the folly of human conceits than this distant image of our tiny world. It underscores our responsibility to deal more kindly with one another, and to preserve and cherish the only home we've ever known: the pale blue dot." Exact asta reprezintă clip-ul acesta şi e foarte adevărat.
Da, nici nu ştim la ce să ne mai aşteptăm de la Univers
Cu totii ne plangem;)) Important e sa realizam ca astea nu sunt probleme adevarate, si sa incercam pe cat posibil sa nu se mai repete :D
Oh da, si nu stiu cati ani va mai putea continua acea nebunie din Coreea de Nord. Cat timp va mai trece pana cand comunitatea internationala va face ceva. Cred ca e mai mult decat evident ca ceva trebuie facut.
Ai perfecta dreptate, dar singura concluzie logica pe care o putem trage e ca anumiti oameni din anumite tari, inca au un mod de gandire mult prea primitiv. De multe ori avem obiceiul sa spunem: "In lumea secolului 21 se intampla asa ceva", si avem dreptate intr-o oarecare masura, desi suntem abia la inceputul acestui secol, si nu stiu daca e chiar potrivit sa vorbim deja in numele lui :)) Dar eu cred ca exageram cand vrem sa credem ca traim intr-o era atat de avansata incat astfel de lucruri nu se mai pot intampla. Occidentul are tendinta sa se creada "buricul pamantului" si sa traga concluzia ca toate tarile lumii sunt pe undeva pe la nivelul vestului, ca mentalitate. In schimb, dovezile arata altceva. Traim intr-o lume in care mult prea multi oameni din mult prea multe tari, au in continuare niste mentalitati care tin de evul mediu, cel putin. Iar in astfel de comunitati, multe dintre ele fanatic religioase, aceasta nu poate duce decat la razboi in toata regula. Vorbeam mai devreme despre cat de norocosi suntem ca ne-am nascut totusi aici, si nu intr-o astfel de tara, si e adevarat. Cum e daca ne gandim la drepturile femeilor din astfel de tari? Nu trebuie sa fie razboi ca sa ai o viata de cosmar, ci e destul doar sa te nasti intr-o tara musulmana, si extrem de conservatoare. Sunt multe astfel de exemple. Ai vazut si tu, probabil, cam la ce tratament sunt supuse femeile acolo. E inca un exemplu de rau extrem comis in numele unor religii si zei imaginari. Nu cred ca iti poti imagina cam cum ar fi aratat de exemplu viata ta, daca ai fi avut nesansa sa locuiesti intr-o astfel de tara. Nici crestinii nu stau prea bine la capitolul asta. E destul sa citesti Geneza ca sa-ti dai seama. Din fericire insa, Europa a trecut printr-o Renastere, am evoluat in gandire, am reusit sa scapam de acele influente daunatoare, in mare parte. Mai ales in Occident.
Apropo de nedretati si de corectitudini, acum cateva zile am auzit la tv cum ca primii 80 cei mai bogati oameni din lume, au in total o avere egala cu cea a celor mai saraci 3, 5 miliarde de oameni la un loc. Asta inseamna jumatate din populatia planetei. Daca asta nu e inegalitate si nedreptate, atunci nu stiu ce e. Si problema e ca lucrurile merg spre mai rau, pentru ca bogatii continua sa se imbogateasca si mai mult, iar saracii continua sa saraceasca si mai mult. In acest fel nu stiu ce viitor poate avea capitalismul. Ma tem ca omul e prea lacom din fire pentru a fi compatibil cu acest sistem economic.
Da, astia suntem, si de asta suntem capabili, se pare. Nu stiu cand ne vom trezi.
Cu placere :) Stiam eu c-o sa-ti placa;))
Exact. E o concluzie logica si perfect normala, pe care o putem trage dupa ce vedem acea poza in care planeta noastra se vede ca o mica stea albastruie. Cand vezi ceva atat de mic si de fragil, si stii cat de important e acel punct pentru noi toti, e inevitabil sa nu realizezi faptul ca are nevoie de grija noastra. Intr-un fel, e un instinct uman sa avem grija de ce e mic;)) Este normal sa vrei sa-ti protejezi si pretuiesti casa, pentru ca altfel nu te poti proteja pe tine. Aceasta poza e extrem de importanta pentru ca ne arata adevarata noastra dimensiune in Univers. Cand privim lucrurile de la nivelul solului, de multe ori avem impresia ca Pamantul e imens, iar oamenii au fost pacaliti de aceasta iluzie milenii intregi. Dar daca realizezi ca Pamantul e de fapt mic, asa cum e vazut din spatiu, dintr-o data conflictele dintre popoare par complet stupide si inutile. E clar ca suntem una, o singura specie. Suntem ca un organism. Iar cand un organism e in razboi cu el insusi, acesta e condamnat.
Uite inca un clip cu el, daca zici ca ti-a placut;)) Asta e mai lung, are 10 minute. :P https://www.youtube.com/watch?v=lPM-vKpiKR0
De la Univers chiar ca nu putem sa stim la ce sa ne asteptam;)) Daca asa ceva s-a putut intampla pe planeta asta, atunci cine stie ce alte "miracole" au putut sa apara prin alte locuri. Chiar ma gandeam ca avem "norocul" sa locuim pe cea mai ciudata planeta din Universul cunoscut;)) Iar noi suntem cea mai ciudata specie pe care am "intalnit-o" pe aceasta planeta;))
Da, se pare că e în firea noastră să ne plângem. Măcar să încercăm să o facem cât mai puţin posibil, să acceptăm acele probleme pentru ca mai apoi să le rezolvăm, sau măcar să ne străduim să facem asta.
Aşa e. Eu sper doar să se facă ceva la timp, pentru că sunt sigură că nord-coreenii ar avea resurse mai mult decât suficiente ca să pornească vreun război, dacă ar dori acest lucru. Şi la ce mentalitate au, nu m-aş mira să găsească motive pentru a face asta.
Da, ai dreptate. Majoritatea ţărilor, respectiv popoarelor, încă au rămas la o mentalitate oarecum primitivă şi depăşită, mai mult sau mai puţin. Degeaba ne aşteptăm ca cei din Africa, de exemplu, să se comporte la fel ca noi, pentru că ei au cu totul alte condiţii de viaţă şi "resurse" mult mai limitate. Ai observat că, în general, cei care au un trai mai greu sunt şi cei care îşi pun mai mult credinţa într-o zeitate şi speră că într-o zi le vor fi curmate suferinţele? E şi cazul celor din Africa; cred că numărul ateilor de acolo e minuscul, complet nesemnificativ.
Într-adevăr, încă sunt foarte multe ţări în care femeile sunt tratate ca fiind mai prejos bărbaţilor, d.p.d.v. social, al drepturilor. Am văzut odată la tv un documentar în care se vorbea puţin despre acest fenomen. Era în Arabia Saudită, dacă îmi aduc bine aminte. Femeia care a fost întrebată despre acest subiect părea să fie chiar foarte în regulă cu acest lucru, din câte spunea chiar îi se părea ceva normal. Asta mă face să mă gândesc şi la cât de "spălaţi pe creier" sunt cei de acolo şi cum au ajuns să accepte această credinţă şi să o urmeze, deşi d.p.d.v logic şi raţional e cu totul greşită.
Da, e complet anormal şi incorect această imensă diferenţă între cei putred de bogaţi şi cei săraci, care abia dacă mai au ce mânca. Pe mine chiar mă scârbesc acei oameni care aruncă cu grămezi de bani, folosindu-i pe lucruri care chiar nu ar avea nevoie. Nu îi înţeleg pe cei care îşi construiesc câte 3-4 sau chiar mai multe vile care mai de care mai împopoţonate, "împrăştiate" prin cele mai luxoase locuri de pe Pământ, cu zeci de dormitoare şi băi fiecare, şi ei de fapt locuiesc singuri sau cel mult cu încă 3-4 persoane, în caz că au şi familie. Nu e doar o risipă enormă de bani, ci şi de resurse, materiale care puteai fi folosite în scopuri cu adevărat importante. Unii oameni pur şi simplu se lasă orbiţi şi corupţi de bani şi de aceste excese şi luxuri care vin odată cu ei.
Nici eu nu ştiu când ne vom trezi, dar sper să o facem cândva.
