Te-ai gandit vreodata cum e sa fii singur parasit de toti? Stau si ma gandesc cum e sa fii singur de tot, sa nu ai pe nimeni si parca ma intristez si eu, ganditi-va putin. ce simt acei oameni in sufletdar ma gandesc totodata ca acei oameni sunt foarte puternici deoarece rezista cu starea si tristetea lor in societate sau in viata de zi cu zi, ei rezista, tu ai rezista? Noi am rezista? Ai putea trai in singuratate absoluta? Pentru mine ar fi moarte sigura.

Singuratatea izoleaza omul intr-o "lume" a lui personala. Nu cred ca as putea trai intr-o singuratate absoluta, pe termen lung se instaleaza neputinta de a vorbii.

Chiar si atunci cand nu am pe nimeni langa mine, de fapt am, ma am pe mine insumi si-mi e suficient. As putea trai in singurtate absoluta, dar cu o conditie, si anume, sa mi se stearga din memorie si din suflet tot ceea ce am trait pana acum.

Eu nu as zice nu singuratatii absolute si izolarii complete. M-as vedea stand undeva in munti cu o cabana de aia ca in Legendele Toamnei.Atat timp cat as avea carti, foi, pixuri, caini de paza, mancare, lemne etc cred ca as rezista nesperat de mult
Mie imi lipseste notiunea de "dor". Singuratatea nu duce la tristete ci la dialog continuu cu tine

Daca ai un suport spiritual, Dumnezeu, poti rezista, daca iti lipseste si acest "prieten", cu greu ai putea rezista. Poate un prieten uman, dar este foarte greu fara cineva apropiat, sa nu ai cui sa-ti spui durerile, necazurile si de ce nu, implinirile. Si totusi se poate, ti-o spune cineva care stie cum este asemenea viata.

Adevarul e ca din inertie, suntem singuri, Doar cand actionam reusim sa nu mai simtitm singuratatea.desi e tot acolo, insa e eclipsata de momentul de bucurie cand il impartasesti cu altul care zambeste sau plange alaturi de tine.
Dar in fond toti suntem singuri.si e firesc asa, avem o ampenta unica, insa ce conteaza?
Merita, la fel cum merita fericirea.sa lupti o viata pentru a atinge cateva culmi, oricat de scurte - extrem de intense.
Pentru ca suntem greu de inteles si de satisfacut. Atunci cand cineva nu ne acorda atentia cuvenita intr-un anumit moment, ne simtim singuri si neintelesi.
Tot ce trebuie sa intelegem este ca ne avem pe noi insine intotdeauna. Nu pana in punctul in care sa ne avem doar pe noi insine, riscand chiar sa devenim antisociali. Si mai trebuie sa stim ca roata se intoarce, intotdeauna. Nu poti fi singur pe veci. Decat daca iti propui.

Chiar daca singuratatea este de multe ori o povara, ea poate fi invinsa. Putini oameni sunt condamnati la singuratate. Si cum consecintele singuratatii sunt grave, poti invata sa ii faci fata si sa iesi din aceasta stare de spirit. Dar trebuie sa stii ca drumul nu e usor si ca iti trebuie vointa, iar schimbarile nu se vor intampla peste noapte. De multe ori o stare de spirit tine si de comportamentul si de atitudinea ta fata de oameni si de relatiile interumane in general, iar schimbarea unor comportamente dureaza mult timp.

Cineva spunea ca omul se naste si moare singur.In rest, oricat ai vrea in viata, nu poti trai asa! Ne simtim singuri, dar nu suntem.Totul este sa privesti dincolo de pustietatea sufletului tau!

Trecem in fiecare zi pe langa oameni parasiti sau loviti de soarta. Nu cred ca e important doar sa meditam la ei, ci sa si facem ceva.

N-ar fi neapărat "moarte sigură"... ci doar senzația. Ca să mori mai întâi trebuie să-ți cedeze unul din organele vitale, iar singurătatea, cât ar fi ea de absolută, nu consider că ar influența cu ceva acest lucru. Dar în altă ordine de idei, categoric, uneori poate fi cumplit de greu, trebuie să fii foarte puternic să reușești să faci față, și să mergi mai departe. Și eu m-am gândit de multe ori la acest lucru, dar oricât de mult am încerca noi să ne imaginăm „cum e", tot n-o să reușim să ne dăm cu adevărat seama de ceea ce este în inima unei persoane care se află într-o astfel de situație...

Trebuie sa fii un bun ''rumegator'' ca sa rezisti atata timp cu tine insuti.

Ce-ar fi sa mai faci si niste pauze, ca te-ntristezi prea tare si obosesti de-atata gandire?