Ai ştiut bine atunci
" E clar ca suntem una, o singura specie. Suntem ca un organism. Iar cand un organism e in razboi cu el insusi, acesta e condamnat. " Da, ai spus-o foarte bine Noi se pare că încă nu realizăm cât de minuscul e de fapt Pământul, casa noastră, a tuturor, şi de câtă grijă ar avea nevoie, pentru că dacă continuăm să-l "roadem" puţin câte puţin, cum facem acum, până la urmă va fi afectat tot mai mult şi efectele nu vor fi deloc favorabile. Continuăm însă să facem atâtea diferenţieri între noi fără să ne gândim că suntem din aceeaşi specie, că "păşim" toţi pe acelaşi sol, indiferent că suntem mai la nord, mai la sud ş.a.m.d. Nu prea mai ţinem cont de faptul că atunci când suntem copii încă mai avem acea bunătate şi inocenţă în noi, dar din păcate, pe măsură ce creştem suntem învăţaţi şi obişnuiţi cu tot felul de lucruri negative de care ajungem să fim influenţaţi, mai mult sau mai puţin.
Mulţumesc pentru încă un clip frumos Ca să vezi cât de departe ne-a dus curiozitatea... spre explorarea şi descoperirea atâtor lucruri.
Aşa e. Universul e foarte imprevizibil Şi Pământul la fel, şi în special, noi suntem cei mai imprevizibili
Coreea de Nord ameninta cu razboiul nuclear in fiecare an, si se joaca acest joc extrem de periculos cu tarile din jur. De aceea ar trebui facut ceva rapid in privinta lor, pentru ca altfel cine stie de ce ar fi capabili. E nevoie doar de o mica scanteie, sau un mic accident, si totul poate erupe.
E foarte corect ce spui. Am observat si eu ca tarile sarace sunt printre cele mai religioase, si aici intram si noi, din pacate. Saracia inseamna suferinta, iar acea promisiunea ca acea suferinta va fi rasplatita, e cea mai puternica arma a religiei in aceste tari. Apoi mai e si problema educatiei. Cu cat o tara este mai saraca, cu atat e mai slab educata, si viceversa. Acei oameni nu prea au cum sa ajunga sa aiba acces la stiinta, si sa-si dea seama de falsitatea credintelor lor. Iar statul, de cele mai multe ori, va face tot ce-i sta in putinta pentru a opri stiinta sa intre salile de clasa. Asa ca, intr-adevar, numarul ateilor sau oamenilor rationali din Africa, de exemplu, e foarte mic. Chiar anul trecut am avut razboaie religioase in Africa, mai ales intre crestini si musulmani. Acolo unde populatia traieste intr-o ignoranta totala, sansele sa izbucneasca razboaie sunt mult mai mari.
Am vazut si eu astfel de femei, care protestau chiar, cerand ca toate legile islamice sa fie aplicate cu strictete, facand astfel exact ceea ce doreau barbatii de la ele. In tarile musulmane, femeile nu prea au deloc acces la educatie, ceea ce le face si mai usor de spalat pe creier si de manipulat. Ele pur si simplu nu au de unde sa stie ca ceea ce scrie in Coran incalca total drepturile lor. Tot in Arabia Saudita femeile nu au dreptul sa conduca masini. A aratat mult la tv si despre asta. In unele tari nu au dretul sa iasa din casa neinsotita de barbat, sau sa-si arate fata, sau sa se machieze, sau multe alte activitati perfect normale la noi. Iar pedesele sunt si ele foarte primitive si brutale. Barbatii au avut puterea sa le transforme pe femei in sclavele lor, practic. Si aici se vede ca si religia a fost inventata tot de ei, si tot in interesul lor.
Da, se pare ca omul nu mai stie sa se opreasca cand vine vorba de adunat averi. Daca azi face un leu, maine vrea doi, si tot asa pana ajunge sa nu mai stie cand e cazul sa se opreasca. Suntem prea lacomi. Eu nu-i pot intelege nici pe cei care irosesc atata mancare, cand in lume se moare de foame in multe tari. Vedeam o statistica care arata ca in SUA, cam un sfert din mancare se arunca. Si asta e o problema si in Europa Occidentala, sau alte tari dezvoltate.
Inseamna ca incep sa te cunosc
Nu realizam inca, si de aceea cred ca oamenilor le-ar prinde foarte bine daca ar fi mai informati putin in legatura cu planeta noastra, cu astronomia, cu stiinta in general. Ar constientiza apoi mult mai bine care e situatia in care ne aflam, si ca avem o singura planeta, cu resurse limitate, si pe care nu o putem inlocui cu alta. Ne comportam de parca poluarea ar tine cont de granitele tarilor noastre. Asta imi aduce aminte de ceva comic, desi e tragic. In SUA unii oameni au impresia ca pe Pamantul privit din spatiu sunt vizibile granitele dintre tari, asa cum le vedem pe un glob pamantesc sau o harta Religia si nationalismul nu sunt bune deloc. Acestea au fost motivele principale ale razboaielor din trecut. Uitam faptul ca acele granite intre state nu exista decat in imaginatia noastra, ca noi le-am inventat. De multe ori ne luptam pentru resursele altor state, cand ele ar trebui sa apartina tuturor locuitorilor planetei. Ma rog, astea sunt vise, ca-n piesa "Imagine" a lui John Lennon. Dar poate candva vor deveni realitate, cum spune si el in cantec
Da, si eu m-am gandit la acea inocenta pe care ne-o pierdem dupa ce ajungem sa ne maturizam si sa cunoastem lumea asa cum e. Ma intreb de ce a trebuit sa fie asa. De ce a trebuit sa ne schimbam in rau odata ce am trecut de varsta copilariei? Pana la urma, adultii ar trebui sa fie mult mai constienti, si sa stie mult mai bine decat copiii ca trebuie sa ne comportam frumos unii cu altii.
Cu placere Da, curiozitatea e cea care ne impinge spre alte lumi, dupa ce am ajuns sa o exploram pe aceasta. Sa-mi spui daca mai vrei clipuri. Ar mai fi cateva
Cu siguranta noi suntem cei mai imprevizibili, si asta poate fi un lucru bun, dar si un lucru rau
Da, e clar că ar trebui făcut ceva în privinţa lor, şi cât mai repede. Cine ştie când se trezesc într-o zi cu un motiv, un interes pentru care să pornească un război.
Aşa e, cu cât suferinţa şi problemele de zi cu zi sunt mai mari, cu atât există această tendinţă a oamenilor de a spera că într-o zi le va fi mai bine, că o forţă mai presus de oameni are puterea de a le oferi mult râvnita fericire, că după moarte vor ajunge în rai unde vor trăi în puritate, linişte, bucurie... Şi evident, aceste credinţe au de a face şi cu lipsa unei bune educaţii. E păcat că nu se investeşte în aceasta, şi în schimb se aruncă bani pe cu totul alte lucruri mult mai puţin importante sau chiar dăunătoare.
Într-adevăr, acele femei au ajuns cu adevărat "orbite" de religia lor. Sigur că bărbaţilor de acolo le convine acest regim în care femeile sunt practic sclave şi că nu doresc să le facă să-şi dea seama că nu e raţional sau corect acest comportament, tot în interesul lor evident.
Da, suntem mult prea lacomi şi ne dorim mereu tot mai mult. Într-adevăr, se face enorm de multă risipă de mâncare. Chiar văzusem la tv, nu mai ştiu exact în ce ţară era, dar aveau acolo o mâncare foarte populară din câte am văzut, preparată din resturi adunate de pe la restaurante sau alte locuri, şi se vindea îngrozitor de bine, pentru că era şi ieftină, evident, şi la îndemâna celor mai săraci de acolo.
Aşa e. Din spaţiu Pământul nu are graniţe, de acolo sus nu există diferenţe între noi, de acolo Pământul e un tot unitar. Din păcate, aici jos e altă poveste. Oamenii se omoară între ei pentru resursele altei ţări, când de fapt ar trebui să fie a tuturor celor care locuiesc pe Pământ, nu doar "a unei ţări". Într-adevăr, religia şi naţionalismul sunt principalele cauze ale războaielor şi a altor multe probleme. Nici nu ar trebui să existe aşa ceva. Dar merită măcar să ne imaginăm o lume mai bună, aşa cum a făcut-o şi John Lennon; cum zicea şi el, nu suntem singurii care visează la asta, şi poate într-o zi tot mai mulţi oameni vor împărtăşi aceste idealuri.
În lumea asta bazată pe interese proprii nu se mai prea doreşte acea mentalitate pură şi inocentă pe care o avem când suntem copii. Societatea ne influenţează şi ne învaţă şi obişnuieşte cu multe lucruri negative, greşite şi incorecte pe măsura ce creştem, încât ajungem să credem că e normal să fie aşa. Doar o educaţie bună poate rezolva aceste probleme şi să "crească" oameni care să aibă la bază o mentalitate sănătoasă care să nu piardă acele calităţi pe care le avem când suntem copii.
Sigur, simte-te liber să-mi mai dai astfel de clip-uri frumoase; eu chiar mă bucur
Aşa e. A fi imprevizibil e o sabie cu două tăişuri
Ei pot porni un razboi din cel mai stupid motiv, desi probabil sunt si ei constienti ca acest lucru va insemna sfarsitul lor. Oricum, sa fiu sud-coreean si sa locuiesc in Seul, nu cred ca m-as simti tocmai in siguranta.
Exact. Citeam pe un site zilele astea acest lucru: "People are susceptible to the idea that somewhere, a single great human exists who can free them from their darkest fears; it's in our cognitive structures". Si e cat se poate de adevarat. De ce am ajuns sa fim asa, e greu de spus, dar aceasta personificare a naturii nu s-a dovedit a fi corecta niciodata. Practic, noi am transformat natura in acel "great human", si de aici s-a nascut ideea de zeu. Este un clip tot cu Carl Sagan in care se vorbeste despre asta. Poate ca l-ai mai vazut. Mi se pare ca l-am mai pus pe aici. https://www.youtube.com/watch?v=e8P1Y1a7-L4
Da, din pacate, in multe tari arabe femeia e o sclava a societatii conduse de barbati. Si e spalata pe creier in asa fel incat sa-si doreasca asta. E un fel de "masina" de facut copii. Iar atunci nu face copiii potriviti (adica baieti), vina e aruncata asupra ei. Practic, din nastere, fetele sunt considerate inferioare. Bineinteles, mai sunt si exceptii, din fericire.
:)) Restaurantele arunca multa mancare, dar si oamenii de rand. Asa e cand o duci prea bine. Nu-ti mai place orice mancare, mai ales cea care s-a invechit putin. Daca-ti permiti tot timpul mancare multa si proaspata, atunci bineinteles ca-ti vor ramane multe "resturi" pe care tu le vei arunca. Toate acele resturi ar putea hrani toti copiii saraci din Africa, de exemplu. Sau cel putin o mare parte a lor. Dar astia sunt oamenii. Nu prea avem ce sa le facem. Pur si simplu nu sunt constienti de aceste lucruri, si nici nu le pasa suficient de mult de cei aflati in suferinta. Doar propria persoana conteaza. Educatia e cheia si aici, dar asta dureaza mult.
E foarte adevarat ce spui. Si de aceea eu cred ca ar prinde foarte bine ca majoritatea oamenilor sa cunoasca macar putina astronomie. Suficient cat sa-si dea seama de faptul ca suntem extrem de mici. Pentru a ne intelege pe noi si planeta noastra, avem nevoie sa intelegem tot Universul. Multi spun ca astronomia e pentru cei cu "capul in nori" si ca important e ce se intampla aici jos, si ca nu are nicio relevanta ceva ce se afla la asa mare distanta de noi. Cei care spun asta, nu realizeaza ca fara acel Univers indepartat, noi n-am fi existat. Nu-si dau seama ca Pamantul e parte a Universului la fel ca orice altceva, si ca a luat nastere in urma acelorasi procese naturale pe care le observam in cosmos si-n prezent. Daca nu invatam nimic despre acele procese, atunci nu putem sti niciodata cum a ajuns planeta noastra sa existe.
Apropo de ignoranta asta a oamenilor cu privire la astronomie, am citit pe internet odata o poveste comica, desi e cam tragica :)) In anii '90 a avut loc o pana de curent in Los Angeles, si s-a nimerit sa fie intr-o noapte senina. Multi oameni au sunat la politie in acea noapte, spunand ca vad niste lumini ciudate pe cer. La inceput, politistii nu stiau ce sa creada. Se gandeau la OZN-uri. In timp insa, si-au dat seama ca toti acei oameni au vazut stelele pentru prima oara in viata lor, si n-au stiut ce sunt acele lumini :)) Asta se intampla cand locuiesti intr-un oras asa mare si luminat, si n-ai niciodata ocazia sa vezi stelele pe cerul noptii. Cand am aflat asta prima data nu mi-a venit sa cred, dar este adevarat;)) Cat de "orbit" trebuie sa fii, si la propriu si la figurat, de catre societate, incat sa ajungi sa nu stii nici macar cum arata stelele. Poate multi nici nu stiau ca acestea exista in realitate.
Eu sunt sigur ca John Lennon avea dreptate, desi am putea spune ca era visator, cum zice si el in piesa;)) Sunt sigur ca nu suntem singurii care viseaza, si ca in viitor vor fi si mai multi :)
Din pacate, ma tem ca ai dreptate. Se speram ca oamenii isi vor schimba aceste mentalitati in viitor, mai devreme sau mai tarziu. Noi nu cred ca vom apuca sa vedem acele schimbari, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne descurajam. Cineva trebuie sa inceapa, nu?;))
Bine atunci, o sa-ti mai dau :P In acest mesaj ti-am pus deja unul destul de lung, asa ca acum iti arat unul mai scurt;)) https://www.youtube.com/watch?v=lmTmGLzPVyM
Macar ce e imprevizibil, nu e plictisitor deloc;))
Sunt sigură că dacă ar face asta, ar fi sfârşitul lor; poate de aceea rămân, cel puţin deocamdată, acolo în lumea lor.
Nu, nici eu nu m-aş simţi în siguranţă fiind în Coreea de Sud şi ştiind că puţin mai la nord de mine oamenii trăiesc într-un regim al groazei şi al nesiguranţei.
Da, e adevărat ce se spune în acel citat (iar ai uitat de sursă :)) dar am găsit eu oricum ). Într-adevăr, temerile noastre au contribuit la crearea acestor credinţe "salvatoare".
Mulţumesc pentru clip, nu-l mai văzusem până acum :)
Da, se pare că acolo doar simplul fapt de a te naşte fată e o condamnare la sclavie.
Din păcate aşa e. Mulţi nici nu se gândesc că în timp ce ei mănâncă pe săturate şi aruncă o grămadă de resturi, alţii mor de foame şi ar da orice pentru un colţ de pâine măcar. Asta este; când ai prea multe, evident că-ţi permiţi să mai şi arunci. Şi da, educaţia e cheia şi aici, desigur.
Aşa e. Viaţa pe Pământ e legată de "viaţa" Universului, de aceea faptul de a descoperi mai multe lucruri despre acesta ne face să descoperim mai multe lucruri şi despre noi înşine şi Pământul în care trăim.
Chiar ieri văzusem un clip în care se făcea referire la această întâmplare. M-a amuzat şi pe mine acest fapt :)) Adevărul e că majoritatea oamenilor care au trăit vreodată sau încă trăiesc nu au văzut Calea Lactee; asta e din cauza poluării luminoase.
http://upload.wikimedia.org/......s_city.png
Prima poză e cerul nopţii văzut dintr-o zonă rurală iar cea de-a două dintr-o zonă urbană. Ca să vezi ce diferenţă...;)) Din păcate şi eu fac parte din categoria celor care n-au văzut Calea Lactee, dar mi-am propus să fac şi asta într-o zi.;))
Şi eu îi dau dreptate. Lumea pe care o descrie în piesa "Imagine" pare a fi una ideală. :) Să sperăm că în viitor vor fi mai mulţi oameni care să viseze la aşa o lume.
Aşa e, cineva trebuie să înceapă;)) Să sperăm că se va întâmpla asta vreodată, chiar dacă poate nu cât timp trăim noi.
Mulţumesc pentru încă un clip frumos. :) E adevărat ce zice, până la urmă totul s-a dezvoltat pornind de la lucruri simple. De multe ori se întâmplă ca lucrurile simple şi aparent mărunte să fie şi cele mai importante şi semnificative :)
Plictisitor sigur nu e;)) Cât de monoton ar fi totul dacă am şti de la început ce se va întâmpla...
Da, regimul prefera sa supravietuiasca si sa-si pastreze acea putere deplina asupra poporului, decat sa riste o infrangere categorica intr-un razboi.
Asupra Seulului sunt indreptate zeci de mii de rachete, gata sa loveasca oricand. E tragic cum un popor poate fi divizat in acest fel doar de catre evenimentele istorice si politica.
Nici nu stiam autorul lui, doar site-ul :))
Problema alimentelor va deveni din ce in ce mai mare, pe masura ce incalzirea globala isi va face simtita prezenta. Desertificarea face ravagii in multe tari, iar apa potabila devine din ce in ce mai greu de gasit. In tot acest timp, populatia globului creste vertiginos, si vom avea nevoie de tot mai multa mancare, pe care nu stiu de unde o s-o mai scoatem.
Stii, ma gandesc cateodata, oare cum ar fi daca am sti si mai multe lucruri despre Univers. Deja stim suficiente incat sa ne schimbam total perceptia asupra lumii, dar daca am sti inca o data pe atat, sa zicem. Nu putem sti inca exact cat de mare e Universul, pentru ca nu-l putem observa tot. Poate e cu mult mai mare decat ne imaginam, sau poate sunt si alte "universuri", miliarde chiar. Daca am sti asta, atunci ne-am da seama ca suntem si mai mici decat credeam, si ca rolul nostru e si mai nesemnificativ. Apoi sa ne gandim cum ar fi sa stim cu siguranta daca mai sunt alte civilizatii in Univers. Si aceasta informatie ne scapa inca. Daca suntem doar noi (ceea ce e greu de crezut), atunci ne-am simti ca fiind cea mai mare anomalie a Universului. Ne-am simti extrem de singuri. Practic, am fi un accident extrem de improbabil. Unic. Pe de alta parte, daca am sti ca sunt multe alte civilizatii, si am sti si ca multe sunt mai avansate decat noi, probabil ne-am simti foarte mici si primitivi. Ne-am simti complet neinsemnati. N-ar mai fi nimic special la noi. Pentru mine, si sa stiu ca mai exista doar o singura civilizatie, ar fi un gand extraordinar. Sa stii ca nu suntem singuri, si ca acolo undeva mai exista cineva care a "patit" ce am patit noi :)) Cineva care si-a pus aceleasi intrebari pe care ni le-am pus si noi. Existenta extraterestrilor, oricat de probabila spunem ca este, pare ca ceva desprins din science-fiction. De aia imi place astronomia, pentru ca e printre putinele stiinte in care si cele mai fantastice lucruri au o sansa de a deveni reale. E destul sa ne uitam la planeta asta pentru a ne da seama. Ne avem pe noi ca exemplu;))
Intr-adevar, e o mare diferenta intre cele doua poze. Am vazut si astfel de poze in care luminile marilor orase erau complet stinse, si se vedea Calea Lactee ca-n poza pusa de tine (cea din mediul rural).
Eu citisem un articol pe internet acum cateva luni in care se spunea despre acea intamplare, si acolo scria de stele in general, nu neaparat de Calea Lactee. Nu stiu exact, dar oricum, a fost ceva tragic-comic. :))
Stiu ca inca n-ai vazut-o, dar ai tot timpul. Nici eu n-am mai vazut-o de ceva vreme, si nu cred ca am vazut-o vreodata atat de clar precum se vede in pozele si imaginile de pe internet, deci mi-ar placea si mie s-o revad in curand, si poate dintr-un loc mai favorabil;))
Visatori sigur vor fi. Sa speram ca vor si reusi sa puna in practica acele vise :)
Ma bucur ca ti-a placut :) Azi, daca tot am vorbit despre Univers mai sus, iti dau un clip doar despre astronomie;)) https://www.youtube.com/watch?v=UE8yHySiJ4A
Exact. Noroc ca nu putem afla viitorul;)) Sau cel putin asa credem.
Exact, îşi doresc cât mai multă longevitate pentru regimul lor.
Aşa e. Nici nu-mi pot imagina cât de mult suspans şi teamă există acolo...
Într-adevăr. Faptul că încălzirea globală e în creştere şi că de altfel, şi populaţia lumii e în creştere, nu prevesteşte un viitor prea sigur pentru noi. Se sperăm că ne vine cât de cât mintea la cap până nu e prea târziu, pentru că altfel mă tem că s-ar putea întâmpla lucruri îngrozitoare aici pe Pământ.
Mici şi nesemnificativi suntem oricum, doar comparându-ne cu măreţia Universului observabil. Sigur că dacă se întâmplă să fie şi mai mare decât ştim noi, aceste sentimente se accentuează.
E foarte probabil ca noi să nu fim singurii din Univers, având în vedere dimensiunile acestuia, şi enormitatea de galaxii care există. Nici nu ştiu sigur cum aş reacţiona şi cum m-aş simţi dacă s-ar descoperi şi alte civilizaţii. E un gând ciudat, oarecum. Cred că mi-ar trebui ceva minute bune ca să "diger" o astfel de informaţie Eu cred că, oricum ar fi, prea speciali nu suntem. Poate "norocoşi" că s-a întâmplat să fim aici, în ciuda şansei minuscule ca acest fapt să ia naştere. Adică, să ne gândim puţin la toate lucrurile care se întâmplă aici pe Pământ. Sigur că ne place să ne considerăm importanţi, unici, inteligenţi, superiori... şi totuşi, uite în ce stadiu am ajuns, să neglijăm planeta noastră, să furăm unii de la alţii, să ne rănim unii pe alţii... Poate te gândeşti că sunt pesimistă şi văd doar partea noastră "întunecată", dar adevărul e că asta ar fi imaginea de ansamblu. Nu neg totuşi că oamenii au făcut şi încă fac şi lucruri bune, nu doar pentru ei, ci şi pentru alţii; gesturi de bunătate, înţelegere, empatie mai există.
"De aia imi place astronomia, pentru ca e printre putinele stiinte in care si cele mai fantastice lucruri au o sansa de a deveni reale" Ce frumos ai spus Aşa e, această posibilitate a fantasticului de a deveni real e ceva foarte atrăgător Da, noi suntem un bun exemplu pentru acest lucru
Şi eu am văzut astfel de poze, şi cât de frumos se vedea cerul în ele... 
Lasă, sigur vei avea ocazia să o revezi, şi eu să o văd; rămâne de văzut când va fi asta
Sper şi eu
Mulţumesc pentru frumoasa "porţie de astronomie" de azi Mi-a plăcut mult M-a surprins să văd cât de enormă e galaxia IC 1101 în comparaţie cu a noastră. Asta parcă accentuează şi mai mult probabilitatea să nu fim singuri în Universul acesta măreţ.
Da, e mai bine să nu-l aflăm
Asa e. Depinde daca vom sti sa ne oprim la timp, sau nu. In fiecare an spunem ca vom lua masuri impotriva poluarii, dar cu toate astea, statisticile arata ca poluarea creste de la an la an. Nu stiu unde credem ca putem ajunge in acest fel.
Da, sigur ca suntem mai mult decat mici si asa;))
La fel si eu, doar ca mie nu cred ca mi-ar ajunge cateva minute sa diger asa ceva, ci poate zile, luni, ani... :))
Nu, ai perfecta dreptate. In primul rand trebuie sa fim critici cu noi insine pentru toate lucrurile rele pe care le-am comis, in ciuda faptului ca ne-am considerat tot timpul cei mai civilizati si speciali. Doar asa ne putem indrepta. Daca ne gandim ca suntem doar niste animale mai inteligente, niste primate putin diferite, nu e de mirare ca nu suntem prea speciali. Nu avem cum, deocamdata. Problema noastra e ca nu ne putem analiza intr-un mod complet obiectiv niciodata. Nu poti scapa de conditia de om. De multe ori m-am intrebat, oare care ar fi descrierea pe care ne-ar face-o un vizitator extraterestru. El ar avea un punct de vedere obiectiv. Oare ne-ar considera deosebiti dintr-un oarecare punct de vedere? Sau doar niste animale abia date jos din copac, care nu au nicio sansa de a realiza ceva cu adevarat important? E greu de spus. Diferentele dintre noi si ei ar putea fi enorme. Poate nici macar nu ni s-ar arata, ca nu cumva sa creeze un soc in societatea noastra si sa ne autodistrugem :)) Crezi ca avem vreo sansa in timpul vietii noastre sa aflam daca mai exista alte civilizatii?;)) Cred ca ar fi de departe cea mai mare "veste" pe care am putea sa o primim. Cel putin pentru mine :P
Da, astronomia e intr-adevar frumoasa din acest motiv, si din multe altele. E clar preferata mea :D Poate fi si frustranta insa. Sa vezi atatea locuri imense, cum ar fi galaxii indepartate, si sa stii ca acolo se ascund atatea planete si alte lucruri interesante de explorat, dar sunt prea departe... Ar putea fi milioane de planete ca Pamantul in fiecare galaxie, si noi tot n-am putea sti. E un sentiment ciudat cand te uiti la o poza a unei galaxii spirale, asemanatoare Caii Lactee, si te gandesti oare ce sau cine se ascunde pe acolo;)) Si te mai gandesti daca nu cumva se uita cineva din acea galaxie la Calea Lactee, si se intreaba acelasi lucru.
Sa speram ca o vom vedea in curand :P
N-ai pentru ce :) Oh da, si eu am fost surprins de cat de mare poate fi acea galaxie, si am ramas asa si pana acum :)) E pur si simplu gigantica. Nici nu-mi pot imagina ce procese au loc acolo, mai ales cu cat te apropii mai mult de centru si de acea gaura neagra supermasiva;))
Daca tot am vorbit pe aici de cum e sa privesti lumea intr-un mod obiectiv, e interesant de vazut acest clip;)) https://www.youtube.com/watch?v=aUfXhToX5b8
Cu siguranta :)) Si daca mi-ar oferi cineva posibilitatea de a vedea viitorul, as alege sa nu-l aflu, fara sa stau pe ganduri;))
Da, parcă nu mai ştim când să ne oprim. Nu ştiu dacă asta e din inconştienţă, indiferenţă sau reavoinţă. Poate puţin din toate
Aşa e
Da, poate câteva minute pentru a trece peste şocul iniţial, apoi câte zile, luni, ani pentru a ne obişnui cu ideea
Aşa e. E bine să fim autocritici fiindcă pentru a îndrepta părţile noastre negative, în primul rând trebuie să fim conştienţi de ele. Dar se pare că nici la asta nu ne prea pricepem. Avem toată istoria în spate ca să ne dăm seama unde, cum, de ce am greşit şi totuşi parcă nu ne învăţăm minte.
E adevărat ce zici despre obiectivitate. E practic imposibil să analizezi complet şi corect ceva din exterior când tu te afli în interior Cred că şi un extraterestru ar avea ceva semne de subiectivitate când ar face asta, pentru că ar analiza civilizaţia umană făcând comparaţie cu civilizaţia proprie; cred că asta ar fi inevitabil. Deci se pare că de subiectivitate nu scapă nimeni
Hmm... nu ştiu dacă în timpul vieţii noastre am putea face o asemenea descoperire. E greu de spus, mai ales că nu ştim cum vor evolua lucrurile în viitor. Să ne gândim doar cât de repede a progresat ştiinţa în ultimele decenii. Cine ştie unde ne va duce acest progres Eu aş spune că probabil am avea şanse mai mari dacă ne-ar contacta ei pe noi. Totuşi, o călătorie prin spaţiu e practic imposibilă deocamdată pentru noi, dar poate nu şi pentru ei. Rămâne de văzut ce va fi. Şi da, chiar ar fi o veste mare pentru noi toţi
Într-adevăr, astronomia e frumoasă. În general, să descoperi lucruri interesante pe care nu le ştiai până atunci e un lucru frumos, cam în orice domeniu ar fi De mult timp îţi place atât de mult astronomia sau e o pasiune mai recentă?
Într-adevăr, e cam frustrant să ştii că ar fi atâtea lucruri de explorat în acest vast Univers dar că cel puţin deocamdată nu vom putea ajunge acolo. Măcar aşa ştim că în acest domeniu vom avea mereu câte ceva nou de aflat, pe măsură ce se dezvoltă tehnologia noastră.
Aşa e. Asta parcă ne face să părem şi mai mici
Mi-a plăcut mult clip-ul, mulţumesc că l-ai "împărţit" cu mine E un sfat foarte bun... să gândim lucrurile ca şi cum am fi cineva din afara Pământului, deci să luăm totul de la zero, oarecum
Da, şi eu aş alege la fel, fără nici cea mai mică urmă de îndoială
Foarte bine spus;)) Din pacate, e adevarat.
Da;)) Eu cred ca ar trebui sa ma ciupesc de zeci de ori pe zi in perioada imediat urmatoare, ca sa ma conving ca nu visez :)) Sa auzi in sfarsit ca exista alte civilizatii in Univers e parca prea frumos sa fie adevarat.
Da... Fiecare generatie parca are aceasta impresie ca ea nu e supusa acelorasi riscuri ca si cele din trecut. Asta e valabil si pentru indivizi. De multe ori nu invatam din greselile altora, si ajungem sa le facem si noi. Se pare ca fiecare om trebuie sa se convinga pe pielea lui de anumite lucruri.
Sa stii ca ai dreptate. Nu m-am gandit pana acum la faptul ca si un extraterestru ar fi subiectiv in felul lui atunci cand ar studia civilizatia noastra;)) Nu cred ca s-ar putea abtine sa nu faca comparatii cu propria lui civilizatie, cum zici :P Deci se pare ca de subiectivitate nu scapa nimeni. Richard Feynman spune in clip despre acel presupus martian care ar veni pe Pamant si s-ar mira cand ar vedea ca noi dormim, pe cand specia lor n-ar avea nevoie de somn. Asta e un exemplu de comparatie pe care ar face-o intre noi si ei. Comparatie venita din subiectivism;))
Da, sunt de acord. E clar ca cele mai mari sanse ar fi sa auzim noi vreun semnal venit din partea lor. E aproape imposibil sa-i contactam noi pe ei primii. Cand eram mic credeam ca descoperirea extraterestrilor va avea loc in curand, pentru ca tot auzeam tot felul de oameni spunand la tv ca in urmatorii cativa ani sigur vom lua legatura cu ei, si in naivitatea mea ii credeam :)) Apoi am crescut si am aflat mai multe despre Univers, si despre stiinta, si mi-am dat seama ca inca suntem abia la inceputul cautarilor. Am inceput sa aflu despre alti oameni care au trait cu mult inaintea mea, si care sperau si ei la fel ca mine ca vor trai sa prinda marea descoperire, dar au murit fara s-o faca. De aceea am devenit cam sceptic in privinta asta in ultimii ani. Bineinteles ca inca sper. Speranta moare ultima;)) Dar ma tem ca nu va fi suficient timp pentru asta. Universul e mare si vechi, si-n el totul dureaza foarte mult timp. Viata unui om e atat de scurta incat nici nu conteaza, si nu apucam sa prindem aproape nimic interesant :)) Probabil nici "durata de viata" a intregii specii nu va fi suficienta. Totusi, cine stie? Am putea fi noi acea generatie norocoasa. Daca e sa se intample candva aceasta descoperire, atunci va fi inevitabil sa nu existe o astfel de generatie;))
Pot sa zic ca-mi place de mult timp. Totul a pornit de la geografie. De cand ma stiu imi place :)) Iar cum geografia se ocupa cu studiul unei planete, adica Pamant, era cam obligatoriu sa-mi doresc sa stiu de unde a aparut aceasta planeta, si din ce Univers face parte.;)) Tin minte ca in clasa a 5-a, cand am facut la geografie si putina astronomie, asa ca o introducere, deja eram pasionat de ea, si cunosteam anumite lucruri despre sistemul solar, sau ca Calea Lactee era doar o galaxie dintre multe altele. Asta era in anul 2000. In 1999 a fost acea eclipsa de Soare pe care mi-am dorit s-o vad... Deci cam de pe la 10 ani sunt curios despre astronomie. Atunci n-aveam internet, si ma uitam doar la documentare la tv, sau citeam in carti. In ultimii ani, de cand cu internetul, a fost mult mai usor sa ma interesez despre multe lucruri. Am putut sa vad mult mai multe documentare, si sa citesc pe diferite site-uri de astronomie. Pe youtube urmaresc canale care posteaza saptamanal ultimele noutati din astronomie. Cauta "Space Fan News", si ai sa vezi;))
Exact. Si stim ca in acest domeniu nu vom ajunge sa stim niciodata tot. Deci "setea" de explorare si cunoastere va fi intretinuta cat timp va exista omenirea;))
Ma bucur ca ti-a placut si acesta :) Richard Feynman a fost un om atat de interesant. Un adevarat geniu. Cu nimic mai prejos decat Einstein, dupa parerea mea. Sunt atatea lucruri de invatat de la el. Te face sa privesti lumea cu alti ochi;))
Daca tot am vorbit despre "primul contact" cu o civilizatie extraterestra... https://www.youtube.com/watch?v=vEiEwQ7Rf4g;))
Sper sa nu se inventeze niciodata masina timpului :))
Da, cu siguranţă ar fi o veste "bombă"
Aşa e. Păcat că trebuie să ne ardem şi noi ca să ne dăm seama de ceva şi nu putem doar să învăţăm atunci când face altcineva aceeaşi greşeală. Dar na, asta suntem noi.
Cred că e imposibil să nu fim măcar puţin subiectivi şi avem mereu această tendinţă de a face comparaţii între orice fel de lucruri. Şi pentru un extraterestru ar fi la fel.
E mult mai probabil să ne contacteze ei pe noi. Deocamdată noi nu prea dispunem de tehnologia necesară pentru a face primul pas. Da, sigur mai sunt mulţi care cred că suntem aproape de descoperirea unor astfel de civilizaţii, în special cei care se ocupă cu studiul OZN-urilor. Mulţi au această tendinţă de a da lucrurilor care nu pot fi uşor explicate o valoare fabuloasă, fantastică, divină...
Într-adevăr, e greu de crezut că în timpul vieţii noastre scurte vom afla ceva despre acest subiect, dar cum ai spus şi tu, speranţa moare ultima Viitorul e imprevizibil, deci nu putem exclude nicio posibilitate.
Deci erai foarte tânăr atunci când a început pasiunea ta pentru astronomie. Când mă gândesc că eu la 10 ani încă mă jucam cu păpuşile mă simt aşa puţin ignorantă (de fapt, puţin mai mult) Sunt sigură că ai multe cunoştiinţe din diverse domenii, adică, deja mi-am dat seama de asta, dar sigur e doar o mică parte din ceea ce ştii.
Da, e ca o flacără care nu se va stinge niciodată, cât timp va exista omenirea
Evident că mi-a plăcut Da, pare să fi fost un om deosebit; îmi place şi cum explică lucrurile pe care vrea să le transmită
Foarte interesant clip-ul, mulţumesc. Păcat că nu se investeşte suficient pentru astfel de lucruri, în schimb banii se duc cu grămada pe alte inutilităţi...
Mai aştept clip-uri frumoase de la tine; m-aş şi abona la canalul "sublime89"
La fel sper şi eu
Da, macar daca nu invatam din greselile altora, sa invatam din greselile noastre;)) De multe ori si asta e greu.
Fara indoiala asa ar fi :))
E clar ca deocamdata nu avem acea tehnologie, si probabil va mai dura mult pana sa ajungem acolo. Deci evenutalii extraterestri ar trebui sa faca primul pas si sa sparga ei gheata;)) Oare ce am vorbi? Ce ne-am spune? Care ar fi primul lucru pe care l-am putea spune? Nici n-am sti cum sa zicem "Hello" :)) Sau oare ei ce ne-ar spune, daca ar avea mai multa experienta in astfel de conversatii ciudate?;)) Am vazut un documentar la National Geographic in care se discuta despre clima foarte ostila de pe alte planete, si naratorul a spus la un moment dat ca daca am lua vreodata legatura cu o alta civilizatie, un bun subiect de discutie ar putea sa inceapa cu intrebarea: "Cum e vremea pe la voi?";)) Adica dupa atatea eforturi de a lua legatura unii cu altii, am alege sa vorbim despre ceva atat de banal precum vremea?! :)) E considerat cam cel mai plcitisitor subiect de discutie, la care se apeleaza cand nu mai prea stii ce sa spui. Probabil in cazul asta s-ar potrivi, pentru ca nu cred ca intre noi si o civilizatie extraordinar de avansata ar fi prea multe lucruri in comun si subiecte de discutie :))
OZN-urile sunt un bun exemplu de cat de usor se pot pacali oamenii singuri. Dar lumea vrea sa creada in senzational, si nu-i poate nimeni opri. Cati nu cred ca americanii n-au fost pe Luna, cand e 100% clar ca au fost. Multi traiesc in lumea lor, paralela cu cea reala.
Exact. Vom continua sa speram;))
Da, pot sa zic ca am avut norocul sa ma nasc curios :)) Pentru mine a fost tot timpul foarte normal sa-mi doresc sa aflu raspunsuri la misterele lumii inconjuratoare. Stii cum e, cand esti mic totul e un mister. Tin minte ca vedeam Luna pe cer si-mi doream sa stiu de ce e acolo, de ce e rotunda, sau de ce e Pamantul rotund si nimeni nu pica jos de pe el :)) Toata lumea incepe cu astfel de intrebari, dar din pacate multi renunta la ele pe masura ce se maturizeaza. Nu-mi place cand vad atatia oameni complet dezinteresati de aceste subiecte. Nu-mi pot explica cum pot trai fara sa se intrebe nimic. Asta e. Depinde mult si familia in care cresti, sau anturajul in care ajungi. Conteaza si scoala. Sunt multi factori.
Ah, pai la 10 ani e normal sa te joci. Si eu ma jucam. Nu e buna nici maturizarea prematura;)) Tu nu ai fost, nu esti, si nu vei fi niciodata ignoranta. Nu mai spune asta :)) Din cate am vorbit pana acum mi-am dat seama ca esti foarte inteligenta, si cunosti multe lucruri din multe domenii. :) Nu-mi plac astfel de comparatii intre oameni. Unii se pricep mai bine la anumite lucruri, altii la altele, si tot asa. Aici nu exista categorii clare.
Adevarat :)
Da, avea o placere enorma de a descoperi lucruri noi;)) Era fizician, iar fizica se ocupa cu aproape tot ce exista. Avea deci multe de aflat si de explicat;))
Da, pana acum nu a fost chiar o prioritate pentru omenire sa ia legatura cu alte civilizatii, dar poate lucrurile se vor schimba. Daca nu s-ar mai baga atatea fonduri in armata, atunci ar fi bani si pentru asa ceva.
Esti practic abonata deja;)) Azi un clip despre ce inseamna sa fii mare in Univers :)) https://www.youtube.com/watch?v=aCmJmTYS7Zw
:)
Aşa e. E uşor de spus dar mai greu de făcut
Da, sigur că ar fi greu de găsit un subiect potrivit. Eu mă întreb oare cum ne-am înţelege cu ei; adică mă îndoiesc că ar vorbi o limbă care există şi la noi pe Pământ, asta ar fi chiar culmea Dar probabil am găsi noi o soluţie, că doar inventivi suntem, şi apoi rămâne de văzut despre ce anume am vorbi cu ei
Oh da, nu sunt puţini cei pasionaţi de astfel de teorii conspirative.
În primii ani de viaţă toţi suntem curioşi, nu cred că a existat cineva care să nu fie E perioada aceea când descoperim ceea ce e în jurul nostru, când analizăm cu minuţiozitate to ce prindem în mână Sigur că pe măsură ce creştem pierdem din această curiozitate, mai mult sau mai puţin; unii chiar ajung să se obişnuiască atât de mult cu lumea asta încât iau totul de-a gata fără să se mai întrebe "de ce?", "cum?" etc. Asta ţine de educaţie şi de mediul în care au trăit.
Da, bănuiesc că şi prin joacă înveţi multe Eh, nu ştiu cât de inteligentă sunt. Mă întreb uneori "ce ştiu eu de fapt?" şi pe măsură ce mă tot învârt în jurul acestei idei, îmi dau seama că răspunsul e "nu prea multe".
Nici eu nu sunt fană a comparaţiilor între oameni, deşi mai fac şi eu asta uneori.
Da, am observat cu ce entuziasm explică lucrurile. Se vede că-i plăcea mult ceea ce făcea
Aşa e. Deocamdată se pare că suntem prea ocupaţi luptându-ne unii cu alţii ca să ne mai gândim şi la alte civilizaţii. E păcat.
Minunat clip, mulţumesc E incredibil să vezi aşa ceva. Când a ajuns la Soarele nostru deja mă gândeam cât de minuscul e Pământul, apoi când a ajuns la VY Canis Majoris am fost de-a dreptul surprinsă de diferenţa enormă.
Da, sa fie ca-n unele desene sau filme americane, in care extraterestri vorbesc engleza fara probleme. Ce coincidenta;)) Singura "limba" in care am putea discuta ar fi stiinta. E singurul lucru pe care l-am avea in comun, cel putin la prima vedere. Daca ei sunt avansati, atunci inseamna ca stiu matematica destul de bine :)) Ar fi doar o problema de simboluri, dar care s-ar putea rezolva. E interesant cum matematica, pe care majoritatea oamenilor o considera un fel de "opus" al limbilor, sa ajunga principala limba de comunicare interstelara;)) Nu stiu daca ai auzit de sondele spatiale Pioneer si Voyager. Fiecare a fost "echipata" cu un mesaj catre potentialii extraterestri care ar putea sa le descopere in spatiul interstelar in viitorul indepartat. Ambele vor iesi din Sistemul Solar peste cateva zeci de mii de ani. Pioneer are o placa pe care sunt desenati o femeie si un barbat, plus un fel de harta a sistemului solar si a stelelor din apropiere. Poti s-o vezi aici :) http://en.wikipedia.org/wiki/Pioneer_plaque
Pe sonda Voyager a fost pus un disc pe care au fost inregistrate imagini si sunete de pe planeta Pamant, pe care presupusii extraterestri le-ar putea viziona sau asculta;)) http://en.wikipedia.org/wiki/Voyager_Golden_Record
S-au gandit sa puna si salutari in 55 de limbi diferite;)) Poti sa le asculti aici https://www.youtube.com/watch?v=QTDK2jCVPN0
Pozele din clip sunt chiar imaginile care au fost selectate pentru a fi incluse pe disc. Pe langa asta mai sunt si sunete diverse de pe planeta noastra, plus ceva muzica aleasa cu grija. Toate sunt pe youtube. :)
Ai perfecta dreptate. Cea mai mare eroare in care pica oamenii e ca iau totul de-a gata. Si totul vine din acea obisnuinta cu lumea. Asa trateaza lucrurile de parca existenta noastra ar fi cel mai normal si firesc lucru. Pe cand colo, e cel mai ciudat :)) Pacat ca trebuie sa fie asa.
Pai stii cum e, doar oamenii inteligenti ajung sa realizeze ca nu stiu prea multe;)) Deci asta e o dovada ca esti;)
Da, cateodata ma intreb si eu daca si alte civilizatii sunt prinse in aceleasi "lupte interne" ca si noi. Poate asta e o explciatie de ce Universul pare atat de pustiu... Desi, aproape sigur e marimea lui care da aceasta impresie.
Eram sigur ca vei fi surprinsa;)) E cam imposibil sa vezi asa ceva si sa nu fii :)) Si cand te gandesti ca nici VY Canis Majoris nu e nimic pe langa ceva si mai mare, cum ar fi o galaxie, e absolut incredibil 8-> Daca am tot am vorbit despre Voyager, iti mai dau un clip despre ele (sunt doua: Voyager 1 si 2).
https://www.youtube.com/watch?v=Y5wilptDhk4
:)
Da, e interesant să te gândeşti că matematica ar putea fi limba de comunicare între noi şi o civilizaţie extraterestră
Am auzit de acele sonde spaţiale. Mersi de link-uri, am aflat acum mai multe lucruri despre ele decât ştiam. A fost o idee bună să creeze aşa ceva, sunt ca o mică speranţă că într-o zi poate cineva sau ceva va descoperi acele mesaje din partea omenirii. Care crezi că sunt şansele să se întâmple asta?
Aşa e. Ar trebui să ne surprindă mai mult existenţa noastră şi lumea din jurul nostru. Totuşi, a fost o întâmplare "norocoasă", iar şansele ca noi să nu fi fost aici azi sunt enorme.
Da, sau cei realişti şi autocritici
Şi eu mă întreb uneori dacă alte civilizaţii, în caz că ar exista (ceea ce e foarte probabil), au aceste probleme între ei pe acre le avem noi.
Aşa e, când te gândeşti la mărimea Pământului în comparaţie cu ceva mult mare decât VY Canis Majoris, e şi mai surprinzător.
Mulţumesc pentru încă un clip frumos. Deşi finalul m-a întristat puţin. Nu e un sentiment prea plăcut să te gândeşti că peste ani şi ani, singurele dovezi că Pământul şi viaţa de aici au existat vreodată, vor fi acele sonde, care poate vor rămâne nedescoperite pentru totdeauna.
Daca va fi asa, atunci singurul subiect de discutie dintre noi si ei ar fi stiinta. Nu stiu, parca nici nu vreau sa ma gandesc la cate ar sti ei fata de noi. Cred ca am suferi un adevarat soc cand am afla. Daca am putea intelege ceva;))
Asa e :) Sansele sunt aproape egale cu zero, bineinteles :)) Dar macar sunt ceva sanse. Spatiul interstelar e enorm, si niciodata nu se apropia prea mult de vreun sistem solar. Probabil ca unii isi imagineaza ca sonda va cadea intr-o zi pe o planeta indepartata direct in bratele unui extraterestru :)) Daca e s-o gaseasca cineva, atunci va trebui sa fie o civilizatie foarte avansata care sa o detecteze cumva in spatiul interstelar. Sa aiba un fel de detector de obiecte artificiale sau ceva;)) Cine stie? Cateva miliarde de ani e foarte mult, si in acest timp ar putea evolua niste civilizatii extrem de avansate, care ar fi capabile sa afle macar una din aceste sonde cumva. E greu de crezut, totusi.
Probabil ca ceva probleme ar avea si ei :)) Nu stiu daca la acelasi nivel sau de aceeasi amploare, dar ceva conflicte ar trebui sa aiba. Cel putin la inceputurile civilizatiei lor. Cred ca si noi suntem inca la inceput, intr-o oarecare masura, si de aceea avem inca astfel de probleme.
Da, ai dreptate. Nu e un gand prea placut, mai ales daca nu vor fi descoperite niciodata. Dar macar o parte din noi va continua sa existe acolo undeva. E tot mai bine decat nimic. Si sunt sigur ca pana sa disparem vom mai trimite multe alte astfel de sonde. De fapt, deja am trimis. E fascinant sa te gandesti ca cineva le va descoperi peste milioane sau miliarde de ani, si va vedea acea tehnologie primitiva a anilor 1970, si vor realiza ca acea sonda a fost printre primele tentative ale unei civilizatii abia aparute, de a comunica cu alte fiinte din Univers;)) Oare ce ar crede despre noi? Si-ar putea imagina oare ce fel de creaturi am fost, sau ce alte descoperiri am mai facut ulterior? Ar avea oare suficiente indicii in acea sonda incat sa poata trage ceva concluzii despre noi? Oare ar crede ca am disparut, sau ca mai exista ceva sanse sa traim pe undeva? E interesant sa te gandesti;)) Poate ar putea chiar sa identifice exact sistemul solar din care provine sonda spatiala, si sa faca o calatorie pana aici doar ca sa descopere ca planeta de origine a acelei sonde nu mai exista de mult. Ce vise :))
Uite un clip cu imagini superbe luate de telescopul Hubble. Asa doar de relaxare;)) Sa te uiti in HD. https://www.youtube.com/watch?v=p9wqPDeQCX4
Nu ar fi neapărat un lucru rău dacă ar şti mai multe decât noi. Măcar am avea şansa să învăţăm câte ceva de la o civilizaţie mult mai avansată, şi cred că asta ar fi benefic
Da, şansele sunt minuscule, dar tot e ceva Într-adevăr, ar trebui să fie o civilizaţie foarte avansată ca să aibă posibilitatea de a detecta o astfel de sondă şi apoi să şi descifreze mesajele care vin cu ea.
Probleme noi pot apărea oricând, probabil că şi la ei. Ideea e că poate ei se pricep mai bine decât noi să le rezolve din timp, înainte să devină dăunătoare.
Da... sunt atâtea întrebări fără răspuns, că nu ne ajunge o viaţă să ni le punem pe toate Tot ce putem face e să presupunem şi să sperăm Sunt doar vise, cum ai zis şi tu
Wow... ce imagini, ce forme, ce culori Parcă ar fi ceva de domeniul fantasticului. Deşi, într-un fel, chiar e.
Da, am putea invata ceva daca am fi capabili Aici depinde cat de mare e diferenta dintre noi si ei.
Cu putin noroc poate se va ciocni intr-o zi de vreo nava extraterestra
Tot ce e posibil
Nu ne ajunge o viata nici sa ne punem toate intrebarile, d-apoi sa gasim si raspunsuri la ele
Da, la prima vedere par ireale asemenea imagini
Aşa e
Azi nu mi-ai lăsat niciun clip. 
Scuze, am uitat :(
Hai sa reflectam azi cu putina poezie;)) Stiu ca o sa sesizezi accentul ciudat. Asta pentru ca e romanca;)) https://www.youtube.com/watch?v=NmyAFHcF07Y
Stai liniştit
Mulţumesc pentru clip. A trebuit să mai citesc o dată şi din descriere. Doar văzând clip-ul m-am cam pierdut printre cuvinte din cauza accentului. Oricum, frumoase cuvinte.
I still see hope under the mess
And beauty in the Universe
I ponder on it in silence
Wonder what will be left of us
Before our sun finally bursts
And ends our cry and joy and lust
Before we all become star dust...
again
Will we destroy ourselves by then?
And leave behind just pain and shame
Or will we ever find the ways to win the game
The ways
to earn our place
as the enlightened consciousness
That creates art and conquers space
I hope theres hope for us... but how?
Look at us now...
Asta-i partea mea preferata Frumos, intr-adevar...
Ştiam că partea care are legătura cu astronomia va fi sigur printre preferatele tale Da, e frumos ceea ce zice, şi adevărat. Ca să vezi că mai sunt oameni care speră la o lume mai bună.
Cat de bine ma cunosti deja;)) Asa e :) E foarte celebra deja in comunitatea ateilor. A fost si in SUA sau Australia si l-a intalnit si pe Richard Dawkins. Chiar a luat parte la cateva dezbateri cu el. E cunoscuta in lume, dar in Romania nu, bineinteles :)) Poti sa vezi aici daca vrei https://www.youtube.com/watch?v=JbjKHAfreWA
Ok, nu asta e clipul pe care ti l-am pregatit pentru azi. E doar asa ca bonus :)) Asta e: https://www.youtube.com/watch?v=jyjNXdEGjO4
O sa-ti placa;))
Mi-ar plăcea, dar nu ştiu dacă e chiar aşa Cred că nu sunt singura de aici de pe site care şi-a dat seama de pasiunea ta pentru astronomie
Hmm... nu m-aş fi gândit că e atât de cunoscută. Ce să zic... e norocoasă că a ajuns în acele ţări şi a întâlnit astfel de oameni.
Ai ştiut bine când ai spus că o să-mi placă Chiar mi-a plăcut Dacă am deschide mai mult ochişorii am descoperi atât de multe lucruri de care nu ne dăm seama, cel puţin nu complet, deşi se află în faţa noastră
Si mie mi-ar placea :) Nu, nu esti chiar singura :)) Am pus multe intrebari, si am dat si mai multe raspunsuri pe tema asta;))
Nici ei nu-i vine sa creada pe unde a ajuns si pe cine a avut norocul sa cunoasca :D
Ma bucur ca incep sa-ti cunosc gusturile in materie de clipuri;)) Da, e incredibil si in acelasi timp tragic cum atatia oameni s-au nascut, au trait si au murit fara sa aiba ocazia sa-si deschida "ochisorii";)) Norocosi se pot simti cei care si-i deschid.
Am vazut azi pe aici un raspuns de-al tau despre motivele de a crede in d-zeu. Si mi-am adus aminte de clipul asta https://www.youtube.com/watch?v=BnoH95tITic
:)
Da, tocmai de asta am spus că nu sunt singura care şi-a dat seama de această pasiune a ta, deci nu aş putea afirma că deja te cunosc bine, deşi, cum am spus, mi-ar plăcea asta.
Aha Deci să înţeleg că o cunoşti personal?
Da, şi eu mă bucur că primesc clip-uri interesante la care să mă uit Da, mai sunt şi cei (cam mulţi, ce-i drept) care au trăit o viaţă întreagă fără să fie conştienţi de atâtea lucruri care meritau "văzute" cu proprii lor "ochişori"
Mulţumesc pentru clip. Mai e nevoie să zic că mi-a plăcut?
E interesant ceea ce a zis despre cum lucrurile sunt atât de întâmplătoare în Univers (bine, şi restul a fost interesant, oricum ), şi despre faptul că ne îndreptăm spre nimicnicie. Oare o entitate superioară, "bunul" dumnezeu, chiar a plănuit asta? Eu zic că sigur nu; e lipsit de orice sens.
Da, e adevarat :) Si mie mi-ar placea sa te cunosc mai bine, sau chiar foarte bine, daca s-ar putea;))
Nu o cunosc personal, doar i-am vizionat unele clipuri de pe youtube.
Sunt sigur;)) Oh da, atatea lucruri care meritau vazute, si ei nici nu si-au dat seama de asta. Ma intreb oare cate astfel de lucruri mai sunt, de care nu-si poate da nimeni seama...
Poti sa spui si daca nu ti-a placut;))
Aceasta indreptare spre nimicnicie nu e tocmai pe placul persoanelor religioase care vor neaparat sa vada un scop in toate, dar asta e adevarul, cel putin aparent.
E intr-adevar lipsit de orice sens, si el a evidentiat asta foarte bine in clip. In 10 minute a reusit sa spuna cam tot ceea ce trebuie sa stii pentru a nu mai crede intr-un astfel de zeu.
Azi iti dau un clip mai nou, despre planetele din alte sisteme solare;)) https://www.youtube.com/watch?v=YmB-MYH3_1Q
Drăguţ că spui asta, deşi, nimeni nu mă cunoaşte foarte bine, şi nici nu cred că merit efortul acesta.
Aa ok. Doar că mi s-a părut dubios că ai făcut o asemena afirmaţie, dar bănuiesc că o fi vorbit despre asta în clip-urile ei
Sunt sigură că sunt multe astfel de lucruri. Nu ne ajunge o viaţă întreagă ca să descoperim toate frumuseţile vieţii...
Cum să nu-mi placă? Mi-a plăcut tot ce mi-am dat până acum
Aşa e. Sunt mulţi cei care se tem de moarte şi de gândul că atunci totul va fi dus... şi de aceea îşi pun speranţa într-o viaţă de apoi dată de dumnezeu. Eu mă tem mai mult de viaţă Adică, să mori e uşor, oarecum, e ceva ce se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, şi apoi nu va mai conta nimic, nu vei mai fi conştient de tine... Să trăieşti, e mai greu; şi să mori fără să fi trăit cu adevărat e un gând şi mai greu de suportat, pentru mine cel puţin.
Aşa e, a spus-o foarte bine.
Foarte interesant clip-ul, mulţumesc Cred că suntem tot mai aproape de a descoperi potenţiale planete asemănătoare Pământului care ar putea avea condiţii necesare vieţii Ar fi ceva extraordinar să facem o asemenea descoperire
Ah, pai eu tot as vrea, si cred ca s-ar merita :P Dar mai trebuie sa vrei si tu, normal;))
Da, a spus intr-un clip.
Nu ne ajunge o viata intreaga sa ne descoperim propria viata, cum ar veni;))
Ok, sa vedem si de-acum incolo;))
Sunt de acord aici. Cred ca aproape fiecare om care nu crede intr-o viata de dupa moarte gandeste asa. Moartea e egala cu nimic, si practic, doar momentul mortii e putin mai greu. Si e singurul lucru de care ne putem teme. Apoi e doar nimicul etern, dar e o eternitate pe care nu o mai simti. Ce e mai inspaimantator e gandul ca nu vei mai exista in niciun fel niciodata.
Da, asa se pare :) Dar am banuiala ca va fi o cautare foarte lunga. Inceputul arata promitator, oricum :D
Hai sa vedem cum stelele sunt de partea noastra;)) https://www.youtube.com/watch?v=3M21xFVwL8c
Sigur că aş vrea, am spus şi mai sus Şi totuşi, să ştii că ţin la bunăstarea ta şi la timpul tău liber
Aşa e. Ce paradox, nu?
Da, e un gând cam înspăimântător, dar trebuie acceptat oricum. E ceva de care nu putem fugi, oricât de mult ne-am dori asta.
Da, e un început bun, şi cu siguranţă descoperirile nu se vor opri aici
Mulţumesc pentru clip. Câtă dreptate are... E ciudat cât de imens e numărul stelelor din Univers şi dumnezeu nu pare preocupat decât de una singură. Restul le-o fi creat doar aşa de plictiseală? Dacă dumnezeu există, atunci e clar că are o judecată tare ciudată şi lipsită de sens, logică, raţiune ş.a. "calităţi" cu care îl laudă creştinii.
Natura e chiar mai frumoasa atunci cand o intelegem plus ca putem crea mai multa frumusete.
Depinde si de persoana, mie unul imi plac misterele si cred ca stiinta nu " fura" din frumusetea naturii fiindca in domeniul stiintei de fiecare data cand crezi ca ai gasit o rezolvare, o explicatie iti dai seama ca de fapt nu sti nimic. deci rezolvarea unor mistere aduce alte mistere si nu cred ca oamenii vor fi capabili vreodata sa rezolve toate misterele lumii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
